Imagine - F64 Studio

GHID
NR. 01 / 2009
DSLR CAMERA
COMPACT CAMERA
OBIECTIVE
Service la domiciliu
Tehnicile şi accesoriile pentru
întreţinerea captorului digital
Esenţialul despre un trio din categoria „Expert DSLR”
Excelent pentru profesionişti
şi avansaţi:
Canon G10
Scopul
dictează
mijloacele:
Alternative
la obiectivul „de kit”
Fotografia nocturnă
Cum alegem cadrul şi momentul,
secretele setărilor de expunere
REVISTĂ DE CULTURĂ FOTOGRAFICĂ / WWW.FOTOCLASS.RO
DOSARUL EDIŢIEI
Iluminare creativă
cu flash-uri de reportaj

Orange skin | Peach skin
Uncalibrated
Let your work reveal its true colors
Calibrated
The perfect result can only be achieved with the best tools. Developed by photographers for photographers,
Datacolor’s award-winning color management technology* is the most accurate and reliable in the world. Spyder3
calibration tools let you make the best of your images at each step of the work� ow, ensuring precise, consistent
results. Visual perception of color relies on subjective criteria, but Spyder3’s standard-setting color engine guarantees
accurate, lifelike reproduction of tones from screen to printer. Focus on your passion for photography and let
Spyder3 reveal your work’s true colors.
For more information and to decide which Spyder3 is for you, go to: www.datacolor.eu/whichspyder
© 2008 All rights reserved by Datacolor. Spyder3 is a registered trademark by Datacolor AG, Dietlikon (Switzerland).
www.datacolor.eu. Image © c. gamper
Spyder3PRO
Monitor calibration
for enthusiasts
Spyder3Elite
Monitor calibration
for professionals
*Spyder3 Colorimeter: Monitor calibration with ambient light control, high sensitivity, latest sensor technology, auto update,
L-Star integration, wizard and expert mode, Win & Mac, single measurement, certi� cation option
*Spyder3Print: Spectro-colorimeter, professional measurement precision, single measurement, export function, grayscale
optimization technology
Spyder3Studio
Monitor calibration and
printer pro� ling
în România prin:
www.f64studio.ro

Foto Class este o revistă menită a răspunde intereselor
pasionaţilor de fotografie de toate nivelurile, de la
utilizatorii de aparate compact la cei care preferă trusele
DSLR, atât prin articole de prezentare a echipamentelor
foto, cât mai ales prin descrierea tehnicilor fotografice
aplicabile în situaţiile cele mai des întâlnite.
În primul număr al revistei veţi găsi prezentări de aparate
DSLR: Canon 50D, Nikon D300, Olympus E-30, aparatul din
clasa compact Canon G10, un material despre alegerea
obiectivelor.
Dosarul ediţiei prezintă posibilităţile de iluminare în
locaţie cu flash-uri de reportaj şi o serie de accesorii
dedicate acestora, iar în rubrica Ghid practic este
prezentată fotografia nocturnă urmată de un amplu
material dedicat metodelor de curăţare a senzorului la
aparatele DSLR.
Cuprinsul este completat de o prezentare a unei şedinţe
foto cu Nikon D3x şi de un set de fotografii realizate în
Madagascar.
Revista are şi o prezenţă online prin situl
www.FotoClass.ro , unde veţi găsi şi o secţiune în care
vom răspunde întrebărilor dumneavoastră privind orice
temă legată de fotografie.
Aşteptăm idei şi sugestii despre subiectele care vă
interesează şi vă oferim posibilitatea de a deveni
colaboratori ai revistei, prin trimiterea de informaţii şi
articole însoţite de fotografii.
Revista Foto Class este
un proiect media realizat de F64Studio.
©2009 - Toate drepturile rezervate.
Lumina... Fără ea nu există imagine.
În fotografia profesională este esenţial să măsurăm cu acurateţe
lumina pentru a calcula efectul acesteia asupra imaginii.
Compania japoneză Kenko vine în sprijinul acestui demers
oferind fotografilor o gamă de trei instrumente:
două cu funcţiuni de exponometru/flashmetru
(KFM-1100, KFM-2100) şi un colorimetru (KCM-3100).
Toate încorporează cele mai noi tehnologii, iar designul inspirat şi
structura logică a comenzilor asigură o ergonomie deosebită.
Sunt instrumente de clasă profesională, proiectate pentru a satisface
ceriţele de vârf privind precizia şi fiabilitatea.
în România prin www.f64studio.ro

7
12
18
24
28
32
REVISTĂ DE CULTURĂ FOTOGRAFICĂ
WWW.FOTOCLASS.RO
SUMAR
AGENDA
Lansări/ Evenimente
DSLR CAMERA
Canon EOS 50D
50D aduce rezoluţia aproape de limita fizică
pentru un captor de format redus
NikonD300
Da, este posibil:
Calitate profesională la un preţ rezonabil
Olympus E30
Un studio creativ în format digital
COMPACT CAMERA
Canon G10
O excelentă cameră pentru
fotografii profesionişti şi avansaţi
OBIECTIVE
Alternative la obiectivul „de kit”
Cum alegem obiectivele potrivite
pentru diverse genuri de fotografie
NR. 01/2009

40
42
46
50
52
56
60
DOSARUL EDIŢIEI
Iluminare creativă
cu flash-uri
de reportaj
O tendinţă adusă de
valul fotografiei digitale
Metode de sincronizare
pentru flash-urile externe
David Honl
sau arta iluminării
Tema practică: Iluminarea cu flash-urile
de reportaj în macrofotografie
GHID
Fotografia nocturnă:
Cum alegem cadrul şi momentul,
secretele setărilor de expunere
Service la domiciliu:
Tehnicile şi accesoriile pentru
întreţinerea captorului digital
PORTOFOLIU
Fotograf în Madagascar

AGENDA
6 FOTOCLASS
Canon
Noua colecţie 2009
Text & foto: Rafi Gheorghiţă
Marcând împlinirea în 2009
a 50 ani de când Canon a prezentat
primul aparat SLR, Canon Europa
a prezentat la Sinaia, într-un cadru
organizaţional departe de capitala
agitată şi aglomerată,
noua gamă de produse Canon 2009,
ocazie cu care am avut plăcerea
să testăm noile apariţii.
Cea mai interesantă prezenţă a fost noul DSLR cu filmare
Canon EOS 500D, cu o rezoluţie de 15,1 MP (cea mai mare
din clasa sa), 3,4 cadre pe secundă, ISO 100-3200 (extins
până la 6400-12800), High ISO Noise Reduction în 4 trepte –
similar cu EOS 5D Mark II, cu care are în comun şi sistemul de
meniuri. Cu o arhitectură a senzorului şi un procesor DIGIC IV
comun cu EOS 50D, Canon 500D convinge prin simplitatea de
utilizare combinată cu complexitatea posibilităţilor oferite şi
prin calitatea excelentă a imaginii, inclusiv la sensibilitaţi mari,
situându-se în clasa peste EOS 450D.
Filmarea se poate realiza în format full HD (1920x1080) în
format .MOV iar ecranul LCD de 3” are 920.000 pixeli ceea ce
oferă o claritate mărită. O altă funcţie interesantă este “Lens
Peripheral Illumination Correction” pentru corectarea efectului
de vignetare (întunecare a colţurilor).
În acest sens aparatul recunoaşte automat 26 obiective
(deocamdată doar obiective Canon) însă cu siguranţă lista va
creşte cu următoarele update-uri de firmware.
În plus mai beneficiază de parametri modificabili în modurile
de lucru Creative (programe automate). În premieră pentru
DSLR-uri, Canon 500D are meniu în limba română.
Canon a prezentat şi primul superangular extrem cu corecţie
de perspectivă destinat aparatelor DSLR. Cu o distanţă focală de
17mm, beneficiind de posibilitatea de a se deplasa +/-12mm

paralel cu axa optică (shift) şi de a o înclina cu 6,5 grade (tilt),
acest obiectiv beneficiază şi de posibilitatea de orientare
independentă a celor două deplasări, o premieră în cadrul
obiectivelor pentru aparatele format 24x36mm.
Obiectivul înglobează ultimele tehnologii Canon pentru
asigurarea unei înalte calităţi a imaginii: acoperire SWC pentru
minimizarea voalului şi a imaginilor parazite, lentile asferice
pentru corectarea distorsiunii şi utilizarea sticlelor UD pentru
reducerea aberaţiei cromatice. Cu o diafragmă de o formă
aproape circulară, acesta oferă un aspect plăcut zonelor neclare
din imagine. Pentru păstrarea calităţii imaginii indiferent de
distanţa de focalizare, obiectivul dispune de lentile flotante.
Datorită lentilei frontale foarte proeminente, obiectivul nu
poate accepta filtre. Canon 17/4 TS-E este compatibil cu toate
aparatele Canon EOS, atât pe film cât şi digitale.
Pe formatul 24x36mm acest obiectiv oferă un unghi
excepţional de 93 grade pe orizontală, de departe cel mai mare
dintre obiectivele cu corecţie de perspectivă disponibile pentru
acest format. Utilizat pe aparatele Canon de format redus (1,6x)
va oferi un unghi corespunzător unui obiectiv de 27mm pe
formatul 24x36mm, suficient de larg pentru a fi utilizat pentru
imagini de arhitectură, inclusiv în interior.
Odată cu TS-E 17mm f/4L, Canon a introdus şi varianta II a
cunoscutului TS-E 24mm f/3,5L care dispune acum de acelaşi
mecanism de rotaţie independentă a direcţiilor de tilt şi shift şi
de tehnologiile optice recente prezente în obiectivul 17/4 TS-E.
Foarte compact şi uşor de folosit, compatibil cu sistemul
Canon E-TTL II si E-TTL, noul flash 270 EX se potriveşte perfect
pentru aparatele compact cu patină de flash (seriile G şi SX)
sau cu DSLR-urile mai mici. Dispune de acoperire pentru 28
şi 50mm, comunică aparatului date legate de temperatura
de culoare, capul poate fi
înclinat la 60-75-90 grade
şi este alimentat cu două
baterii format AA. Lampa de
asistenţă pentru sistemul AF
este eficace până la 4m în
întuneric complet.
În noua gamă de
aparate compacte se disting
PowerShot SX 200 IS, cel
mai mic aparat cu zoom 12x
(28-336mm) cu înregistrare
video HD şi procesor Digic
IV şi PowerShot D10, primul
compact antişoc şi antiacvatic
de la Canon cu 12,1 MP
şi zoom optic 3x. D10 rezistă până la 10m sub apă, până la o
temperatură de minus 10 grade Celsius, căzături de la 1,2 m şi
vine însoţit de o serie de accesorii extrem de utile practicanţilor
de sporturi extreme: curele ajustabile, carabine, modalităţi de
accesare cu o singură mână.
Multitudinea de culori a carcaselor noilor aparate a făcut
pereche perfectă cu noile culori ale imprimantelor de ultima
generaţie, respectiv PIXMA Pro9500 Mark II şi PIXMA Pro9000
Mark II. Imprimante de calibru profesional, cu 10 respectiv 8
culori individuale, pot imprima, pentru pretenţii care depăşesc
poate un laborator profesional în format A3+, pe noile
hârtii fotografice Pro Premium sau Photo Art pentru detalii
desăvârşite. Demonstraţiile ne-au cucerit.
Camerele video au fost completate de generaţia LEGRIA, cu
unităţi de stocare interne, capacitate de filmare de PRE-REC 3
sec, toate detaliile în format Full-HD.
AGENDA

AGENDA Demo-Shooting
8 FOTOCLASS
Making-of:
Cover shoot
cu Nikon D3X
Lansarea aparatului Nikon D3x în
România a fost marcată de SKIN Media
prin organizarea unei sedinţe foto în
cadrul showroom-ului Porsche Bucureşti
Vest 2. În cadrul acesteia, fotograful
Nicolae Coşniceru a prezentat aparatul
Nikon D3X şi a realizat o şedinţă foto
cu noul Audi Q5, însufleţit de modelul
Playboy Georgiana Drăgan.
Imaginea finală a apărut pe
coperta revistei Autoexpert.
U
nicitatea acestei şedinţe foto constă în faptul că a fost
realizată în faţa unei asistenţe formată din zeci de
fotografi profesionişti şi mulţi alţi invitaţi, dar printr-o
organizare de mare profesionalism, totul a decurs fără nici un fel
de problemă, de la dirijarea modelului, la fotografiere, până la
prezentarea layout-ului viitoarei coperţi.
În timpul şedinţei foto, aparatul a fost conectat la un
dispozitiv wireless Nikon WT-4B, care a facilitat afişarea în timp
real a imaginilor realizate pe un ecran de mari dimensiuni,
utilizând programul Nikon Camera Control Pro 2.
Demonstraţia a început cu realizarea unor imagini în
lumină existentă pentru a testa atât comportarea aparatului la
sensibilităţi mari cât şi capacitatea balansului de alb automat
de a neutraliza un amestec complex de temperaturi de culoare.
Cu toate că D3x nu a fost creat pentru utilizarea la sensibilităţi
mari, unde campionul este în continuare modelul D3, calitatea
imaginilor rezultate a fost remarcabilă.
Pentru şedinţa foto propriu zisă a fost folosit echipament
de iluminare Elinchrom într-un setup impresionant, potrivit
cu dimensiunile subiectului. Fotografierea unui automobil în
studio este una dintre cele mai dificile situaţii cu care se poate
confrunta un fotograf, dar domnul Nicolae Coşniceru, sprijinit de
o echipă de patru asistenţi, a reuşit să ne ofere o excelentă lecţie
de iluminare, care a pus în valoare atât modelul cât şi maşina.

Obiectivul folosit a fost Nikon 24-70/2,8, iar aparatul a fost
montat pe un trepied Manfrotto 475B cu cap micrometric
Manfrotto 405. Sincronizarea flash-urilor Elinchrom a fost
realizată cu un flash Nikon SB 900 în modul de lucru manual,
montat în patina aparatului.
Domnul Nicolae Coşniceru a avut amabilitatea să ne
răspundă la câteva întrebări:
- În activitatea dumneavoastră de fotograf de advertising
folosiţi DSLR-uri ? Ştiu că aţi fost primul fotograf de pe la noi
care a avut Kodak DCS 760. Folosiţi aparatură Nikon, obiective,
accesorii ?
Într-adevăr, am achiziţionat în anul 2001 un Kodak DCS 760
pe body de Nikon F5 şi obiective Nikkor. Am folosit acest DSLR
pentru o anumită gamă de lucrări, alături de aparatul de format
mediu pe film, cât şi pentru setarea cadrului şi a luminilor. Mai
există în dotarea studioului un Nikon D200 şi un set de obiective
Nikkor, care sunt folosite pentru lucrări care nu necesită
rezoluţie foarte mare.
După achiziţionarea primului back digital Phase One, am
lucrat o vreme cu el pe aparatul Mamiya de format 6x7 cm.
însă în scurt timp am achiziţionat o cameră Mamiya 645 AFD II
şi obiective, cameră care este similară unui DSLR. În concluzie,
putem spune că folosesc, în prezent, un DSLR.
- Care a fost brief-ul dat de Art director?
Brief-ul solicita o fotografie la care aveam pe de o parte o
constrângere dată de paginaţia care includea nişte elemente
fixe, dar se dorea o imagine „ieşită din tiparele curente”, adică
genul „maşina şi fata sexi”.
Se dorea o imagine cu fata într-un plan foarte apropiat, cu
o atitudine impozantă şi maşina într-un plan secund, undeva la
5-7 metri în spate.
Condiţiile de spaţiu din showroom, cât şi timpul scurt
pentru setarea luminilor şi mai ales lipsa unui timp disponibil
pentru post procesare, ne-au determinat să schimbăm „un
pic” solicitările iniţiale şi să încercăm o atitudine degajată şi
încrezătoare a fetei „next to the car”.
- Care a fost problema pricipală... şi rezolvarea găsită, cât
timp aţi avut la dispoziţie, cum aţi gândit schema de iluminare ?
Principala „problemă” a fost acordarea dorinţelor din brief-ul
iniţial la condiţiile reale de la faţa locului. În ciuda unor discuţii
şi acorduri între mine şi cei de la Skin, cei de la revistă insistau
pentru respectarea schiţei şi a brief-ului lor. Lucrurile au fost
în final rezolvate. Timpul pe care l-am avut la dispoziţie pentru
pregătiri, a fost de aproximativ două ore.
Schema de iluminare îmi era foarte clară dinainte de
shooting. Am fotografiat de multe ori maşini şi ştiam exact ce
vreau şi cum să rezolv problema.
FOTOCLASS
9

AGENDA Demo-Shooting
Modelul Nikon D3x se adresează fotografilor care
au nevoie de rezoluţii mari într-un aparat extrem de
performant, capabil să suporte rigorile utilizării profesionale
în cele mai diverse şi dificile situaţii.
Cu o rezoluţie de 24,5 Mp, generând fişiere de 6048 x
4032 pixeli şi cu o redare impecabilă a tonurilor şi culorilor în
special la sensibilităţi mici, Nikon D3x poate fi folosit pentru
imagini care se vor tipări în formate mari: calendare, postere,
afişe. Bazat pe corpul modelului D3, Nikon D3x este aparatul
ideal pentru şedintele foto desfăşurate în teren, unde
rezistenţa la praf, intemperii şi şocuri, mobilitatea, viteza
şi flexibilitatea caracteristice aparatelor format 24x36mm,
împreună cu posibilitatea de a folosi obiective de cele mai
diverse luminozităţi şi distanţe focale, îl fac net superior
aparatelor digitale de format mediu.
10 FOTOCLASS
Aveam doar de stabilit poziţia maşinii şi unghiul de
fotografiere, astfel încât să poziţionez luminile şi accesoriile la
locul lor. Maşina fiind de culoare închisă, trebuia să-i oferim cât
mai multe suprafeţe luminoase, care prin reflexie să-i pună în
evidenţă formele, şi câteva accente de lumină care să puncteze
pe alocuri.
- Cum v-aţi împăcat cu aparatul, la ce ar fi recomandat ?
Cu aparatul m-am împăcat foarte bine. Venind din zona
fotografiei de format mediu, unde am rezoluţie mai mare dar
viteză de shooting ceva mai mică, ISO de valori mai mici, focus
point nu chiar atât de multe, dintr-odată am avut revelaţia unui
aparat „mai rapid” la o rezolutie superbă.
Cred că este potrivit pentru o gamă deosebit de largă de
lucrări. Nu ştiu să spun cărui domeniu nu ar fi potrivit. Şi oricând,
şi oriunde, dispui de o rezoluţie deosebită.
Cum şi până acum, cu rezoluţii mai mici, mulţi clienţi se
încumetau să-şi facă publicitate outdoor, cu D3X nu se mai pune
problema de rezoluţie.
Nicolae Coşniceru, ca iubitor al fotografiei, după o lungă
perioadă de experimentări, practică asiduă şi studiu individual,
s-a angajat ca fotograf profesionist în anul 1990.
În anul 1993 a devenit free-lancer şi a început să lucreze
fotografie publicitară. Din 1995 are studio profesional propriu
şi grija pentru dezvoltarea potenţialului acestuia a fost o
preocupare permanentă.
În toată această perioadă, Nicolae Coşniceru a realizat
fotografie profesională pentru agenţii de renume internaţional,
având clienţi de prestigiu.
A avut posibilitatea să lucreze cu fotografi în studiouri
profesionale din Munchen şi a participat la workshop-uri
internaţionale în Germania, Marea Britanie şi Austria. A
participat la târguri internaţionale de profil, a stabilit contacte
cu agenţi de fotografie şi case de producţie şi în decursul
timpului a cunoscut şi păstrat contactul cu fotografi de renume.
În prezent este reprezentat de Getty Global Assignment.
De câţiva ani, lucrează şi fotografie de stock. Multe din
fotografiile sale le puteţi vedea pe siturile www.cosniceru.com,
www.stock-photo.ro şi www.fineartphotography.ro

DSLR CAMERA Canon EOS 50D
12 FOTOCLASS
Canon
EOS 50D
Text & foto: Răzvan Savaliuc
Cei 15 megapixeli ai
senzorului de imagine cu
care este echipat Canon 50D
au urcat rezoluţia aproape de
limita maximă, fizic posibilă,
pentru un senzor de
format redus (x1.6)
Lansat la finele lui august 2008, la exact un an după apariţia
predecesorului său Canon 40D (despre care se spune că ar
fi cel mai utilizat aparat în redacţiile ziarelor din România),
Canon EOS 50D aduce câteva îmbunătăţiri tehnice de substanţă
în clasa de vârf a camerelor Canon dotate cu senzor APS
(coeficient de multiplicare 1,6x sau “half-frame”, cum li se mai
spune). Şi face impresie printre cunoscători.
Corpul aparatului este identic cu cel al lui 40D, din aliaj de
magneziu, la fel de greu şi rezistent la intemperii. Foarte bine
finisat şi cu o priză la mână perfectă, care anulează nevoia unui
grip. O mică modificare există însă pe partea de conectică, unde
apare o mufă HDMI pentru conectarea la televizoarele HD.
Dacă la design nu s-a intervenit deloc, principalele diferenţe
tehnice sunt însă importante. 50D are ultima generaţie de
procesor de imagine de la Canon - Digic IV, şi o rezoluţie
impresionantă de 15 megapixeli (faţă de Digic III, şi doar 10
megapixeli la 40D).
Sensibilitatea face un salt uriaş de la ISO maxim de 3.200
(la 40D), la ISO 12.800 - valoare aproape de neconceput de atins
în urmă cu câţiva ani şi care permite fotografiatul fără blitz în
condiţii de iluminare foarte slabă.

Monitorul LCD de 3’’ are o rezoluţie excelentă de 920.000
pixeli (faţă de 230.000 la 40D si 450D) care permite aprecierea cu
precizie în teren a gradului de claritate a imaginilor realizate.
Cei 15 megapixeli ai senzorului de imagine cu care este
echipat Canon 50D au urcat rezoluţia aproape de limita maximă,
fizic posibilă, pentru un senzor de format redus (x1.6). De aceea,
imaginile obţinute cu această cameră nu-şi vor arăta adevărata
performanţă decât dacă se folosesc obiective de calitate, care
sunt, evident, mai scumpe. Cu obiective banale, pozele ies la
fel cu cele făcute cu 40D şi chiar mai slabe decât cele făcute cu
450D - cotat drept cel mai vândut DSLR la ora actuală.
Calitatea imaginii este excelentă. Pozele sunt extrem de
clare, culori naturale, contrast. Camera excelează la capitolul
pozelor trase pe cer noros, unde surprinde tonurile închise
de culoare şi reflexiile la o naturaleţe care pur şi simplu te
frapează. Cred că nu are rival în clasa ei la acest capitol. Din cei
15 megapixeli se poate cropa la greu, fără pierderi de calitate
vizibile. Un JPEG la calitate maximă ocupa în medie cam 4,5 –
5,5 MB, ceea ce vorbeşte de la sine despre cantitatea mare de
informaţie stocată într-un singur cadru.
Unele review-uri de pe site-uri consacrate au notat calitatea
imaginii lui 50D sub cea a lui 450D (aparat din clasa inferioară).
Nu sunt întrutotul de acord. Cu obiective de calitate, aşa cum
am menţionat mai sus, există indubitabil un plus, mai ales la
claritate, în favoarea lui 50D.
Referitor la sensibilitate, cu setări de ISO 1.600 şi 3.200, în
condiţii de slabă iluminare, se obţin imagini perfect utilizabile.
La ISO 6.400 (H1) se schimbă socoteala, apar ceva pixeli aberanţi,
iar la ISO 12.800 (H2) numărul pixelilor de culori anormale
devine deranjant. Rareori ajungi însă în situaţia să foloseşti
sensibilitatea maximă. Pentru exemplificare vă prezint în caseta
alăturată un mic test comparativ, cu obiectivul de kit, pe un
subiect iluminat la un bec incandescent şi cu opţiunea de
reducere a zgomotului de imagine, direct din cameră, pe nivelul
maxim (strong):
- Foto 1 - ISO 1.600 (imagine perfect utilizabilă)
- Foto 2 - ISO 3.200 (imagine perfect utilizabilă)
- Foto 3 - ISO 6.400 (pixelii aberanţi devin vizibili)
- Foto 4 - ISO 12.800 (pixelii aberanţi devin supărători)
Cred că exemplificările vorbesc de la sine! De remarcat faptul
că la lumină de zi, zgomotul de imagine este ceva mai redus
decât la lumină artificială.
O funcţie bine venită este opţiunea de reducere automată a
zgomotului de imagine la ISO ridicat, prin prelucrarea imaginilor
direct din cameră, cu trei nivele de acţiune (low, standard şi
strong). Activată pe strong nu mi-a lăsat impresia că reduce din
viteza de rafală, ceea ce denotă că bufferul este capabil.
Spre comparaţie, la 450D activarea funcţiei de reducere
a zgomotului de imagine la ISO ridicat (High ISO speed noise
reduction) avea ca efect reducerea rafalei de la maximul de 3,5
cadre/secundă, la doar 2 şi chiar la 1 cadru pe secundă.
Atenţie la setările de calitate a imaginii! Activarea
funcţiei “Highlight tone priority” (utilă la subiectele aflate în
contralumină sau în lumini mult diferite ca intensitate) va reduce
automat plaja de sensibilitate între 200 – 3.200 ISO.
Canon 50D te cucereşte de la prima declanşare. Oglinda
batantă din interior este foarte silenţioasă şi induce o vibraţie
atât de uşoară, încât la declanşarea din mână chiar o persoană
cu puţină experienţă poate folosi timpi de expunere mai lungi,
de 1/30s şi chiar 1/15s fără să-i iasă poza mişcată.
Canon EOS 50D pe scara ISO
ISO 1600
ISO 3200
ISO 6400
ISO 12800
DSLR CAMERA
FOTOCLASS
13

DSLR CAMERA Canon EOS 50D
14 FOTOCLASS
5
6
Canon EOS 50D cu super-zoom
EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS:
La 18mm (echivalent cu 28mm
în format 24x36mm) unghiul de
deschidere e suficient de larg pentru
fotografii de interioare sau peisaje, iar
la capătul de 200 mm (echivalent cu
320 mm în format 24x36mm) devine un
teleobiectiv destul de puternic, ajutat
din plin de stabilizatorul de imagine.
Aparatul fiind suficient de greu,
estompează aproape în totalitate reculul
slab al oglinzii batante - acest lucru e imediat
sesizabil. Declanşarea nu sună atât de fin ca
la ultra-performantul Canon EOS 1D Mark III,
dar vă asigur că e foarte pe aproape. Viteza
de peste 6 cadre/secundă este impresionantă
dacă punem la socoteală şi silenţiozitatea
declanşării. Plaja timpilor de expunere este
foarte mare, de la 30 de secunde până la
1/8000s, cu timpul de sincron la flash de
1/250s. Priza la mână este bine gândită şi
doar pretenţioşii vor simţi nevoia să-i adauge
un grip, caz în care o vor transforma într-o
cameră prea voluminoasă.
Balansul de alb (WB) - cea mai importantă
funcţie a unui aparat digital în reproducerea
naturală a culorilor - este foarte bun pe
lumină de zi, pe lumină de blitz şi pe lumină
albă fluorescentă (cea dată de becurile
fluorescente speciale pentru foto, cu
temperatura de culoare de 5.200K). Setarea
manuală a balansului de alb pe alt tip de
lumină decât cea de zi este vizibil mai bună
decât cea automată (Auto WB), de aceea
o recomand. Din păcate, balansul de alb
automat continuă să fie deficitar pe lumina
dată de becurile incandescente (cu filament)
unde virează toate culorile în nuanţe
portocalii pronunţate. Nu ajută nici setarea
manuală aici. Dacă nu ai blitz sau lumini
speciale, pozele în interioarele luminate cu
becuri clasice ies virate în portocaliu.
Autofocusul în 9 puncte este simţitor
îmbunătăţit fiind mult mai rapid şi mai
precis faţă de modelele anterioare. Rar mi-a
dat erori de claritate. Aproape că nu ai ce-i
reproşa, în special cu obiective USM sau din
clasa L. Merge bine în AI Servo (focalizare
continuă), deşi nu se poate spune că este un
aparat conceput pentru subiecte în mişcare
foarte rapidă (gen fotografia sportivă). Cred
că cea mai potrivită utilizare a lui Canon 50D
este în fotografia de reportaj.
Pentru că am amintit de claritatea imaginii este momentul
sa vă spun câte ceva despre obiectivul de kit folosit la testarea
camerei: Canon EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS, primul super-zoom de
acest gen al producătorului. A fost lansat în 2008, ca o replică la
apetitul concurenţei de a invada piaţa cu obiective all-round, şi
ca răspuns la zoom-ul 18-200/3,5-5,6 VR lansat în 2005 de Nikon.
Poate fi folosit doar pe camere cu senzor de format redus: Canon
350D, 400D, 450D sau 30D, 40D, 50D.
Obiectivul este uşor, cu optică bună, îmbrăcată în plastic de
calitate, frumos finisat. Face impresie la vedere. Inele de zoom şi
focus, îmbrăcate în cauciuc aderent la mână, sunt logic dispuse.
Obiectivul are o mărime redusă prin comparaţie cu altele din
gama sa şi asta e bine. Are o plajă impresionantă de lucru, e
sharp, şi asta e şi mai bine. Nu e USM (nu are motor ultrasonic),
dar nici nu face zgomot supărător. E incomparabil mai silenţios
decât un superzoom marca Tamron, spre exemplu, care bâzâie
ca un tractoraş.

Stabilizatorul de imagine de ultimă generaţie îşi face
nemaipomenit treaba pe zona tele a zoom-ului. Graţie
stabilizatorului de calitate, la viteze de 1/500s am surprins
păsări în zbor foarte clar. Însă, deşi nu este lent deloc,
obiectivul dă senzaţia ca e cumva puţin împiedicat la
focalizare. Şi este, desigur, cam întunecat. Acest ultim neajuns
aproape că nu contează, mai ales în tandem cu un aparat ca
50D, care are un ISO atât de ridicat încât compensează din
plin luminozitatea redusă. Obiectivul acceptă filtre de 72 mm
şi are un dispozitiv de blocare a zoom-ului atunci când nu
este folosit, ceea ce ajută la protecţia pe timpul transportului.
Deşi permite obţinerea unor imagini de o calitate
onorabilă, EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS nu este totuşi obiectivul
care să pună în valoare performanţele maxime de care
e capabil senzorul de 15 Mp al camerei Canon 50D. Un
profesionist va avea alte opţiuni, desigur la cu totul alte
preţuri. 18-200 este un obiectiv foarte bun pentru un amator,
chiar şi pentru unul cu pretenţii, pentru că scoate poze super.
Şi nu mai e nevoie să cari cu tine două-trei obiective de pe
plaja sa, pentru că le înlocuieşte cu succes.
La 18mm (echivalent cu 28mm în format 24x36mm) unghiul
de deschidere e suficient de larg pentru fotografii de interioare
sau peisaje iar la capatul de 200 mm (echivalent cu 320 mm în
format 24x36mm) devine un teleobiectiv destul de puternic,
ajutat din plin de stabilizatorul de imagine – vezi foto 5-6
realizate la 18 şi respectiv 200 mm.
Claritatea este la cote ridicate. Dacă îl dublăm cu un teleconverter
2x, poate fi transformat într-un teleobiectiv redutabil,
echivalent cu peste 600mm, iar stabilizatorul de imagine este de
un real ajutor, ceea ce-l face să-şi merite toţi banii.
M-a uimit puterea obiectivului de a detaşa subiectul
principal de fundal, ceea ce-l face foarte potrivit pentru portrete.
Sincer, nu mă aşteptam. Nu mă pot abţine să nu exemplific
printr-o imagine: foto 7-ISO 1600; 1/125; f 5.6; 150 mm
Aberaţiile cromatice sunt foarte reduse. Distorsiunile de
imagine sunt pronunţate la 18 mm, persistă până pe la 22 mm,
după care se mai estompează, iar mai departe sunt acceptabil
controlate. Greu de observat pentru un ochi obişnuit, aceste
distorsiuni sunt ceva firesc pentru un zoom cu o plajă extinsă.
Vignetarea nu reprezintă o problemă pentru acest obiectiv.
DSLR CAMERA
Remarcabilă este puterea obiectivului de a
detaşa subiectul principal de fundal:
EF-S 18-200; ISO 1600; 1/125; f 5.6; 150 mm
7

DSLR CAMERA Canon EOS 50D
16 FOTOCLASS
Tandem forte pentru Canon50D:
Captorul CMOS 22,3x14,9 mm (1,6X) 15mpx.
şi ultima generaţie de procesor de imagine de
la Canon - Digic 4
Canon EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS este un obiectiv ideal pentru
cei care nu vor să transporte o geantă de obiective şi nu sunt
preocupaţi de perfecţiunea optică. Mie mi-a plăcut mult acest
obiectiv. Chiar dacă nu poate fi inclus în categoria obiectivelor
profesionale, îşi face treaba mai mult decât onorabil , având un
foarte bun raport preţ/performanţă.
Revenind la cameră, trebuie să amintesc că deşi bateria are
o durata de viaţă rezonabilă, trebuie să ai una de rezervă dacă
intenţionezi să tragi mai mult de 300 de cadre la o şedinţă foto.
Fiind un aparat de mare viteză, care procesează foarte multă
informaţie datorită rezoluţiei de top, cardurile Compact Flash pe
care le utilizaţi trebuie să fie din cele mai rapide, de 40 – 45 MB/s,
mai ales pentru fotografierea în rafală în format RAW.
Canon 50D este un aparat complet, bine structurat, în care
s-a integrat suficientă tehnologie de ultimă generaţie. După
câteva mii de cadre trase cu acest aparat, în opinia mea balanţa
plus/minus arată astfel:
Puncte forte:
- Calitatea imaginilor este excelentă - în special dacă se
folosesc obiective de calitate;
- Rezoluţia foarte mare de 15 megapixeli permite decupaje
masive, fără pierderi notabile de calitate;
- Sensibilitatea ISO foarte ridicată, indispensabilă în condiţii
de slabă iluminare;
- Declanşarea este foarte lină şi silenţioasă, permite
fotografiatul din mână la timpi mai lungi de expunere;
- Rezoluţia ridicată a monitorului LCD de 3’’;
- Autofocus performant, vizibil îmbunătăţit;
- Viteza în modul rafală, de peste 6 cadre/secundă;
- Funcţia de reducere automată a zgomotului de imagine;
- Funcţia de curăţare automată a senzorului;
- Meniul extrem de logic si intuitiv;
- Ergonomia comenzilor;
- Durată rezonabilă de viaţă a bateriei;
Puncte perfectibile:
- Balansul de alb Auto este deficitar cu precădere în lumină
artificială (problemă a majorităţii DSLR-urilor);
- Zgomotul de imagine ridicat la ISO 6.400 şi foarte ridicat
la ISO 12.800, în pofida funcţiei de reducere automată a
acestuia;
- Rezoluţia de 15 megapixeli cere obiective de mare calitate,
care sunt costisitoare;
- Tendinţe de uşoară supraexpunere pe lumina de zi
(corectabile manual din factorul de expunere);
- Autofocusul nu este suficient de rapid în modul AI Servo
pentru subiecte în mişcare foarte rapidă;
Concluzie: Canon EOS 50D este o cameră excelentă din
aproape toate punctele de vedere, care o surclasează fără drept
de apel pe predecesoarea 40D. Fără îndoială este cel mai bun
DSLR Canon de format redus de până acum. Micile neajunsuri
pot fi lesne suplinite în practică, printr-o bună cunoaştere şi
folosire adecvată a funcţiilor camerei.
Chiar dacă preţul este deocamdată cam ridicat - deşi
aparatul îşi merită toţi banii - e de anticipat că foarte probabil
va scădea simţitor în 2009, mai ales datorită apariţiei lui
Canon 500D, care sunt convins că va şti să facă lucrurile la fel de
bine, dar mai ieftin.
Să nu uităm că 450D, apărut în ianuarie 2008, este printre
cele mai bine vândute DSLR-uri în America şi Europa.

1
3
2 4
5
Canon EOS 50D
11
10
22
12 13
14
21
1 - Declanşator, cadenţa maximă 6,3 cadre pe secundă; 2 - Selector frontal de comandă;
3 - Lampa anti ochi roşii / întârzietor; 4 - AF, balans de alb, sensibilitate, mod de măsurare,
corecţii de expunere; 5 - Patina de flash; 6 - Selector de moduri de expunere; 7 - Butonul de
comandă pentru flash; 8 - Butonul de eliberare a monturii obiectivului; 9 - Conectorii video, USB,
alimentare externă, telecomandă; 10 - Meniu; 11 - Live View; 12 - Reglaj dioptrii pentru vizorul
optic; 13 - Joystick; 14 - Buton AF-on; 15 - AE-L, FE lock; 16 - Selecţie punct autofocus;
17 - Selectorul pentru navigare în meniuri şi imagini; 18 - LED acces card; 19 - Buton pentru
setări; 20 - Comutatorul de pornire; 21 - Play, Ştergere imagini, Afişare informaţii, Picture styles,
buton Function; 22 - Ecran LCD 3”, 920.000 pixeli
20
12 13
19
6
14 15 16
6
7
7
8
9
9
17
18
FORMAT:
Captor CMOS 22,3 x 14,9 mm (1,6X)
Sistem de eliminare a prafului
REZOLUŢIE:
15,1 milioane pixeli - 4752 x 3168
Procesor de imagine DIGIC 4
BODY:
aliaj de magneziu
FORMATE FIŞIERE:
RAW (.CR2; 14-bit), jpeg, RAW + jpeg,
sRAW1 (7.1 Mp), sRAW2 (3.8 Mp)
AUTOFOCUS:
9 puncte cu detectori în cruce,
opţiune de ajustare manuală
pentru 20 obiective
OBTURATOR:
Timpi: 30 - 1/8000s (+/- 1/3, 1/2trepte)
bulb, Sinc. flash 1/250s,
Setare „mirror up”
Live view
SENSIBILITATE:
Auto ISO (100-1600)
Calibrată între 100 - 3200 ISO
(+/- 1/3, sau 1.0 trepte),
Extinsă: H1 (6400) şi H2 (12800)
VIZOR / MONITOR:
Vizor reflex cu acoperire de 95%
Geam de vizare interschimbabil
Monitor LCD 3” cu 920.000 pixeli
Acoperire 100% cu reglaj strălucire
CADENŢĂ MAXIMĂ:
6,3 cadre/s
DSLR CAMERA
DATE TEHNICE
FLASH INTEGRAT:
NG = 13 / 100 ISO,
Compensare expunere +/- 2 trepte
CONECTIVITATE:
Stocare CF, compatibil UDMA
Conector USB 2.0 (Hi-Speed)
Video out + HDMI, Mufă comandă N3
Mufă de sincron flash standard PC
compatibil cu sistemul wireless
WFT-E3/E3A
ALIMENTARE:
Baterie Litiu-Ion BP-511A
Baterie CR2016 back-up memorie,
Opţional grip şi alimentator la priză
DIMENSIUNI / GREUTATE:
146 x 108 x 74 mm
730 g (fără baterie)
FOTOCLASS
17

DSLR CAMERA Nikon D300
18 FOTOCLASS
Nikon
D300
Text: Dan Pop
Cu un design reuşit,
o manevrabilitate excelentă şi
o construcţie solidă,
fiind protejat la intemperii,
Nikon D300 oferă calitate
profesională la un preţ rezonabil
Am să încep această prezentare cu o impresie pur
subiectivă, dar mai importantă poate decât multe din
aspectele de ordin tehnic care vor urma:
D300 m-a cucerit de la primul contact prin impresia de
soliditate, ergonomia şi viteza de reacţie la tot ce-i ceri să facă şi,
nu în ultimul rând, prin superbul monitor LCD.
Corpul aparatului este construit din aliaj de magneziu
acoperit cu cauciuc în zonele de contact cu mâna utilizatorului,
iar toate butoanele şi comenzile sunt suficient de mari pentru
a permite utilizarea comodă chiar şi cu mănuşi. Toate nişele
pentru comenzi din carcasa aparatului sunt etanşate la praf
şi ploaie, ceea ce, combinat cu garnitura de pe montura
obiectivelor Nikon moderne, conferă o excelentă protecţie la
condiţiile de mediu. Priza aparatului în mână este perfectă, atât
pentru mâinile mai robuste ale unui bărbat cât şi pentru cele
mai delicate ale unei femei. .
Fiind un aparat de categorie semipro, selectorul de scene
a dispărut, locul lui fiind luat de butoane ce permit accesul
rapid la setările de sensibilitate, balans de alb şi mod de stocare
a imaginilor şi de un inel ce permite selecţia modului de
declanşare: cadru cu cadru, rafală la viteză programabilă, rafală
la viteza maximă, cu vizare pe monitor (Live View),

Foto: Adrian Ionescu
cu întârziere şi cu ridicarea oglinzii la prima apăsare pe butonul
declanşator şi declanşarea propriu-zisă la a doua apăsare. De
altfel, accesul la toate setările principale ale aparatului se face
prin simple apăsări pe butoane dedicate şi rotiri ale unuia din
cei doi selectori simpli, nefiind necesar să se recurgă la meniurile
aparatului în cursul utilizării normale. Funcţiile asociate unora
din aceste butoane pot fi selectate de utilizator.
Monitorul de 3’’ al aparatului are rezoluţie standard VGA
(640 x 480 pixeli) şi permite o evaluare foarte precisă a calităţii
imaginilor. Butonul central al selectorului multiplu (joystick)
poate fi setat să mărească mult imaginea de pe monitor, astfel
încât examinarea unor detalii oricât de fine se poate face cu un
minim de apăsări pe butoane.
Meniurile sunt perfect lizibile pe acest monitor, iar excelenta
lor structurare accelerează accesul la orice opţiune de meniu, în
ciuda numărului impresionant de opţiuni. Mai mult, utilizatorul
are posibilitatea să-şi grupeze opţiunile favorite în propriul său
meniu, ceea ce simplifică şi mai mult acest aspect al utilizării
aparatului. Fiecare opţiune are şi explicaţiile aferente disponibile
printr-o simplă apăsare pe buton, aşa că prezenţa stufosului
manual nu este necesară nici atunci când ne aventurăm în zone
mai puţin familiare ale sistemului de meniuri.
Aparatul este prevăzut şi cu un afişaj monocrom cu cristale
lichide amplasat în partea superioară iar toate setările curente
se pot face apasând un buton de pe aparat şi manevrând unul
din selectori în timp ce efectul se urmăreşte pe acest afişaj de
control. Nefiind nevoie de activarea monitorului principal, se
economiseşte astfel energia bateriei. Toate setările principale
ale aparatului sunt afişate permanent, iar în condiţii de
lumină insuficientă acest afişaj poate fi iluminat temporar prin
acţionarea comutatorului principal al aparatului.
Desigur, informaţiile critice sunt prezente şi în vizorul
aparatului, atunci când declanşatorul este apăsat pe jumătate şi
eventualele modificări de expunere sunt vizibile şi aici. Aparatul
fiind dotat cu o pentaprismă din sticlă optică, imaginea din
vizor este relativ mare şi luminoasă, acoperind tot cadrul. Pentru
a face cadrarea mai uşoară, peste imaginea din vizor se poate
suprapune o grilă.
Senzorul CMOS de format APS-C, sau DX în terminologia
Nikon (aprox. 16 x 24 mm, crop factor 1,5) cu 12 megapixeli
permite fotografierea la o sensibilitate de 1600 ISO fără ca
zgomotul să se manifeste neplăcut pe imagine (vezi caseta).
Se pot face astfel fotografii în lumină existentă şi nocturne cu
aparatul ţinut în mână, fără ca imaginile să apară „mişcate” sau
„zgomotoase”. Sensibilitatea mare vine şi în sprijinul posesorilor
de teleobiective lungi, permiţând utilizarea acestora din mână,
fără a mai fi nevoie de un trepied sau monopied.
ISO 200
ISO 800
ISO 3200
Nikon D300 pe scara ISO
D300, 80mm,
F5, 1/10s
ISO 1600
DSLR CAMERA
Imagine originală în
lumina existentă şi crop
pentru şase trepte de
sensibilitate.
ISO 400
ISO 1600
ISO 6400
FOTOCLASS
19

Foto: Adrian Ionescu
Foto: Dan Pop
DSLR CAMERA Nikon D300
20 FOTOCLASS
D300, 60mm, F6.3, 1/640s, ISO 400
D300, 200mm, F5.6, 1/100s, ISO 250
D300, 300mm, F6.3, 1/680s, ISO 1600
Foto: Dan Pop
Fotografii avansaţi, care preferă stocarea imaginilor în
format RAW, pot alege între formatul pe 12 biţi şi cel pe 14 biţi.
Modul de procesare al informaţiei produse de senzor în vederea
obţinerii unui JPEG este controlabil de către utilizator în cele mai
intime detalii, astfel încât imaginea finală să reflecte cât mai fidel
intenţiile fotografului.
Senzorul este prevăzut şi cu un sistem performant de
îndepărtare a prafului bazat pe generarea unor vibraţii de înaltă
frecvenţă. Utilizatorii care schimbă des obiectivul în teren s-au
convins de eficacitatea acestui sistem, intervalul între două
curăţări succesive crescând simţitor.
Sistemul de focalizare automată are 51 de senzori şi permite
urmărirea unui subiect mobil (3D tracking) care se mişcă printre
ei. Lucru extrem de util la fotografia de sport sau de animale
aflate în plină acţiune. De remarcat şi viteza motorului de
focalizare, care, în combinaţie cu viteza de răspuns a senzorilor,
permite focalizări extrem de rapide, uneori depăşind viteza de
focalizare a obiectivelor din seria AF-S cu motor de focalizare
inclus. Focalizarea se comportă suficient de bine în condiţii
de iluminare insuficientă încât mulţi utilizatori au preferat să
dezactiveze complet lumina care asistă focalizarea automată.
Pe lângă 3D tracking, fotografia de acţiune mai beneficiază
şi de o viteză ridicată de declanşare în rafală, de până la 6 cadre
pe secundă. Vestea bună este ca această viteză poate fi mărită
până la 8 cadre pe secundă, intrând pe teritoriul aparatelor
profesionale, prin utilizarea grip-ului MB-D10 şi a acumulatorilor
format AA în tehnologie Ni-MH sau a acumulatorului EN-EL4a,
folosit în aparatele Nikon de serie profesională.
Evaluarea expunerii este făcută de un senzor dedicat cu
1005 segmente care permite, pe lângă clasicele moduri spot
şi integral ponderat şi modul matricial tridimensional, în
care distanţa până la subiect este luată în calcul la evaluarea
expunerii optime. Mai mult, aparatul încearcă să identifice
natura scenei fotografiate, folosind o bază de date încorporată,
astfel încât valoarea expunerii să fie cât mai apropiată de
intenţia fotografului. Fără a fi nevoie de nici o setare din partea
utilizatorului, atunci când aparatul generează imaginea în
format JPEG face şi o corecţie a aberaţiilor cromatice, eliminând
astfel nevoia unei eventuale post-procesari pe calculator.

în România prin www.f64studio.ro

Foto: Adrian Ionescu
Foto: Adrian Ionescu
DSLR CAMERA Nikon D300
20 22 FOTOCLASS
D300, 125mm, F8, 1/320s, ISO 200
D300, 12mm, F6.3, 1/320s, ISO 200
Amatorii de fotografii cu flash-uri multiple pot folosi flash-ul
de pe aparat în mod „commander” pentru a comanda fără fir
până la 2 grupe de flash-uri compatibile cu sistemul Nikon CLS.
O altă posibilitate interesantă este ajustarea focalizării
automate la obiectivele care focalizeaza mai în faţă sau mai în
spate în raport cu poziţia subiectului. Aparatul poate memora
corecţiile necesare pentru până la 12 obiective.
Cei care nu vor să se despartă de obiectivele Nikon manuale,
care nu au posibilitatea de a comunica cu aparatul, pot defini
parametrii a până la 9 asemenea obiective în aparat. Odată
montat unul din ele, este suficient să fie selectat obiectivul
corespunzător din tabelul cu definiţii pentru ca aparatul să
poată face evaluări matriciale ale expunerii inclusiv folosind
modul de prioritate de diafragmă (aceeaşi diafragmă trebuie
setată pe aparat şi pe obiectiv).
Pentru cei sensibili la problema protejării drepturilor de
autor, aparatul poate insera în zona de comentarii asociată
fiecărei imagini (aşa-numitul EXIF) un mesaj de Copyright creat
de către utilizator.
Ce nu mi-a plăcut la D300? La acest capitol sunt remarcabil
de puţine lucruri de spus:
Apăsarea pe butonul central al selectorului multiplu este
prea uşor de ratat, rezultând o apăsare pe unul din butoanele
laterale. O soluţie recomandată de un utilizator este lipirea unui
bumb pe mijlocul selectorului, alta este utilizarea selectorului
multiplu de pe grip-ul opţional, care nu suferă de această
problemă.
Balansul automat de alb nu dă rezultate cu adevărat bune
decât pe lumină naturală şi de flash. Desigur, nu este o problemă
specifică lui D300, majoritatea DSLR-urilor fiind în aceeaşi
situaţie. Din fericire, este perfect corectabilă folosind un balans
de alb „custom”, extrem de uşor de realizat la D300.
Aş fi preferat să pot seta viteza minimă de expunere la
modul Auto ISO nu doar în valoare absolută ci şi relativ la focala
obiectivului.
Şi, în ultimul rând, un monitor articulat ar fi făcut modul Live
View extrem de util la fotografiile cu aparatul la firul ierbii sau
deasupra capului.
La vremea respectivă, un recenzent cu mai multă experienţă
decât mine a concluzionat că nu există un aparat semipro mai
bun pe piaţă. Deşi a trecut un an de atunci, se poate spune în
continuare că nu există un aparat semipro pe format DX mai bun
pe piaţă.

1
11
10
2 3 4 5
Nikon D-300
15
25
8
12 13
14
16 17 18
19 20
24 23 22
1 - Butonul de pornire; 2 - Corecţia de expunere; 3 - Mod de expunere; 4 - Ilum. autofocus;
5 - Flash integrat, funcţionează şi ca element de comandă pentru sistemul Nikon CLS; 6 - Priza
sincron pentru flash-uri de studio; 7 - Conector 10 pini, compatibil inclusiv cu module GPS;
8 - Conectorii HDMI, USB, video out, alimentare externă; 9 - Selector moduri AF; 10 - Slotul CF;
11 - Buton comandă flash integrat; 12 - Butonul de test al profunzimii - reprogramabil; 13 -
Butonul „Function” - programabil; 14 - D300 este compatibil cu majoritatea obiectivelor Nikon
produse din 1959; 15 - Acces rapid la sensibilitate, calitatea imaginii, balans de alb; 16 - Patina
flash; 17 - Vizor 100%; 18 - Corecţia dioptrii; 19 - Memorarea expunerii şi/sau a focalizarii, buton
reprogramabil; 20 - Buton de activare AF; 21 - Centrul multi selectorului este programabil;
22 - Modurile de lucru AF Multi CAM 3500DX; 23 - Ecran LCD de 920.000 pixeli; 24 - Ştergerea
imaginilor; 25 - Buton pentru vizualizarea imaginilor.
6
7
8
9
21
DATE TEHNICE
FORMAT DX:
Captor CMOS de 23,6 x 15,8mm
Sistem de eliminare a prafului
REZOLUŢIE:
12,3 mil. pixeli - 4288 x 2848
BODY:
aliaj de magneziu
protejat la praf şi umezeală
FORMATE FIŞIERE:
NEF - 12 bit sau 14 bit,
NEF+JPEG, JPEG ,TIFF
AUTOFOCUS:
51 puncte, Multi-CAM 3500DX,
cu posibilitate de ajustare
OBTURATOR:
Timpi: 30s -1/8000s , bulb
(+/- 1/3, 1/2 sau 1.0 trepte),
Sincron flash 1/250 sec
SENSIBILITATE:
calibrată între 200 - 3200 ISO
(+/- 1/3, 1/2 sau 1.0 trepte),
extinsă între 100 - 6400 ISO
(+/- 1/3, 1/2 sau 1.0 trepte),
HI2 = ISO 25.600
VIZOR / MONITOR:
Vizor cu acoperire de 100%
Monitor LCD 920.000 pixeli
640x480x3culori,
acop.100%, reglaj strălucire
CADENŢĂ MAXIMĂ:
6 c/s, 8 c/s cu grip MB-D10
FLASH INTEGRAT:
NG 17/200 ISO, + cmd. Nikon CLS
CONECTIVITATE:
Conector USB 2.0 (Hi-Speed)
Ieşire video HDMI
Mufă comandă cu 10 pini
compatibilă şi cu modul GPS
Mufă sincron flash
standard PC
ALIMENTARE:
baterie Litiu-Ion EN-EL3e,
opţional grip MB-D10
DSLR CAMERA
DIMENSIUNI / GREUTATE:
147 x 114 x 74 mm
825 g (fără baterie)
FOTOCLASS
23

DSLR CAMERA Olympus E-30
Olympus
E-30
E-30 este un studio creativ în
format DSLR. Argumentul forte:
setul de filtre artistice digitale
disponibile direct la fotografiere
cu afişare în modul Live View
24 FOTOCLASS
Text & foto: Sorin Voicu
Recent am avut ocazia de a proba un Olympus E-30 timp
de trei zile. Desigur, este nevoie de ceva mai mult timp
pentru a putea cunoaşte mai pe îndelete o cameră foto
complexă, drept pentru care în cele ce urmează încerc să vă
prezint o evaluare generală.
Prima surpriză a fost atunci când am deschis pachetul şi am
văzut manualul în limba română. Jos pălăria pentru Olympus
Romania şi MGT. De ce? Pentru că se oferă un manual în limba
română pentru o cameră foto foarte nouă. Şi bine structurat,
într-un limbaj uşor de înţeles. Având experienţă de lucru cu un
E-500, E-30 mi se pare un mare salt înainte (chiar şi faţă de un
E-520), noul model apropiindu-se mult de E-3, vârful de gamă.
Corpul aparatului este bine echilibrat, masiv, mai uşor totuşi
decât cele din aliaj de magneziu, finisaj excelent, comenzi logic
amplasate, priză bună. Olympus E-30 dispune de 11 puncte
de focalizare complet bi-axial, cu mod AF toate ţintele, unde
camera focalizează asupra subiectului din faţă folosind toate
cele 11 puncte AF, un mod AF punct unic, un mod AF dinamic
cu ţintă unică (dacă aparatul foto nu poate focaliza asupra
subiectului cu ţinta AF selectată, va focaliza utilizând ţinta/
punctul AF adiacent); 12.3 megapixeli, al doilea ecran LCD
monocrom pe partea superioară a corpului, corp din plastic
armat cu fibră de sticlă, procesor TruePic III, filtre artistice.

Ecranul complet rabatabil ajută foarte mult la modul de
fotografiere cu Live View, permiţând obţinerea unor unghiuri
de fotografiere inedite, multe aproape imposibil de realizat prin
folosirea unui vizor clasic.
Meniul este intuitiv, bine structurat, specific Olympus. De
altfel explicat pe îndelete în manualul aparatului. Un începător,
chiar şi un avansat, va avea totuşi puţin de furcă până când se
poate considera pe deplin familiarizat cu structura complexă
a meniului. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este nivela
electronică (level gauge) afişată pe vizorul aparatului dacă se
ţine declanşatorul pe jumătate apăsat puţin mai mult timp (sunt
afişate mai întâi datele esenţiale , după care acestea dispar şi
se afişează nivela electronică pentru planul vertical). În plus, cu
ecranul activat, la apăsarea tastei info, se pot afişa două nivele,
una pe orizontală şi alta pe verticală.
Alte facilităţi oferite: posibilitatea de a modifica formatul
imaginii (4:3, 3:2, 16:9, etc), blitz wireless, sistem de stabilizare
încorporat cu o îmbunătăţire de până la 5 trepte, obturator
de mare viteză cu un timp de expunere de până la 1/8000,
sincronizare blitz la 1/250, fotografiere în serie cu până la 5 cadre
pe secundă, binecunoscutele scene, iar ca noutate apar cele şase
filtre artistice: Pop Art, Soft Focus, Pale & Light Color, Light Tone,
Grainy Film, Pin Hole.
Olympus afirmă că E-30 este un studio creativ în format
DSLR. Afirmaţie care stă în picioare mai ales datorită posibilităţii
folosirii unor astfel de filtre direct la fotografiere (efectul filtrelor
se poate observa direct înainte de fotografiere, cu ajutorul
Live View). În plus, se poate fotografia în RAW, apoi converti
în jpeg (se păstrează ambele formate), după care se pot folosi
mici editări ale imaginilor jpeg, cum ar fi: ajustarea umbrelor,
eliminarea efectului de ochi roşii, crop în formate predefinite,
alb-negru, sepia, saturaţie, dimensiunea imaginii, aspect (3:2,
16:9, 5:4, 7:6, etc). Vizorul are o rată de acoperire de cca. 98% şi o
mărire de aproximativ 1,02x.
Noul senzor de 12,3 megapixeli de tip Live MOS oferă
detalii fine, un zgomot de imagine mai scăzut faţă de modelele
E-XXX anterioare (totuşi nu atinge nivelul competitorilor), iar
datorită tehnologiei de amplificare a semnalului MOS consumul
de energie este mic, deci se poate folosi Live View în mod
permanent fără un consum exagerat al bateriei.
AF-ul în modul Live View este destul de rapid, dar să nu
vă aşteptaţi la minuni. Se poate folosi la peisaje, arhitectură,
fotografie de grup sau în studio. Pentru fotografii în mişcare se
recomandă folosirea exclusivă a vizorului. Focusul este rapid, iar
folosind sistemul de stabilizare în modul IS2 se poate face un
panning destul de decent (vezi foto).
Nikon D700 pe scara ISO
Olympus E-30
Filtre artistice
„on camera”
Soft Focus
Light Tone
Pin Hole
DSLR CAMERA
Pop Art
Pale & Light Color
Grainy Film
Olympus E-30
25mm, F 2,8
1/2s, ISO 100
Olympus E-30
50mm, F 6,3
1/100s, ISO 160
FOTOCLASS 23 25

1
DSLR CAMERA Olympus E-30
3 4
26 FOTOCLASS
9
2
8
5
7
6
Am testat sensibilitatea începând cu valoarea maximală. În
caseta alăturată avem două cadre (crop) la ISO 3200: foto 1- fără
filtrul de zgomot activat; foto 2 - filtrul activat în treapta high.
În ambele cazuri am folosit Olympus Studio 2 pentru a reduce
zgomotul de imagine.
Dacă se foloseşte un alt program de înlăturare a zgomotului
de imagine, rezultatul poate fi diferit, în funcţie de setări.
Pentru foto 3-4 am utilizat Noiseware Professional Edition,
unul standard şi altul mai puternic. De menţionat că fotografia
originală a fost făcută cu un obiectiv macro, de unde şi câmpul
de profunzime redus. După cum se poate vedea, folosindu-se
RAW şi softuri adecvate şi fotografiile trase cu ISO 3200 sunt
utilizabile (să nu uităm că exemplele de mai sus reprezintă un
crop de cel puţin 100%).
La ISO 800, lucrurile stau cu mult mai bine: în foto 5 avem
35mm macro, 1/10s, IS1, f/5, ISO 800, focalizare manuală pe
„OLYMPUS”, fără înlăturarea zgomotului de imagine. Am folosit
PSE 4.0 pentru micşorarea imaginii şi crop în foto 6. Uşoara
neclaritate provine de la focalizarea manuală şi de la timpul de
expunere mare. După cum se poate observa, fotografia prezintă
un zgomot de imagine mult mai redus decât în foto 7 unde
am folosit acelaşi 35mm macro, 1/10s, IS1, f/5, dar la ISO 3200,
focalizare manuală pe „OLYMPUS”, zgomot de imagine tratat cu
Noiseware Professional Edition.
Sistemul de stabilizare a imaginii prin deplasarea senzorului
are o eficienţă de până la 5 stopuri. În modul Live View, folosirea
stabilizatorului de imagine necesită un minim antrenament.
Cele mai bune rezultate le-am obţinut folosindu-mă de
focalizarea manuală, cu lupa activată şi ţinând butonul IS apăsat
până la focalizarea manuală corectă (ţinându-se IS apăsat,
sistemul de stabilizare intră în funcţiune înainte de declanşarea
propriu-zisă, ajutând considerabil la focalizarea manuală). Foto
8-9 (35mm macro, 1/6s, IS1, f/3.5, ISO 100, cadru restrâns şi crop)
demonstrează că rezoluţia este excelentă, iar Olympus E-30
dispune şi de cel mai performant sistem de curăţare a senzorului
disponibil la ora actuală, Supersonic Wave Filter.
Numărul de ghid al bliţului încorporat este 13, valoare
similară cu cea a competitorilor direcţi, Canon EOS 50D şi Nikon
D90, iar sistemul de control wireless poate comanda până la 3
grupuri de bliţuri.
Olympus E-30 este o cameră extrem de versatilă: oferă 27
de moduri de fotografiere (5 moduri de expunere, 5 moduri
creative, 11 moduri de tip scene, 6 filtre artistice), slot dual
de memorie (xD şi carduri CF, inclusiv UDMA High-Speed şi
Microdrive), nivelă verticală şi orizontală, ecran complet rotativ.
În concluzie, Olympus E-30 este un aparat solid, fără a fi prea
greu, stă bine în mână, materialele sunt de cea mai bună calitate,
modul de operare este intuitiv, butoanele amplasate ergonomic,
singurul lucru care poate deranja pe unii fiind ecranul mai închis.
Cele 11 puncte de focalizare sunt arhisuficiente, iar posibilitatea
de a seta sensibilitatea este un plus binevenit.
Ecranul rabatabil este extraordinar pentru fotografia de
arhitectură, macro şi pentru obţinerea unor unghiuri inedite,
dar datorită focalizării mai lente în modul Live View se pretează
numai pentru subiecte statice. Posibilitatea de a edita RAW
direct în aparat constituie încă un plus important.
Punctele minus pe care le-am putut identifica sunt: vizorul
care ar fi fost bine să fie mai luminos, zgomotul de imagine mai
accentuat începând cu ISO 800 şi AF în modul Live View pe care
l-aş dori mai rapid.

1
9
12
11
10
26
Olympus E-30
2 3
4 5
128 13
14
25
24
23
13 14 15
1 - Selector rotativ de comandă; 2 - Declanşator; 3 - Senzor exterior pentru balansul de alb;
4 - Flash integrat, număr ghid 18 la 200 ISO, cu opţiune de comandă pentru flash-uri externe;
5 - Selector Moduri de expunere; 6 - Priză de sincronizare flash-uri externe; 7 - Buton blocare
montură; 8 - Test profunzime de câmp; 9 - LED de semnalizare întârzietor şi receptor pentru
telecomandă; 10 - Butoane AF şi mod măsurare; 11 - Reglaj dioptrii; 12 - Patina flash,
compatibilă cu sistemul Olympus; 13 - Vizorul reflex, acoperire 98%; 14 - Selector rotativ de
comandă; 15 - AE-L, AF-L; 16 - Butoane Function şi alegere punct de focalizare; 17 - Butonul de
vizionare a imaginilor; 18 - Compartimentul cardurilor, sloturi pentru CF şi xD; 19 - Multiselector
cu buton central; 20 - Conector cu funcţie multiplă: computer, ieşire video, imprimantă;
21 - Comandă stabilizare; 22 - Live View; 23 - Meniu; 24 - Afişare informaţii; 25 - Ştergere
imagini; 26 - Ecranul LCD de 2,7” cu 230.000 pixeli, rabatabil pe două axe.
22
21
20
16
6
6
7
8
7
9
17
18
19
DATE TEHNICE
FORMAT 4/3:
Captor LiveMOS de 18x13,5mm
Raport de multiplicare 1:2
REZOLUŢIE/SENZOR:
12,3 milioane pixeli - 4032 x 3024
Raportul între laturile imaginii,
selectabil: 4:3 ,3:2 ,16:9 ,6:6 , 5:4,
7:6, 6:5, 7:5, 3:4
Convertor analog/digital 12 bit
Procesor de imagine TruePic III+
Sistem antipraf pentru senzor
Stabilizare imagine prin deplasarea
senzorului
FORMATE FIŞIERE:
RAW - 12 bit,
RAW+jpeg, jpeg
AUTOFOCUS:
11 puncte TTL prin diferenţă de fază
sau prin detecţia contrastului cu
anumite obiective;
Opţiune de ajustare individuală
pentru 20 obiective
OBTURATOR:
Timpi între 60s şi 1/8000s, Bulb
Sincron flash 1/250 sec
Cadenţă maximă 5 c/s
Timer reglabil 2 şi 12 secunde
Live View
SENSIBILITATE:
Auto, manual 100-3200 ISO
VIZOR / MONITOR:
Vizor reflex cu acoperire de 98%
Monitor LCD 2,7” cu 230.000 pixeli
Acoperire 100% cu reglaje strălucire şi
balans de culoare, rabatabil pe 2 axe
FLASH INTEGRAT:
NG = 18 / 200 ISO,
Moduri de lucru: TTL, Auto, manual
Sincronizare pe prima şi a doua
perdea, Sincronizare lentă, Fill-in.
Posibilitate de comandă până la
3 grupuri de flash-uri externe
CONECTIVITATE:
Conector USB 2.0 (Hi-Speed)
Ieşire video pe multi-conector dedicat
ALIMENTARE:
Baterie Litiu-Ion BLM-1
Opţional grip HLD-4
DSLR CAMERA
DIMENSIUNI / GREUTATE:
141,5 x 107,5 x 75 mm
655 g (fără baterie)
FOTOCLASS
27

COMPACT Canon G10
Canon
G10
G10 poate fi o excelentă
cameră de back-up,
o cameră pentru fotografii de
vacanţă şi pentru orice situaţie
în care nu doriţi să
transportaţi trusa DSLR
28 FOTOCLASS
Text & foto: Radu Grozescu
Canon G10 este un aparat compact de top care dispune,
practic, de toate reglajele prezente pe DSLR-uri, inclusiv
compatibilitatea cu sistemul de flash-uri dedicate Canon.
Calitatea construcţiei şi finisării este fără egal în clasa sa, iar
utilizarea este mult uşurată de multitudinea de reglaje externe
instalate pe cameră.
Calitatea imaginii este de nivel profesional la sensibilităţi
mici, astfel încât poate fi folosit în cele mai diverse scopuri, de la
fotografia de vacanţă până la back-up pentru un sistem DSLR.
Datorită formei sale de aparat compact, factorul de intimidare
este foarte redus, deci poate fi folosit pentru obţinerea de
imagini profesionale în situaţii în care nu este indicată sau dorită
folosirea unui DSLR.
Design-ul este o rafinare a celui folosit la camerele anterioare
Canon G7 şi G9, realizat în stil retro, cu butoane şi rotiţe
pentru funcţiile cel mai des accesate, care elimină necesitatea
incursiunilor repetate în meniul aparatului.
Calitatea construcţiei este impecabilă, cu o folosire liberală
a metalului atât la carcasă şi butoane, cât şi la elementele de
comandă. Finisarea aminteşte de perioada de glorie a aparatelor
pe film, iar impresia generală este de aparat „rangefinder”
din anii 70, amplificată de vizorul mai mare faţă de modelele
anterioare din această serie.

Datorită construcţiei de cea mai bună calitate, aparatul este
destul de greu (350g), iar dimensiunile sale îl fac mai dificil de
purtat în buzunar.
Obiectivul are o plajă echivalentă cu 28-140mm, acoperind
focalele cel mai des folosite, iar luminozitatea de 2,8-4,5 este
foarte bună pentru un aparat compact, mai bună şi decât la
majoritatea obiectivelor de kit ale DSLR-urilor.
Calitatea optică este superlativă, diafragma optimă fiind la
aproximativ o treaptă faţă de deschiderea maximă, ceea ce duce
la posibilitatea de a obţine imagini excepţionale la diafragme
deschise, facilitând utilizarea din plin a luminii existente.
Sistemul de stabilizare a imaginii este bazat pe obiectiv şi este
cel mai performant realizat de Canon în clasa compact, ducând
la menţinerea calităţilor obiectivului chiar la fotografierea din
mână cu timpi de expunere mai lungi.
Captorul este cel mai mare folosit de Canon la aparate din
clasa compact, un CCD de 1/1.7” cu 14,7 milioane de pixeli iar
combinaţia obiectiv - captor - procesarea semnalului oferă
performanţe incredibile în cazul fotografierii în lumină suficientă
la sensibilităţi mici, unde redarea detaliilor este cel puţin egală
cu a multor DSLR-uri. Algoritmii de reducere a zgomotului
încorporaţi în procesorul Digic IV sunt foarte performanţi, dar
la sensibilităţi mai mari de 200 ISO zgomotul îşi face apariţia, iar
detaliile încep să aibă de suferit. Activând funcţia i-Contrast se
obţine o creştere aparentă a gamei dinamice, prin protejarea
zonelor luminoase şi deschiderea zonelor medii şi întunecate.
Canon G10 este un aparat menit pentru o utilizare rapidă şi
instinctivă odată ce v-aţi obişnuit cu el.
Majoritatea reglajelor frecvente sunt pe butoane externe,
deci accesul în meniuri este necesar doar pentru setările mai
obscure care nu trebuie făcute în timpul fotografierii. Există
reglaj extern inclusiv pentru corecţia de expunere, ceea ce
facilitează enorm obţinerea de imagini de cea mai bună calitate,
mai ales că în cazul folosirii ecranului LCD pentru vizare se poate
suprapune o histogramă care ne arată, în timp real, efectul
diverselor moduri de expunere şi al corecţiilor aplicate.
Priza aparatului este mult îmbunătăţită faţă de modelele
anterioare, prin utilizarea unui grip mai mare, care face ca
aparatul să se potrivească mai bine în mână.
Canon G10 dispune de majoritatea reglajelor şi setărilor
prezente pe aparatele DSLR, incluzând expunere manuală, AF
cu diverse rafinamente, dar şi focalizare manuală, balans de
alb manual pe lângă setarile obişnuite, posibilitatea de a ajusta
contrastul, saturaţia, sharpness-ul.
Mai mult, G10 este una din puţinele camere din categoria
compact cu care se poate folosi într-adevar formatul RAW
deoarece există un buffer dedicat, iar aparatul este suficient de
rapid la scrierea pe card.
Opţiunea formatului RAW deschide posibilităţi interesante
pentru utilizatorii serioşi care doresc să obţină calitatea maximă
pe care o poate furniza aparatul.
Ecranul LCD de 3” şi o rezoluţie de 461.000 pixeli contribuie
atât la confortul vizării, cât şi la posibilitatea de a aprecia mai
bine claritatea imaginilor.
Vizorul optic are dimensiuni mari, cu toate că acoperirea
este relativ modestă, de doar 77% şi se dovedeşte foarte util
în situaţiile când dorim să încadrăm foarte rapid un subiect,
precum în cazul fotografiei de stradă, unde nu avem nevoie de
o precizie deosebită a încadrării, în cazul în care fotografiem în
plin soare sau când dorim să economisim bateria.
COMPACT
Nikon D700 pe scara ISO
Canon G10 ,1/100s, f/5.6, ISO 200, 140mm
Canon G10 ,1/200s, f/5.6, ISO 80, 105mm
D300, 125mm, F8, 1/320s, ISO 200
Canon G10, 1/100s, f/5.0, ISO 80, 90mm
Canon G10, 1/60s, f/2.8, ISO 200, 28mm
FOTOCLASS 23 29

COMPACT Canon G10
28 30 FOTOCLASS
Foto: Radu Grozescu
Pe lângă flash-ul intern, care dispune inclusiv de mod
manual cu reglaj în trepte de putere şi de corecţie de expunere
separată de cea generală, Canon G10 are şi o patină pentru
flash-uri externe, compatibilă cu flash-urile Canon, care pot
fi folosite inclusiv în E-TTL II pentru iluminarea creativă a
subiectului. Mai mult, G10 este compatibil cu sistemul wireless
dedicat Canon, iar prin folosirea transmiterului Canon ST-E2 sau
a unui flash dedicat ca Master se pot crea scheme de iluminare
complexe.
Există şi posibilitatea de înregistrare video în format MOV
la rezoluţia de 640x480, iar calitatea clipurilor este foarte bună,
mai ales ca există acces la balansul de alb şi compensarea de
expunere. Din păcate zoom-ul optic nu poate fi folosit în timpul
filmării iar clipurile sunt limitate la durata de maxim o oră, sau
maximum 4 GB ocupaţi pe card. G10 permite şi folosirea ca
reportofon, înregistrând fişiere de sunet în format mono pe
cardul de memorie.
Concluzie
Canon G10 reprezintă o excelentă alegere ca a doua cameră
pentru profesionişti şi avansaţi pentru că permite obţinerea
de imagini de calitate profesională în multe situaţii fotografice,
într-un aparat de dimensiuni reduse. G10 poate fi o excelentă
camera de back-up care ocupă foarte puţin loc în geantă, o
cameră pentru fotografii de vacanţă şi pentru orice situaţie în
care fie nu doriţi să transportaţi trusa DSLR sau nu ar fi de dorit
să scoateţi un asemenea aparat la vedere.
Pe de altă parte, Canon G10 este un aparat complex care
necesită cunostinţe serioase de fotografie pentru a-l „exploata”
cu adevărat. Pentru fotografii mai puţin pasionaţi de tehnică,
care nu intenţionează să folosească toate facilităţile disponibile
pe G10 este mult mai logică alegerea unui aparat compact mai
mic şi mai uşor la un preţ corespunzător. Preţul, deşi în deplină
concordanţă cu calităţile sale şi cu avantajele pe care le poate
oferi în mâinile unui fotograf avansat, poate acoperi totuşi cu
uşurinţă costul unui kit abordabil DSLR.
Concurenţa
Nikon P6000
Cu o rezolutie de 13,5 megapixeli, zoom 4x (28-112mm) cu
stabilizare de imagine, patină de flash, GPS integrat, format RAW,
ecran TFT de 2,7”, sensibilitate între 64 şi 1600 ISO, corp metalic,
vizor optic şi procesor Nikon Expeed, P6000 este modelul de
vârf al aparatelor compact de la Nikon. Aparatul dispune de
posibilităţi extinse de personalizare şi de o serie de reglaje
manuale pentru utilizatorii pretenţioşi.
Panasonic DMC-LX3
Obiectivul DC Vario Summicron
echivalent 24-60/2,0-2,8 cu stabilizare
împreună cu senzorul CCD de „doar” 10
megapixeli oferă posibilităţi interesante
pentru fotografierea în lumină existentă. La
acestea se adaugă formatele selectabile de
imagine 4:3, 3:2, 16:9, filmare HD, ecranul
LCD de 460.000 pixeli, procesorul Venus
Engine IV, posibilitatea de reglaje manuale
şi cadenţa de 2,5 cadre pe secundă.

1
1
13
10
12
11
Canon G10
15
14
2 3 4 5
10
16 17 18
24
1 - Control zoom echivalent 28-140mm; 2 - Declanşator, cadenţa maximă 0,7 c/s;
3 - Modurile de expunere: Auto, Program, Prioritate timp, Prioritate diafragmă, Manual, Panorame,
Filmare, Moduri presetate; 4 - Sensibilitatea: Auto, High, 80-1600 ISO; 5 - Patina de flash
compatibilă cu sistemul Canon EOS; 6 - Vizor optic cu zoom; 7 - Flash-ul încorporat;
8 - Obiectivul 6,1-30,5/2,8-4,5, echivalent 28-140mm; 9 - Buton eliberare baionetă accesorii;
10 - Inel de mascare a baionetei de fixare a accesoriilor; 11 - Compartiment baterie şi card;
12 - Grip ergonomic; 13 - Lampă de asistenţă pentru autofocus; 14 - Buton personalizabil;
15 - Reglaj dioptrii pentru vizorul optic; 16 - Corecţia de expunere +/- 2 trepte, în 1/3 EV;
17 - LED-uri confirmare AF şi flash; 18 - Buton vizualizare imagini; 19 - Blocare expunere;
20 - Selector pentru navigarea în meniuri; 21 - Multiselector; 22 - Slot card şi baterie;
23 - Alegere punct AF, Măsurare, Mod afişare, Meniu; 24 - Ecranul LCD de 3”, 461.000 pixeli;
6
23
22
7
6
7
8
8
9
9
19
20
21
DATE TEHNICE
FORMAT / REZOLUŢIE:
Captor: 1/1.7” CCD
14,7 milioane pixeli - 4416 x 3312
video până la 640 x 480 la 30 c/s
FORMATE FIŞIERE:
JPEG (Exif v2.2), RAW,
AVI (Motion JPEG + WAVE)
AUTOFOCUS:
multiple moduri, inclusiv detecţia
feţei, lampă de asistare AF
OBIECTIV:
6,1-30,5mm / 2,8-4,5, echivalent
cu 28-140mm în format 24x36mm
Zoom optic 5x, zoom digital 4x
Acceptă teleconverter TC-DC58D 1,4x
Focalizează la 1cm în mod macro
Stabilizare de imagine în obiectiv
EXPUNERE:
Determinarea expunerii: 3 moduri,
evaluativ, integral ponderat şi spot
Permite memorarea valorii măsurate
Compensare +/- 2EV în 1/3 treaptă
Timpii de expunere 15-1/4000 s
Sensibilitate: Auto (80-200 ISO),
High Auto (80-800 ISO),
manual între 80 si 1600
Fotografiere continuă la 0,7c/s
până la umplerea cardului
MODURI DE LUCRU:
Auto, Program, Prioritate de timp,
Prioritate de diafragmă, Manual,
Custom (2 moduri), Panorame, Filmare
Moduri presetate: Portret, Peisaj,
Portret noaptea, Copii şi animale,
Nocturnă, Interior, Frunziş, Zapadă,
Plajă, Artificii, Acvariu
Balans de alb: 6 presetări + manual
FLASH INTEGRAT:
Auto, Flash On, Flash Off, Sinc. lentă,
Reducere ochi roşii
Corecţii +/- 2EV în 1/3 trepte
Opţiune de memorare a expunerii
Reglaj manual al puterii flash-ului
Raza de actiune (Auto ISO): 30cm -
4,6m (wide) / 2,8m (tele)
CONECTIVITATE:
USB 2.0 Hi-Speed, AV out (PAL/NTSC),
PictBridge, Carduri compatibile: SD,
SDHC, MMC, MMC+ , HC MMC+
Baterie reîncărcabilă Li-ion NB-7L
DIMENSIUNI / GREUTATE:
109 x 78 x 46 mm
350 g (fără baterie)
COMPACT
FOTOCLASS
31

OBIECTIVE
Alternative
la obiectivul „de kit”
28 FOTOCLASS
Posibilitatea de a schimba
obiectivele este una dintre
atracţiile principale ale
utilizării unui DSLR.
Foto: Radu Grozescu
După o perioadă de familiarizare cu aparatul şi obiectivul
de kit apare dorinţa de a îmbunătăţi calitatea imaginilor
şi versatilitatea aparaturii, deci urmează vânătoarea după
obiective noi. O primă tentaţie poate fi către un super-zoom, în
ideea de a avea un singur obiectiv potrivit pentru toate tipurile
de subiecte, dorinţă alimentată deseori şi de teama de a expune
senzorul aparatului la praf în timpul schimbării obiectivelor.
Alţii se îndreaptă către un teleobiectiv cu care să poată
fotografia subiecte aflate la o distanţă mai mare sau către un
zoom standard luminos pentru a putea exploata mai bine
calitatea imaginii la sensibilităţi mari proprie DSLR-urilor şi a
obţine o profunzime de câmp redusă.
Pentru unghiuri mari de cuprindere există superangularele
iar pentru fotografia de aproape, obiectivele macro.
Obiectivele fixe îmbină luminozităţi mari şi calitatea optică
ridicată la diafragme deschise pentru fotografierea în lumină
existentă cu dimensiuni şi greutate acceptabile, iar cele fish-eye
oferă o viziune complet diferită asupra lumii.
În afară de obiectivele produse de fabricantul aparatului,
posesorii de DSLR-uri au posibilitatea de a opta pentru cele ale
fabricanţilor independenţi. Cele mai cunoscute mărci sunt (în
ordine alfabetică) Tamron, Tokina, Sigma, care oferă obiective
de bună calitate la preţuri foarte favorabile, iar uneori propun
obiective interesante, care nu se află în ofertele producătorilor
de aparate.
Aceste mărci oferă o gamă largă de obiective pentru cele
mai răspândite DSLR-uri: Canon, Nikon, Pentax, Sony-Minolta,
în general în două linii de obiective, unele dedicate aparatelor
format 24x36mm, care sunt compatibile şi cu DSLR-urile de
format redus şi altele dedicate aparatelor digitale cu senzori
APS-C, cu factor de crop 1,5 - 1,6. Sigma oferă şi obiective pentru
standardul 4/3.
Tamron realizează micşorarea dimensiunilor şi greutăţii
obiectivelor, prin utilizarea sticlelor speciale şi prin folosirea
sistematică a policarbonatului în toate cazurile posibile, cu
excepţia monturii. Construcţia obiectivelor Tamron este foarte
îngrijită şi suficient de solidă pentru utilizare normală. Recent,
Tamron a început să ofere obiectivele compatibile Nikon în
varianta cu motor de focalizare încorporat.
Obiectivele Tokina se disting printr-o construcţie de foarte
bună calitate, ele reuşind să suporte cu uşurinţă utilizarea
intensivă specifică profesioniştilor. Tokina oferă, în prezent, doar
opt obiective, iar dintre acestea doar două sunt compatibile cu
aparatele format 24x36mm, anume 100/2,8 macro şi 80-400/4,5-
5,6. Din oferta lor se desprind zoom-urile ultra-wide de bună
calitate şi singurul zoom fish-eye existent, 10-17/3,5-4,5.
Sigma are de departe oferta cea mai bogată dintre firmele
independente, incluzând şi obiective care nu îşi au echivalentul
nici chiar în ofertele fabricanţilor de aparate: 4,5mm/2,8 fish-eye,
50-500/4-6,3, 120-300/2,8, 300-800/5,6. Sigma oferă în multe
obiective motorizarea HSM, rapidă, silenţioasă şi cu posibilitate
de ajustare manuală. Linia EX cuprinde obiectivele cu pretenţii
profesionale şi se distinge prin soluţii optice interesante şi
printr-o bună calitate a construcţiei.
În continuare, vom face o trecere în revistă a principalelor
categorii de obiective şi a domeniilor în care sunt folosite.

ZOOM STANDARD
Zoom-urile standard acoperă plaja superangular moderat
- teleobiectiv moderat, ceea ce le face utilizabile pentru
fotografierea majorităţii subiectelor.
Ca distanţă focală, cele pentru formatul redus încep în jur de
18mm, iar pentru formatul 24x36mm la 24 sau 28mm. Datorită
versatilităţii, acestea sunt obiectivul principal pentru mulţi
fotografi, ceea ce se reflectă şi în oferta extrem de largă din
partea tuturor fabricanţilor.
În general, primul DSLR este achiziţionat în kit cu un
zoom standard, tipic 18-55/3,5-5,6, unele având şi stabilizare
de imagine. Cu ele se pot realiza o gamă largă de imagini, de
la peisaje la interioare şi portrete. Limitările lor sunt date de
luminozitatea modestă şi de plaja de focale relativ restrânsă,
deci sunt mai puţin potrivite pentru fotografii realizate în lumina
existentă sau când doriţi o profunzime de câmp mai redusă
pentru detaşarea subiectului de fundal.
Pentru obţinerea celor mai bune rezultate este recomandată
folosirea permanentă a parasolarului şi evitarea filtrelor
„abordabile” UV pentru protecţie. Obiectivul de kit poate fi
înlocuit cu un zoom standard cu o plajă de focale mai mare,
Nikon 18-70mm
f/3,5-4,5
Sigma 24-70mm
f/2,8
Sony 18-70mm
f/3,5-5,6
Tamron 17-50mm
f/2,8
OBIECTIVE
o construcţie mai solidă şi o calitate optică mai bună, cum ar fi:
Canon 17-85/4-5,6 IS, Nikon 18-70/3,5-4,5, 18-105/3,5-5,6 VR,
16-85/3,5-5,6 VR, Pentax 16-45/4, 17-70/4, Sony 18-70/3,5-5,6,
16-80/3,5-4,5, 16-105/3,5-5,6 pentru formatul redus şi Canon
24-85/3,5-4,5, 24-105/4 L IS, Nikon 24-120/3,5-5,6 VR, 24-85/2,8-
4, Sony 24-105/3,5-4,5 pentru formatul 24x36mm.
O altă alternativă sunt zoom-urile luminoase care permit
atât fotografierea în lumină existentă, cât şi obţinerea unei
profunzimi mai mici, permiţând separarea subiectului de fundal,
foarte apreciată la portrete.
Fotografierea la diafragme deschise este utilă şi pentru a
avea o contribuţie mai mare a luminii ambiante în fotografiile
realizate cu flash, ceea ce duce la imagini cu un aspect mai
natural şi împiedică apariţia fundalurilor negre.
În plus, un zoom luminos va ajuta sistemul de AF al
aparatului, obţinându-se un spor de viteză şi precizie. Exemple:
Canon 17-55/2,8 IS, Nikon 17-55/2,8, Pentax 16-50/2,8, pentru
formatul redus şi Canon 24-70/2,8 L, Nikon 24-70/2,8,
Sony-Zeiss 24-70/2,8 pentru 24x36mm. Pe lângă acestea,
fabricanţii independenţi propun: Tamron 17-50/2,8, 28-75/2,8,
Tokina 16-50/2,8, Sigma 24-60/2,8, 24-70/2,8.
Tokina 16-50mm
f/2,8
Foto: Radu Grozescu
FOTOCLASS
33

OBIECTIVE Alternative la obiectivul de kit
SUPERZOOM
Agreate de mulţi fotografi ca o soluţie comodă, care permite
fotografierea unei largi game de subiecte cu un singur obiectiv,
superzoom-urile permit trecerea rapidă de la unghiuri mari de
fotografiere la încadrări specifice teleobiectivelor, eliminând
timpul necesar schimbării obiectivelor şi diminuând riscul de
pătrundere a prafului în aparat.
Sunt excelente pentru fotografia generală, în special în
vacanţe şi călătorii, deoarece oferă posibilităţi largi fără a fi
necesar transportul mai multor obiective.
Dezavantajul superzoom-urilor este luminozitatea redusă,
comparabilă cu a obiectivelor de kit, dar necesară pentru a
păstra dimensiunile, greutatea şi preţul acestor obiective la
nivele optime.
Unele superzoom-uri recente includ şi un dispozitiv de
stabilizare a imaginii care permite obţinerea de imagini clare
când se fotografiază din mână la timpi relativ lungi de expunere.
Efectul este foarte vizibil, în special la fotografierea cu focale mai
mari, de peste 70mm.
Calitatea imaginilor obţinute cu superzoom-uri este
corespunzătoare cel puţin pentru fotografii în format 20x30cm,
absolut suficientă pentru majoritatea utilizatorilor. La focalele
Canon 18-200mm
f/3,5-5,6 IS
34 FOTOCLASS
Nikon 18-200mm
f/3,5-5,6 VR
Sigma 18-200mm
f/3,5-6,3
mari se pot obţine, cu oarecare uşurinţă, portrete cu fundalul
neclar, chiar dacă luminozitatea este relativ redusă, iar la focalele
mici unghiul de cuprindere şi profunzimea sunt suficiente atât
pentru peisaje cât şi pentru fotografii în interior.
Dintre aberaţiile optice care pot influenţa calitatea imaginii
putem aminti distorsiunea de tip butoi în jurul focalei minime,
cea de tip perniţa la focalele mari iar uneori pot apărea şi urme
de aberaţie cromatică, în special în zonele de contrast maxim.
În caz că sunt supărătoare, ele pot fi corectate la prelucrarea
imaginii. Există superzoom-uri atât pentru formatul 24x36mm
cât şi dedicate formatului redus, diferenţa fiind că primele încep
în general de la 28mm, iar celelalte din jurul valorii de 18mm.
Exemple de superzoom-uri, format redus:
Canon 18-200/3,5-5,6 IS, Nikon 18-200/3,5-5,6 VR, 18-135/3,5-
5,6, Pentax, Tamron 18-200/3,5-6,3, 18-250/3,5-6,3, 18-270/3,5-
6,3 (cu stabilizare), Sigma 18-200/3,5-6,3, 18-250/3,5-6,3 ambele
cu stabilizare.
Exemple de superzoom-uri, format 24x36mm:
Canon 28-200/3,5-5,6, 28-300/3,5-5,6 L IS, Tamron 28-200/3.8-
5,6, 28-300/3,5-6,3 (cu şi fără stabilizare), Sigma 28-300/3,5-6,3.
Tamron 18-270mm
f/3,5-6,3
Foto: www.AdrianIonescu.biz
Tamron 28-300mm
f/3,5-6,3

ZOOM TELE
Teleobiectivele ne permit să fotografiem de la distanţă
mare, să obţinem separaţia subiectului de fundal, comprimă
perspectiva şi oferă suprapuneri interesante de planuri.
Zoom-urile tele încep de la 70mm în cazul celor destinate
formatului 24x36mm, iar cele pentru format redus de la 50mm
şi pot fi: luminoase, cu luminozitatea 2,8 pe toată plaja de focale,
medii, cu luminozitatea fixă 4,0, şi cu luminozitate variabilă, în
general 4,5-5,6.
Cele destinate exclusiv formatului redus sunt puţine, cele
mai cunoscute fiind 55-200/4-5,6 care sunt mici, uşoare şi
abordabile ca preţ, potrivite pentru completarea obiectivelor
de kit din seria 18-55/3,5-5,6. Calitatea lor optică este similară
cu a obiectivelor de kit şi împreună oferă o acoperire suficientă
pentru majoritatea subiectelor. Multe dintre ele oferă o scară
maximă de reproducere de 1:3,5. Zoom-urile 55-200/4-5,6 sunt
propuse de Canon, Nikon, Tamron, Sigma, Sony.
Există şi două zoom-uri luminoase, Tokina 50-135/2,8 şi
Sigma 50-150/2,8 care oferă o calitate foarte bună a imaginii şi
sunt construite la standarde profesionale.
Pentru formatul 24x36mm, cel mai cunoscut este 70-300 din
care variantele Canon şi Nikon beneficiază de sisteme pentru
Canon 70-300mm
f/4-5,6 IS
Canon 100-400mm
f/4,5-5,6-L-IS
Nikon 70-300mm
f/4,5-5,6 VR
Sony 55-200mm
f/4-5,6
OBIECTIVE
stabilizarea imaginii. Există şi în ofertele Tamron, Sigma, Sony.
Popularitatea acestora se bazează pe o plajă de focale bine
aleasă şi o luminozitate suficientă într-un obiectiv cu dimensiuni
şi greutate rezonabilă, la un preţ avantajos. Cu o calitate optică
superioară variantelor de 55-200/4-5,6, ele reprezintă o bună
completare pentru zoom-urile standard mai pretenţioase.
Pentru doritorii de focale mai mari, există Canon 100-
400/4,5-5,6L IS, Nikon 80-400/4,5-5,6 VR, Tamron 200-500/5-6,3,
Tokina 80-400/4,5-5,6, Sigma 120-400/4,5-5,6, 150-500/5-6,3
(ambele cu stabilizare), Sony 70-400/4-5,6.
Profesioniştii preferă zoom-urile 70-200/2,8 pentru
posibilitatea de a fotografia în condiţii precare de lumină.
Canon oferă două modele de 70-200/2,8 cu şi fără stabilizare,
Nikon 70-200/2,8 VR, Tamron 70-200/2,8, Sigma 70-200/2,8 (cu
stabilizare), Sony 70-200/2,8G.
Aceste zoom-uri sunt excelente din punct de vedere optic,
dar luminozitatea se plăteşte prin dimensiuni şi greutate
considerabile şi prin preţul destul de ridicat.
Pentru a reduce dezavantajele legate de dimensiuni,
greutate şi preţ fără a afecta calitatea imaginii, Canon oferă
70-200/4, cu şi fără stabilizare.
Tamron 70-200mm
f/2,8
Foto: Radu Grozescu
FOTOCLASS 35

OBIECTIVE Alternative la obiectivul de kit
ZOOM SUPERANGULAR
Aici se încadrează obiectivele cu focala mai scurtă de 24mm
pe formatul 24x36mm, respectiv 17mm pe format redus.
Ele pot fi utile atât în cazurile când este nevoie de un unghi
cu adevărat mare de cuprindere, cât şi când se doreşte realizarea
unor compoziţii mai îndrăzneţe.
Zoom-urile superangulare pentru formatul redus sunt
produse în plaja de focale 10-24mm, cele mai cunoscute fiind:
Canon 10-22/3,5-4,5, Nikon 12-24/4, Pentax 12-24/4, Tamron
10-24/3,5-4,5 , Tokina 12-24/4 şi 11-16/2,8, Sigma 10-20/4-5,6,
Sony 11-18/4,5-5,6.
Ele oferă la focalele minime un unghi de cuprindere în jur de
90 grade pe orizontală, similar cu obiectivele în jurul focalei de
18mm pe format 24x36mm. Flexibilitatea oferită de zoom este
binevenită în special când se doresc încadrări foarte precise sau
când se fotografiază sub constrângerea timpului.
Pentru formatul 24x36 se produc: Canon 16-35/2,8, 17-40/4,
Nikon 14-24/2,8, 17-35/2,8, 18-35/3,5-4,5, Tamron 17-35/2,8-4,
Sigma 12-24/4,5-5,6, Zeiss 16-35/2,8 pentru Sony.
Calitatea optică a acestor zoom-uri este foarte bună,
în special la diafragmele medii, dar majoritatea suferă de
distorsiune la focalele mici. La unele este posibil să apară şi
Canon 17-40mm
f/4-L
36 FOTOCLASS
Nikon 14-24mm
f/2,8
Sigma 10-20mm
f/4-5,6
aberaţii cromatice, în special în zonele de contrast mare aflate
în marginile sau la colţurile cadrului, dar care de obicei scad cu
închiderea diafragmei.
Datorită focalelor mici, profunzimea de câmp este mare iar
în cazul acestor zoom-uri viteza de focalizare este mai puţin
importantă. Utilizarea cu succes a obiectivelor superangulare
necesită mai multă atenţie acordată compoziţiei deoarece, în
absenţa unui prim plan corespunzător, imaginea va cuprinde
un unghi larg cu multe obiecte mici aflate la distanţă, dar va
fi lipsită de un punct de interes. Acesta este mai cu seamă
important în cazul fotografierii de peisaje unde putem uşor
cădea în capcana dorinţei de a încadra spaţii vaste dar la o
analiză mai atentă imaginile nu vor avea prea multe de spus.
Superangularele accentuează perspectiva, obiectele aflate
în prim plan apărând mult mai mari decât cele din fundal, fapt
ce oferă posibilitatea unor compoziţii puternice, dar aceste
obiective sunt destul de nepotrivite pentru portrete.
Datorită acestui efect apare şi convergenţa liniilor paralele
dacă aparatul este înclinat faţă de subiect, precum în cazul
clădirilor fotografiate prin înclinarea aparatului în sus.
Tamron 10-24mm
f/3,5-4,5
Tokina 12-24mm
f/4
Foto: Radu Grozescu

MACRO
Obiectivele macro sunt optimizate pentru fotografierea
la distanţe mici, dar pot fi folosite cu succes şi în fotografia
generală. Majoritatea beneficiază de o bună planeitate a
câmpului şi de distorsiune redusă, ceea ce le face foarte potrivite
pentru reproduceri.
Practic, toate obiectivele macro disponibile oferă o calitate
excelentă a imaginii, în special la diafragmele medii şi închise
care se folosesc în fotografia de aproape şi macrofotografie, deci
alegerea obiectivului se va face, în primul rând, în funcţie de
distanţa focală, apoi de preferinţele de marcă.
Tradiţional, obiectivele macro se produc în trei plaje de
focale: 50-60 mm, 90-105 mm şi 150-200 mm.
Majoritatea acestor obiective sunt dedicate formatului
24x36mm, cu excepţia modelelor Tokina/Pentax 35/2,8 macro şi
Canon 60/2,8 EF-S, dedicate formatului redus.
Obiectivele de 50-60mm sunt recomandate pentru
reproduceri, dar la creşterea raportului de mărire distanţa de
lucru devine prea mică, făcând dificilă iluminarea cadrului sau
abordarea unor subiecte, cum ar fi fotografierea insectelor. În
această categorie: Canon 50/2,5, 60/2,8 EF-S, Nikon 60/2,8 AF-S,
Pentax 50/2,8, Sigma 50/2,8, 70/2,8, Sony 50/2,8, Zeiss 50/2.
Canon 60mm
f/2,8-EF-S
Nikon 60mm
f/2,8
Nikon 105mm
f/2,8 VR
Obiectivele macro cu focale între 90-105mm oferă o distanţă
de lucru suficientă pentru iluminarea subiectului, care permite
şi redarea mai corectă a proporţiilor subiectului, iar în cazul
fotografierii de insecte acestea se simt mai puţin ameninţate.
Datorită dimensiunilor permit fotografierea din mână în
multe situaţii. Ele pot fi folosite şi ca teleobiective scurte, inclusiv
pentru portrete, chiar dacă uneori claritatea extremă poate fi
mai puţin de dorit. Cele mai cunoscute sunt: Canon 100/2,8,
Nikon 105/2,8 VR, Pentax 100/2,8, Tamron 90/2,8, Tokina 100/2,8,
Sigma 105/2,8, Sony 100/2,8, Zeiss 100/2.
Obiectivele între 150-200mm oferă distanţe de lucru
mult mai mari dar, datorită atât dimensiunilor şi greutăţii cât
şi unghiului mic de cuprindere, fotografierea din mână este
extrem de dificilă, iar pentru obţinerea de rezultate repetabile
utilizarea unui trepied sau a unui alt suport solid este strict
necesară. Exemple: Canon 180/3,5, Nikon 200/4, Tamron 180/3,5,
Sigma 150/2,8, 180/3,5.
Tamron 180mm
f/3,5
OBIECTIVE
Tokina 100mm
f/2,8
Foto: Radu Grozescu
FOTOCLASS
37

OBIECTIVE Alternative la obiectivul de kit
OBIECTIVE FIXE
Tentaţia principală către obiectivele cu focală fixă este
luminozitatea, însoţită de o calitate optică bună la diafragme
deschise. Dimensiunile şi greutatea sunt mult reduse în
comparaţie cu majoritatea zoom-urilor iar numărul de lentile
este în general mai mic ceea ce duce la o mai bună rezistenţă
la voal şi reflexii interne la fotografierea cu surse de lumină în
cadru sau în apropierea acestuia.
Obiectivele fixe cu luminozitatea 2,0 şi mai mare oferă
atât posibilitatea folosirii unor timpi de expunere suficient de
scurţi într-o lumină ambiantă în mod normal insuficientă cât şi
o profunzime mică pentru o bună separaţie de planuri chiar la
distanţe focale relativ reduse.
Obiectivele fixe se produc în toata gama de focale, de la
superangulare extreme la super-teleobiective. Pentru utilizatorii
de zoom-uri, cele mai interesante sunt însă obiectivele normale
şi teleobiectivele scurte care vor completa prin luminozitate
versatilitatea trusei fotografice. Cele mai cunoscute şi abordabile
obiective fixe sunt diversele variante de 50mm, prezente
practic la toţi fabricanţii de aparate: Canon şi Nikon oferă 50/1,4
şi 50/1,8, Pentax şi Sony 50/1,4, Sigma 50/1,4. Acestea pot
fi folosite ca obiective normale pe aparatele 24x36mm şi ca
Canon 50mm
f/1,8
38 FOTOCLASS
Nikon 85mm
f/1,8
Nikon 300mm
f/2,8 VR
obiective de portret pe aparatele cu format redus. În cazul în
care aveţi un zoom standard mai puţin luminos de 2,8, cea mai
abordabilă soluţie pentru luminozitate este un 50/1,8.
Dedicate formatului redus există Nikon 35/1,8 şi Sigma
30/1,4 care oferă unghiuri similare cu obiectivele de 50mm pe
format 24x36mm, iar Pentax are o gamă interesantă de obiective
„DA Limited” între 15/4 şi 70/2,4.
O altă opţiune interesantă este focala de 85mm, foarte
potrivita pentru portrete, atât pe format redus cât şi pe
24x36mm. Variantele de 85/1,8 oferite de Canon şi Nikon sunt
suficient de mici şi abordabile, iar pentru luminozităţi mai mari
există Canon 85/1,2, Nikon 85/1,4, Sony-Zeiss 85/1,4. Aceste
obiective sunt excelente şi pentru fotografia de sport în sală.
Pentru cei care doresc focale mai mari la luminozităţi superioare
chiar zoom-urilor profesionale există Canon şi Nikon 135/2, Sony
- Zeiss 135/1,8.
Tot în categoria obiectivelor fixe se înscriu şi teleobiectivele
„exotice”: 200/2, 300/2,8, 400/2,8, 500/4, 600/4 pe care le puteţi
vedea pe marginea terenurilor în special la evenimentele
sportive internaţionale.
Sigma 20mm
f/1,8
Sony 50mm
f/1,4
Foto: Radu Grozescu

OBIECTIVE SPECIALE
În această grupă se încadrează obiectivele fish-eye,
obiectivele cu corecţie de perspectivă şi Lensbaby.
Obiectivele fish-eye acoperă unghiuri foarte mari redând
o perspectivă semisferică prin curbarea accentuată a liniilor
drepte aflate spre marginile cadrului. Ele pot fi circulare, la care
imaginea proiectată are forma unui cerc, şi „diagonale” care
acoperă 180 grade pe diagonală, imaginea acoperind tot cadrul.
Oferă o perspectivă spectaculoasă şi pot fi folosite în multe
genuri fotografice, de la peisaj la reportaj şi arhitectură.
Popularitatea acestora este subliniată şi de faptul că sunt
oferite obiective fish-eye dedicate atât aparatelor digitale de
format redus: Nikon 10,5/2,8, Pentax / Tokina 10-17/3,5-4,5,
Sigma 4,5/2,8 (circular), 10/2,8, cât şi pentru 24x36mm: Canon
15/2,8, Nikon 16/2,8, Sigma 8/3,5 (circular), 15/2,8, Sony 16/2,8.
Obiectivele cu corecţie de perspectivă sunt folosite fie în
fotografia de arhitectură şi peisaj (cele cu focale scurte), fie la
fotografie de produs şi macrofotografie.
Acestea permit deplasări ale grupului optic atât paralel
cu axa optică (shift), cât şi prin înclinare (tilt). Reglajul de shift
Canon TS-E-24mm
f/3,5L
Lensbaby 3g Nikon 16mm
f/2,8 fish-eye
Nikon 85mm
f/2,8 PC
OBIECTIVE
se foloseşte pentru a elimina înclinarea aparatului în vederea
cuprinderii subiectului în cadru, iar axa de fotografiere rămâne
orizontală, evitându-se complet convergenţa verticalelor.
Tokina 10-17mm
f/3,5-4,5 fish-eye
Foto: Radu Grozescu
Reglajul de tilt oferă posibilitatea de înclinare a planului
de profunzime faţă de axa optică în funcţie de caracteristicile
subiectului, ceea ce permite obţinerea unei profunzimi aparente
mult mai mari decât în cazul folosirii unui obiectiv obişnuit.
Tilt-ul poate fi folosit şi pentru a orienta zona de claritate pe
direcţia dorită, de exemplu la portrete se pot obţine ambii ochi
clari iar restul cadrului neclar.
Obiective disponibile: Canon TS-E 17/4L , 24/3,5L, 45/2,8,
90/2,8, Nikon PC-E 24/3,5, 45/2,8, 85/2,8 macro.
Obiectivele Lensbaby permit obţinerea de efecte speciale
atât prin design-ul care intenţionat păstrează o parte din aberaţii
cât şi prin înclinarea obiectivului la fotografiere care duce atât la
modificarea poziţiei zonei de claritate maximă în cadru cât şi la
înclinarea planului de profunzime.
Se pot folosi atât la portrete cât şi la peisaj şi
macrofotografie. Există trei modele la care se pot adăuga
accesorii pentru modificarea unghiului de cuprindere şi pentru
macro. Sunt mici, uşoare, luminoase şi abordabile ca preţ.
FOTOCLASS
39

DOSAR Iluminare creativă
Iluminare creativă
cu flash-uri de reportaj
Utilizarea flash-urilor de reportaj
pentru iluminarea creativă în locaţie
s-a răspândit exploziv în ultimii ani,
atât datorită avantajelor oferite de
tehnologia digitală, cât şi datorită
sistemelor avansate de comandă a
flash-urilor externe dezvoltate de
majoritatea fabricanţilor de aparate.
40 FOTOCLASS
Text & foto: Radu Grozescu
Flash-urile de reportaj ne oferă o alternativă mult mai
abordabilă şi comodă faţă de utilizarea flash-urilor de
studio în locaţie, iar aceste avantaje pot fi exploatate cu
adevărat în contextul fotografiei digitale.
Fotografia digitală ne permite vizualizarea imediată a
imaginilor realizate, deci putem determina prin încercări
poziţionarea optimă a luminilor, iar fotografii care au renunţat
la folosirea unui flashmetru pentru măsurarea intensităţii şi a
raţiilor de lumină pot să se folosească de acest avantaj pentru a
obţine imaginile dorite.
De asemenea, în fotografia digitală avem nevoie de mult mai
puţină lumină decât în cea pe film, datorită atât sensibilităţilor
mai mari pe care le putem utiliza, cât şi posibilităţii de a obţine
o profunzime suficientă la diafragme mai deschise, ceea ce
face ca puterea flash-urilor de reportaj să fie suficientă pentru
majoritatea aplicaţiilor.
Sistemele de comandă wireless TTL oferite de majoritatea
producătorilor ne oferă atât posibilitatea de a regla modul
de lucru şi intensitatea flash-urilor externe de la modulul de
comandă de pe aparat, eliminând deplasarea la acestea pentru
reglaje, cât şi accesul la metodele moderne de măsurare a
expunerii, inclusiv în TTL cu corecţii sau cu raţii de lumină pe
care le putem stabili după dorinţă.

Posibilitatea de a împărţi flash-urile externe în grupuri,
fiecare cu reglaje separate, fac din acest sistem o soluţie extrem
de flexibilă dar în acelaşi timp uşor de utilizat. Mai mult, prin
folosirea impulsurilor codate, aceste sisteme nu sunt afectate de
flash-urile altor fotografi.
Astfel, putem folosi cu succes flash-urile de reportaj pentru
iluminarea de tip studio în locaţie în majoritatea situaţiilor, de
la portrete, modă şi fotografie de nuntă până la interioare de
arhitectură, produse, food, macrofotografie.
În articolul „Photographers eager for flash of knowledge”
publicat în USA TODAY, Jefferson Graham argumentează
creşterea explozivă a interesului pentru utilizarea creativă a
flash-urilor cu faptul că ultima carte a cunoscutului fotograf Joe
McNally, intitulată „The Hot Shoe Diaries” şi-a făcut debutul la nr.
8 în lista celor mai bine vândute cărţi pe Amazon.com, unde s-au
vândut primele 5.500 de exemplare într-o singură săptămână.
Joe McNally este citat: „ ... mulţi entuziaşti ai fotografiei din
epoca filmului îşi redescoperă pasiunea folosind DSLR-urile.
Ei înţeleg că pentru o abordare serioasă a fotografiei trebuie
să înveţe să folosească flash-urile, iar după ce au început, sunt
cuceriţi.” Punctul central al cărţii este „desprinderea” flash-ului
de pe aparat şi folosirea lui separată, împreună cu accesoriile
necesare pentru obţinerea unei lumini creative, corespunzătoare
subiectului. „Lumina naturală este frumoasă, dar ce veţi face
dacă nu este lumină ? Dacă spuneţi ‚Eu nu voi folosi niciodată
flash-ul’ veţi pierde multe oportunităţi” spune în continuare
Joe McNally, care apare într-o fotografie iluminat de flash-uri
multiple, ţinând în mână un flash pe care este montat un difuzor
din linia de produse LumiQuest.
Tehnicile de iluminare cu flash-uri de reportaj sunt de mare
actualitate pe Internet, cel mai cunoscut dintre siturile dedicate
fiind Strobist (www.strobist.com), creeat de David Hobby în
2006, care cuprinde peste 1.000 de articole, are peste 250.000 de
cititori lunar, iar forumul are peste 50.000 de participanţi.
Pentru obţinerea diverselor tipuri de iluminare ne stau la
dispoziţie o gamă largă de accesorii care pot fi folosite împreună
cu flash-urile de reportaj, de la clasicele umbrele şi softbox-uri
până la difuzoare, panouri, conuri, griduri şi geluri colorate.
Cea mai cunoscută marcă este LumiQuest, fondată în anii
´80 de către Quest Couch, care oferă peste 20 de modele de
accesorii pentru modelarea luminii flash-urilor, de la difuzoare
şi softbox-uri la filtre şi snoot-uri. În ultimul an cererea pentru
acestea a urcat la aproximativ 250.000 produse anual, o
creştere de mai bine de 25% faţă de acum doi ani, care nu a fost
anticipată nici chiar de către fondatorul companiei.
În urma interesului crescut pentru utilizarea flash-urilor
de reportaj în iluminarea creativă, oferta de accesorii s-a mărit
considerabil, pe piaţă apărând creaţiile lui David Honl şi sistemul
modular Speedlight Pro Kit.
Pentru detalii privind oferta tuturor acestor producători
accesaţi www.f64studio.ro
În cele ce urmează vă prezentăm o serie din aceste accesorii,
metodele de sincronizare pe care le avem la dispoziţie şi un
exemplu practic de iluminare de produs realizată cu un singur
flash de reportaj.
Câteva exemple din bogata ofertă de accesorii fabricate de LumiQuest:
LumiQuest Promax System LQ-931D (foto1-3), LumiQuest Softbox III (foto 4),
LumiQuest BigBounce LQ-881D + LumiQuest Barndoor LQ-892D (foto 5),
LumiQuest Softbox LQ-925D (foto 6).
1 2
3 4
5 6
DOSAR
FOTOCLASS
41

DOSAR Iluminare creativă
Sincron
pentru flash-uri externe
În mod obişnuit flash-ul este pus pe aparat,
deci sincronizarea se face prin patină.
Patina asigură şi setarea expunerii
utilizând măsurarea prin obiectiv (TTL).
Problemele de sincronizare apar atunci
când dorim să depărtăm flash-ul de aparat
şi/sau să folosim mai multe
flash-uri simultan. În principiu,
sincronizarea se poate face prin cablu,
optic (vizibil sau infraroşu) şi prin radio.
42 FOTOCLASS
Text & foto: Radu Grozescu
Sincronizarea prin cablu
1/30s, f/5.0, ISO 200, 30mm
Cablul este un mijloc sigur de sincronizare pentru că nu
este supus interferenţelor cu alte flash-uri şi nici nu suferă de
„lipsă de vizibilitate” cum se poate întâmpla în cazul sincronizării
optice. Un alt avantaj al cablului este lipsa întârzierii generate de
alte sisteme de sincronizare.
În cazul cablurilor dedicate, acesta transmite toate funcţiile
posibile cu flash-ul respectiv, deci atât sincronizarea cât şi
semnalele pentru măsurarea TTL sau sistemul de comandă
pentru flash-uri externe, posibilitatea de iluminare suplimentară
pentru sistemul AF etc. Cablul este extrem de folositor dacă
folosim un bracket pe aparat pentru orientarea flash-ului sau
dorim să obţinem iluminare laterală la distanţe mici de aparat.
Cablurile simple transmit doar semnalul de sincronizare şi se
folosesc, în general, în studio, dar se pot folosi şi la flash-urile de
reportaj pentru realizarea de scheme de iluminare mai elaborate
în locaţie. Există cabluri prelungitoare de sincronizare de 3-5m
cu care se pot acoperi situaţiile curente, dar sunt complet
nepractice pentru distanţe mai mari, deoarece există permanent
riscul de agăţare de către persoanele prezente la şedinţa foto,
ceea ce poate duce la deteriorarea aparaturii.

Sincronizarea optică
Cea mai simplă aplicaţie a sincronizării optice este folosirea
unui montaj care va declanşa flash-ul „slave” în momentul în care
„vede” scânteierea flash-ului principal. Unele flash-uri au celule
încorporate în acest scop, pentru celelalte există celule separate
care pot fi cuplate cu flash-ul atât prin patină, cât şi folosind un
cablu de sincronizare.
Acest sistem funcţionează la distanţe rezonabil de mari,
folosind lumina reflectată în pereţi şi tavane în interioare, iar
dacă sunt orientate corect, spre flash-ul cuplat la aparat, va
funcţiona bine şi unde reflexiile sunt reduse sau inexistente.
Pot fi folosite oricâte flash-uri dotate cu celule, care vor
declanşa practic simultan cu flash-ul principal. Declanşarea
este foarte rapidă, deci sistemul poate fi folosit pentru subiecte
în mişcare. Celulele sunt abordabile ca preţ şi nu necesită
alimentare.
Pe de altă parte, celulele simple declanşează la scânteierea
oricărui flash, deci nu pot fi folosite când sunt alţi fotografi în
zonă şi pot aparea probleme la sincronizarea în plin soare, mai
ales la distanţă mai mare. De asemenea, nu pot fi folosite când
flash-ul cuplat la aparat este în mod TTL, deoarece vor declanşa
prematur la flash-urile de măsurare.
Pentru a putea folosi flash-uri suplimentare atunci când
flash-ul principal este în TTL au fost create celule de sincron
speciale care ignoră flash-urile de măsurare şi declanşează doar
la flash-ul principal.
Recent, a apărut o soluţie interesantă, flash-urile Nissin
dedicate sistemelor digitale, care funcţionează fie în mod TTL
digital dedicat sau în mod manual cu putere variabilă când sunt
montate pe cameră, şi în mod Slave manual când sunt folosite
ca flash-uri suplimentare, bazând sincronizarea pe un flash în
mod TTL cuplat la cameră.
1/180s, f 22, ISO 200, 30mm
1/60mm, f 8.0, ISO 100, 105mm
1/200s, f/4.5, ISO 400, 60mm
1/125s, f/8.0, ISO 100, 90mm
1/8s, f 8.0, ISO 100, 105mm
DOSAR
FOTOCLASS
43

DOSAR Iluminare creativă
44 FOTOCLASS
1/30s, f/5.6, ISO 100, 50mm
1/60s, f/7.1, ISO 400, 150mm
Sincronizarea prin
wireless dedicat
Majoritatea fabricanţilor au dezvoltat sisteme wireless care
se folosesc de impulsuri codate, iar în multe cazuri de canale
multiple pentru comanda flash-urilor. Sistemul se bazează pe
un dispozitiv de comandă pe aparat care dirijeaza flash-urile
externe în TTL, cu posibilitatea aplicării de corecţii sau raţii de
iluminare, iar depinzând de sistem, şi în alte moduri, inclusiv
Manual, Auto, stroboscopic.
Dispozitivul de comandă poate fi unul dedicat, de exemplu
pentru Canon există Speedlite Transmitter ST-E2 iar pentru
Nikon SU-800, sau se poate folosi unul dintre flash-urile de top
ale mărcii respective care realizează şi aceasta funcţie. În cazul
folosirii unui flash pentru comanda celorlalte, acesta poate
fi reglat pentru a contribui sau nu la iluminare, după dorinţa
fotografului. La unele modele de aparate poate fi folosit pentru
comandă flash-ul integrat.
Datorită folosirii impulsurilor codate pentru comandă, flashurile
externe nu sunt influenţate de flash-urile altor fotografi.
Sistemul de canale separate poate fi utilizat în cazul în care mai
mulţi fotografi folosesc acelaşi sistem în acelaşi loc, în acest fel
eliminându-se interferenţele.
Sistemul permite, depinzând de fabricant, modificarea de la
aparat atât a modului de lucru al flash-urilor (TTL, A, Manual) cât
şi a corecţiilor de expunere sau a nivelului de putere pe manual.
Această calitate le face foarte uşor şi rapid de folosit, în special
în situaţiile în care nu putem sau nu este comod să ne deplasăm
la lumini pentru a face reglajele de acolo. În plus, nu au nevoie
de accesorii şi/sau baterii suplimentare şi nu implică alte costuri
faţă de achiziţionarea flash-urilor.
Deoarece aceste sisteme se folosesc de impulsuri luminoase
(sau IR) pentru a transmite informaţiile au nevoie ca fiecare
flash suplimentar să „vadă” emiţătorul sau flash-ul folosit pentru
comandă, ceea ce poate pune probleme la distanţe şi unghiuri
mari faţă de aparat. În general, în încăperi obişnuite, reflexiile
în tavan şi pereţi minimizează acest dezavantaj, dar afară, în
săli mari sau cu pereţi de culoare închisă (biserici), putem să
ne aşteptăm şi la unele rateuri în funcţionarea flash-urilor
slave dacă nu le-am poziţionat suficient de bine. În plus, există
o oarecare întârziere la declanşare datorită flash-urilor de
comandă şi TTL implicate.
1/30s, f/6.7, ISO 800, 26mm

Sincronizarea prin
telecomandă radio
Sistemele radio sunt avantajoase în cazurile când avem
nevoie de declanşări sigure la distanţe mai mari sau cu flashurile
suplimentare „ascunse” faţă de lumina principală.
Sunt compuse dintr-un emiţător care preia semnalul de la
aparat şi unul sau mai multe receptoare care se cuplează cu
flash-urile externe. Funcţionarea este mult mai sigură în condiţii
grele şi nu interferează cu flash-urile altor fotografi.
Majoritatea dispun de canale separate pentru cazurile în
care mai mulţi fotografi doresc să foloseasca acelaşi sistem radio
în aceeaşi şedinta foto fără interferenţe.
Funcţionează şi fără linie directă de vedere între aparat şi
flash-urile externe, în cazuri limită chiar prin pereţi, iar cu puţină
creativitate pot fi folosite pentru declanşarea unor flash-uri
externe simultan cu utilizarea unui flash în TTL pe camera.
Cele mai performante pot fi folosite şi la declanşarea
aparatului foto de la distanţă.
Deoarece în afară de sincronizare, imensa majoritate
a sistemelor radio nu transmit şi alte informaţii, flash-urile
suplimentare vor lucra în Manual sau Auto, la nivelul la care
le-am reglat, iar modificările trebuie făcute de pe flash-uri.
Preţul de achiziţie, mai ales dacă aveţi nevoie de un număr
însemnat de receptoare pentru dirijarea mai multor flash-uri
externe, poate fi mai puţin atractiv, în special la modelele
performante. Pentru atenuarea acestei probleme, se poate
folosi o combinaţie de radio şi sincronizare optică dar vor
apărea dezavantajele acesteia din urmă. De asemenea, apare şi
necesitatea de a gestiona şi alte tipuri de baterii, unele sisteme
funcţionând cu alte tipuri decât acumulatori AA.
Concluzie la metodele
de sincronizare
Cel mai flexibil sistem pentru fotografia generală este
Wireless dedicat, care poate fi folosit într-o mare varietate de
domenii. Acesta ne va permite acoperirea fără probleme a
situaţiilor în care sunt şi alţi fotografi de faţă, de exemplu la nunţi
şi evenimente, pe lângă şedinţele foto de produse, arhitectură,
portrete, modă, unde am putea folosi şi metode de sincron
mai simple, cum ar fi cea optică cu Slave-uri simple. În plus, un
sistem Wireless dedicat permite schimbarea rapidă a setărilor
flash-urilor externe direct de pe aparat, extrem de important
pentru a evita deplasările către celelalte flash-uri, ceea ce ne va
economisi timp şi vom deranja mai puţin în situaţiile speciale,
cum ar fi în biserică la o nuntă, sau la un eveniment mai
pretenţios. Dacă sistemul permite şi folosirea în mod Slave optic
simplu, îl vom putea folosi şi în cazurile în care dorim un timing
foarte precis la fotografiere.
Slave-ul optic este rapid şi sigur în special în încăperi, dar
este sensibil la scânteierile altor flash-uri şi necesită deplasarea
la luminile suplimentare pentru modificarea setărilor.
Radio-ul este excelent pentru cazurile în care luminile
suplimentare sunt departe, în plin soare, sau nu avem linie
directă de vedere între lumini. Oferă imunitate faţă de flashurile
altor fotografi dar necesită o investiţie şi complicaţii
suplimentare, în plus modificarea setărilor flash-urilor externe
nu se poate face decât deplasându-ne la ele.
DOSAR
1/125s, f/7.1, ISO 400, 26mm
1/250s, f/5.6, ISO 100, 175mm
FOTOCLASS
45

DOSAR Iluminare creativă
David Honl
sau arta iluminării
Sistemul conceput de David Honl
permite fiecărui fotograf să aibă
acces la un univers uşor de mânuit
şi foarte practic de sisteme de
modelare a luminii, convenabil ca
preţ, extrem de uşor de folosit, şi care
permite fotografului o mare libertate
de exprimare în ceea ce priveşte
controlul creativ al luminii.
46 FOTOCLASS
Text & foto: Dinu Lazăr
Multă vreme, adică aproape o sută de ani, iluminarea
în fotografia făcută în locaţii diverse a fost o mare
problemă. De la lămpile cu flacără deschisă de
magneziu – care iluminau superb dar produceau mult fum alb
extrem de toxic – la becurile închise cu filament de magneziu
şi la lămpile cu descărcări în gaze rare – a fost un lung drum.
Odată cu apariţia sistemelor de iluminare cu bliţ, s-a
dezvoltat o întreagă industrie – stardardul în iluminarea în
fotografia profesională de modă, sau de portret, ori de obiect
în deplasare, l-a constituit în ultimul timp dinaintea fotografiei
digitale, bliţul de reportaj, mai măricel, de peste 500 Ws, cu
alimentare pe acumulator, separat sau nu, montat pe trepied, cu
accesorii dedicate de modelare a luminii.
Era o soluţie dacă nu compactă măcar relativ transportabilă
sau, cum îmi place să spun, “cărabilă”, iar energia dezvoltatorilor
de sisteme s-a concentrat mai mult pe sistemele de modulare a
luminii şi pe sistemele de alimentare.
Dezvoltarea în ultimul timp a aparatelor de fotografiat
digitale care pot face fotografii grozave la sensibilităţi mari a
schimbat însă fundamental iluminarea în fotografia de reportaj
sau în locaţie. Kiturile clasice compuse din trei capete distincte,
legate sau nu la surse de energie individuale sau la condensatori
separaţi, cu trepiede şi cu umbrele şi softbox-uri, sunt înlocuite

de seturi de mici bliţuri dedicate, comandate TTL de către
aparatul de fotografiat, montate pe trepiede uşoare. Aproape
că nu mai este fotograf care să lucreze în deplasare cu aparate
fotografice digitale moderne şi care să nu aibă câteva bliţuri
mici pe care să le pună în decor şi cu care să facă un sistem de
iluminare simplu, eficient, modulabil, extrem de uşor de cărat,
şi care sa fie constituit din unităţi independente a căror putere
să fie modificabilă de la o unitate de comandă aflată pe aparatul
foto (sau de către bliţul aparatului foto) printr-un tren de unde
luminoase sau prin radio.
Printre cei aflaţi în fruntea plutonului, care propun sisteme
revoluţionare pentru modularea luminii, având o experienţă
jurnalistică remarcabilă, se află David Honl – al cărui site
extraordinar de convingător şi de interesant îl putem vedea la
www.davidhonlphoto.com.
Chiar pe prima pagină descoperim că David a conceput un
sistem care lipsea până acum – o modalitate simplă, eficientă,
uşor de transportat, de a modela lumina exact ca la bliţurile
de marcă, profesionale, mult mai scumpe şi mai ales mai grele
– făcând posibilă folosirea bliţurilor de reportaj dedicate, care
lucrează TTL, cu voleuri, filtre colorate, difuzoare, şi chiar conuri
sau faguri.
Astfel, sistemul conceput de David Honl permite fiecărui
fotograf să aibă acces la un univers uşor de mânuit şi foarte
practic de sisteme de modelare a luminii, convenabil ca preţ,
extrem de uşor de folosit, şi care permite fotografului o mare
libertate de exprimare în ceea ce priveşte controlul creativ al
luminii – lucru care a fost întotdeauna un adevarat „Călcâi al lui
Ahile” la fotografia în locaţie.
DOSAR
FOTOCLASS
47

DOSAR Iluminare creativă
48 FOTOCLASS
1
2
Sistemul conceput de marele fotograf David Honl ne oferă
multiple posibilităţi:
- Să ataşăm la orice bliţ de reportaj TTL tot felul de sisteme,
fără să lipim pe el ceva, să folosim scotch sau să modificăm
bliţul; o curea semi-elastică dotată cu bandă Velcro se ataşează
la bliţ fără să îl modifice sau să aibă nevoie de adeziv.
- Să modelăm diferit lumina cu un singur difuzor flexibil de
lumină, care se poate prinde în mai multe feluri de banda velcro;
putem să strângem difuzorul ca un cilindru şi să concentrăm
astfel lumina, sau dimpotrivă, putem folosi difuzorul ca o sursă
mare de difuzie;
- Să folosim voleuri albe sau negre;
- Să concentrăm lumina bliţului, controlat, în două gradaţii,
cu sisteme de tip fagure,
- Să folosim sisteme combinate care să concentreze lumina
bliţului acolo unde este nevoie;
- Să folosim filtre de corecţie sau de efect.
Pe situl fotografului sunt şi două foarte interesante şi
instructive demonstraţii video, în care putem să vedem la lucru
genialele accesorii de iluminare.
Aici: www.youtube.com/watch?v=Ph_iPMqKX3M vedem
o şedinţă de fotografie făcută în condiţii grele şi care arată în
final obţinerea unei fotografii comparabile cu orice imagine
de studio, iar aici: www.youtube.com/watch?v=lz3gcbBXX9c
înţelegem imediat cum se manevrează anume sistemele Honl
de modelare a luminii. De mare interes mi se pare şi blogul
autorului, la http://davidhonl.blogspot.com/
Marele specialist foto Rob Galbraith descrie sistemul lui
Honl la http://www.robgalbraith.com/bins/content_page.
asp?cid=7-8741-9033
Pe ansamblu, sistemul lui Honl face ca iluminarea de
efect să devină în sfârşit o modalitate de expresie simplu de
folosit pentru cine doreşte să se exprime cu ajutorul luminii în
fotografia contemporană realizată în locaţie şi să aibă o trusă
mică, uşoară, dar extrem de modulabilă de iluminare.
În esenţă, sistemul de modulare a luminii propus de David
Honl se compune din:
1. Speed Strap – o bandă de tip Velcro, care se montează
pe bliţ, simplu şi elegant, şi care permite utilizarea celorlalte
accesorii din serie (foto 1). Banda rezistă la temperatură şi
umezeală fără probleme, nu lasă urme după utilizare şi mai
ales poate fi folosită pe orice bliţ uzual de reportaj de tip cobra,
indiferent de mărime. Banda poate fi montată şi demontată de
oricâte ori, iar montarea şi demontarea durează câteva secunde.
2. Speed Grid – un accesoriu de tip fagure (foto 2) care
concentrează în mod dramatic lumina bliţului, are o mărime
suficientă pentru orice bliţ de tip cobra (89 mm x 58mm), este
construit din policarbonat extrem de rezistent şi este prezent
cu două mărimi de fagure, de 1/8 inci şi de ¼ inci, permiţând
concentrări diferite ale luminii.
3. Speed Snoot / Reflector – este un genial sistem de
modulare a luminii, compus dintr-o bucată de nailon balistic
care se mulează uşor pe corpul bliţului şi se prinde de Speed
Strap cu benzile velcro din dotare – sunt disponibile două astfel
de sisteme, de 8 inci şi de 5 inci – pe o parte accesoriul este
negru şi pe cealaltă gri metalic – din imagine vedem imediat
despre ce este vorba (fotoset 3). Accesoriul poate fi mulat fie ca
un cilindru, lăsând numai o rază a bliţului să fie folosită, sau ca o
mare suprafaţă de difuzie, având un frumos efect datorită formei
care poate fi schimbată după dorinţă prin mulare.

Categoric, acest accesoriu este antidotul perfect la modul mat
şi bătrânesc de a ilumina cu softbox şi umbrele, spune David
Hobby de la Strobist.com. Ambele sisteme de modulare pot fi de
asemeni folosite pe orice mărime de bliţ de tip cobra, de la cele
foarte mici la cele foarte mari.
4. Speed Gobo/ Bounce Card – este o genială invenţie, un
voleu de 102mm x 191 mm făcut tot din nailon balistic rezistent,
negru pe o parte şi alb mat pe cealaltă. Practic cu două astfel de
voleuri se poate modela lumina bliţului în limite incredibile, se
poate umbri o parte a subiectului, (fotoset 4).
Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Profesioniştilor care
utilizează Photoshop-ul din SUA (NAPP), domnul Scott Kelby,
spune despre acest accesoriu: “Designul său este aşa de
simplu, şi este atât de uşor de folosit, dar are rezultate atât de
importante în imagine, încât nu mai pot să fac fotografii fără
Speed Gobo”
5. Gel Kit - constă în două seturi de filtre de gelatină
colorată (fotoset 5): unul de corecţie, compus din 4 filtre
portocalii cu tente diferite, două verzui şi unul albastru care se
folosesc pentru corecţia diverselor temperaturi de culoare – şi
un set de trei filtre de efect, anume albastru, verde, roşu.
Filtrele au pe margine o bandă velcro care le face foarte uşor
de prins pe Speed Strap şi permit obţinerea de lumini colorate
foarte controlabile pe fundal sau pe subiect.
Ele pot fi folosite împreună cu toate accesoriile descrise
mai sus iar mărimea lor depăşeşte pe a reflectorului oricărui
bliţ Cobra (au 64x102 mm). Despre ele, Bob Krist, National
Geographic Traveler Photographer, spune că sunt “simple şi
durabile… o simplă dar ingenioasă soluţie…”
Ca să testez şi eu sistemul HonlPhoto descris aici, am folosit
3 bliţuri Nikon (un SB 900 şi două SB 600) – şi nu pot decât să
apreciez la superlativ că în sfârşit există ceva cu care să modulăm
lumina cum vrem, să o transformăm şi să o îmblânzim.
Am descoperit astfel un sistem extrem de util pe care îl am
pe lista de accesorii obligatorii când plec să fac fotografii în
locaţie cu bliţurile de reportaj. Nu ocupă mult spaţiu, cântareşte
mai nimic, iar rezultatele sunt extraordinare. Lumina produsă
cu acest sistem permite o altă abordare a cheii de lumină, o altă
concepţie, mai dinamică decât banala folosire a umbrelei, care
este practică dar duce la rezultate atât de banale.
Practic, putem să accentuăm ce vrem în cadru, să umbrim
sau să colorăm cum vrem şi unde vrem, având astfel acces la
incredibile modalităţi de exprimare cu ajutorul luminii, până
acum destul de greu de modulat cu bliţurile cobra de reportaj.
Obţinerea unei iluminări profesionale cu bliţuri mici de
reportaj se poate face acum mult mai simplu – aproape că se
poate vorbi de o nouă estetică a iluminării, de o accentuare a
luminii şi nu de o difuzie mată, ca până acum.
3
4
5
DOSAR
FOTOCLASS
49

DOSAR Iluminare creativă
Iluminarea
cu flash-uri de reportaj
în macrofotografie
28 50 FOTOCLASS
Tema: fotografierea unui ceas
folosind flash-ul de reportaj
şi tehnici de macrofotografie
Pentru obţinerea unui fundal negru am folosit o placă
de plexiglas. Aparatul a fost fixat pe trepied pentru a
avea precizie la încadrare şi focalizare şi pentru a obţine
rezultate repetabile de la cadru la cadru. Am selectat un
obiectiv macro de 105mm deoarece oferă o distanţă de lucru
corespunzătoare pentru iluminarea subiectului şi o perspectivă
foarte naturală. Un obiectiv cu distanţa focală mai mică ar fi
necesitat o apropiere prea mare de subiect, ceea ce ar fi pus
probleme de iluminare.
Sensibilitatea a fost fixată pe 160 ISO pentru obţinerea
calităţii maxime, mai ales că în acest caz nu avem constrângeri
legate de lumina disponibilă. Timpul de expunere 1/125, o
treaptă sub viteza de sincronizare a aparatului, pentru a evita
problemele de sincronizare la folosirea sistemului wireless TTL.
Am ales diafragma 16 pentru o profunzime cât mai mare dar fără
a risca deterioararea clarităţii care devine vizibilă la diafragmele
foarte închise datorită difracţiei. Balansul de alb a fost realizat
manual pentru a obţine atât precizie cât şi repetabilitate, cu
toate că în acest caz reglajul pentru flash ar fi putut fi suficient.
1
2
Prima imagine a fost realizată cu flash-ul integrat
în modul de expunere TTL. Imaginea este sumbră
datorită iluminării din ax şi se observă umbra lăsată de
parasolarul obiectivului.
Pentru eliminarea umbrei am eliminat parasolarul
de pe obiectiv dar caracterul iluminării a rămas în
continuare necorespunzător. Soluţia posibilă ar fi
îndepărtarea sursei de lumină de aparat.

3
4
5
Am renunţat la flash-ul de pe aparat şi am montat
pe un stand un flash de reportaj care dă o iluminare uşor
laterală. Comanda a venit de la flash-ul integrat, mascat cu
un panou Nikon SG-3IR ataşat la patina aparatului.
Lumina este în continuare nefavorabilă deoarece metalul
rămâne întunecat.
Cu scopul de a mări suprafaţa sursei de lumină am
adăugat pe flash un softbox Photoflex. Se observă o
îmbunătăţire a caracterului luminii, metalul începe
să „prindă” lumina flash-ului dar majoritatea zonelor
rămân negre, fără detalii.
Iluminarea porţiunii anterioare a brăţării a fost
realizată folosind o blendă reflectorizantă argintie.
Aceasta direcţionează o parte din lumina softbox-ului
şi oferă o suprafaţă luminoasă care este reflectată de
brăţară şi de partea de jos a carcasei ceasului.
6
7
DOSAR
Deoarece metalul reflectă lumina foarte direcţional,
pentru iluminarea părţii din dreapta a ceasului am
adăugat un reflector alb. Efectul este foarte vizibil în
imagine şi completează foarte bine reflexia blendei,
oferind detalii şi textură pe toată zona din dreapta a
carcasei şi pe butoane.
Pentru corectarea iluminării pe partea superioară a
brăţării am mai adaugat un reflector alb. Acesta oferă o
zonă luminoasă care, reflectată de brăţară şi de partea
superioară a carcasei, contribuie esenţial la aspectul
final al iluminării. Zona din stânga cadrului a fost lăsată
întunecată intenţionat pentru a da mai mult relief.
Aparatura folosită:
- DSLR Nikon D300
- obiectiv macro
Nikon 105mm
- flash Nikon SB 800
- panou IR
Nikon SG-3
- softbox Photoflex
- blendă argintie
- trepied
Manfrotto 055
- cap micrometric
Manfrotto 410
- stand pentru flash
- reflectoare albe
FOTOCLASS
51

GHID Fotografia nocturnă
52 FOTOCLASS
Fotografia
nocturnă
Text & foto : Radu Grozescu
Fotografia de noapte este un
gen foarte spectaculos în sine,
iar obţinerea unor
imagini de calitate
nu este foarte complicată.
4.5s, f/5.6, ISO 200, 180mm
F
otografia nocturnă poate fi abordată cu practic orice aparat
DSLR şi cu multe dintre aparatele compact. Este suficient ca
aparatul să permită utilizarea timpilor lungi de expunere,
de preferinţă cu reglaj manual al expunerii, reglaj al balansului
de alb şi eventual posibilitatea de declanşare la distanţă.
Se poate folosi orice obiectiv îl consideraţi potrivit pentru
a realiza compoziţia dorită. Dacă aveţi de unde alege, sunt de
preferat obiectivele fixe pentru că, în general, datorită numărului
mai mic de lentile şi rezistenţei mai bune la praf, oferă imagini
de o calitate mai bună în condiţiile în care fotografiem cu surse
de lumină în cadru, situaţie specifică fotografiei de noapte.
Bineînţeles că există şi excepţii, unele zoom-uri profesionale de
ultima generaţie fac faţă foarte bine la acest tip de iluminare.
Este bine să renunţăm la filtrele de protecţie de pe obiectiv
şi să folosim de fiecare dată parasolarul. De asemenea, obiectivul
trebuie verificat şi curăţat de orice particule de praf de pe
lentilele anterioară şi posterioară.
Pentru fotografia de noapte un suport solid pentru aparat
este esenţial. În cazul folosirii trepiedelor mai uşoare se poate
ancora geanta foto de trepied pentru a-i spori rigiditatea şi
rezistenţa la vibraţii, în special în cazul în care bate vântul. Capul
trepiedului trebuie să permită fixarea fermă a poziţiei aparatului,
în special dacă se fotografiază pe verticală.

Pentru eliminarea vibraţiilor se va folosi fie un declanşator
flexibil, fie o telecomandă. În cazul în care nu avem acces la
dispozitivul necesar îl putem înlocui prin folosirea întârzietorului
de declanşare.
Pentru reducerea vibraţiilor induse de ridicarea oglinzii de
vizare există mai multe metode, în funcţie de modelul aparatului
folosit: mirror-up (prima declanşare ridică oglinda, a doua
deschide obturatorul) sau setarea de întârziere între ridicarea
oglinzii şi deschiderea obturatorului (a nu se confunda cu
utilizarea întârzietorului la declanşare).
Alegerea momentului
Imaginile cele mai spectaculoase se obţin în momentul
în care cerul nu este încă negru ci albastru închis, facilitând
decuparea formei subiectului pe cer. Chiar dacă este înnorat,
cerul uşor luminat va arăta net superior unui cer negru. Aceasta
este cu atât mai important cu cât majoritatea clădirilor sunt
iluminate de jos în sus, lăsând acoperişul în umbră ceea ce duce
la pierderea formei clădirii în cazul în care cerul este deja negru.
Cea mai bună metodă este să începem să fotografiem în
momentul care pare potrivit şi să continuăm să fotografiem
până ce partea superioară a subiectului nu se mai distinge de
cerul întunecat, apoi să alegem imaginea cea mai interesantă.
Momentul optim pentru fotografiere este destul de scurt,
de ordinul minutelor, deci trebuie să avem făcute majoritatea
reglajelor pentru a putea realiza imaginea la parametrii necesari
în fereastra de timp util.
Ideal ar fi să avem şi nişte nori pe cer care vor da volum şi
vor completa într-un mod foarte plăcut compoziţia imaginii, dar
aceasta depinde pur şi simplu de noroc. Dacă plouă sau a plouat
de curând, asfaltul acoperit de apă va reflecta sursele de lumină,
practic dublând suprafeţele luminate în cadru.
Dacă fotografiem pentru un client, trebuie să facem din timp
aranjamentele necesare pentru ca toate corpurile de iluminat
exterioare să funcţioneze, iar luminile din interiorul clădirii să fie
aprinse în momentul fotografierii.
Setările aparatului
Calitatea maximă a imaginii se obţine la sensibilitatea de
bază a aparatului. Utilizarea unei sensibilităţi mici este cu atât
mai importantă cu cât în fotografia de noapte, datorită timpilor
lungi de expunere, senzorul este foarte solicitat.
Nu are rost să încercăm mărirea sensibilitaţii în ideea de
a elimina necesitatea unui suport pentru aparat deoarece în
general nivelele de lumină vor fi prea scăzute pentru a permite
fotografierea din mână cu sensibilităţi sub 1600 ISO, iar în
acest caz calitatea imaginii va fi vizibil afectată, indiferent de
performanţele aparatului folosit.
Fotografia de noapte este un gen care solicită din plin
posibilităţile tehnice ale imaginii digitale deci este mult mai bine
să fotografiem în format RAW.
Acest format permite corecţii ulterioare într-o gamă mult
mai extinsă fără a afecta vizibil calitatea imaginii în comparaţie
cu formatul jpeg, atât la expunere cât şi la balansul de alb.
În plus, majoritatea aparatelor permit obţinerea unor
imagini de mai bună calitate convertind fişierele RAW, chiar fără
aplicarea de corecţii, faţă de jpeg-urile generate în cameră.
Contrastul, saturaţia, nivelul de sharp se reglează în acord
cu natura subiectului şi propriile opţiuni estetice. În general
contrastul subiectului e destul de mare, aşa că nu trebuie să
supralicităm şi cu reglajul din aparat. Saturaţia poate fi uşor
majorată, nivelul mediu de sharp este cel mai sigur.
GHID
2.5s, f/7.1, ISO 200, 35mm
Am realizat imaginile
alăturate într-un interval de
20 minute, imediat după
asfinţit. Prima păstrează
caracterul luminii de zi.
Celelalte două arată
modificarea culorii şi
iluminării cerului în ultimele
5 minute de fotografiere.
1 - 0.6s, f/8.0, ISO 160,
18mm, 18:10
2 - 2s, f/8.0, ISO 160,
18mm, 18:25
3 - 2s, f/8.0, ISO 160,
18mm, 18:30

GHID Fotografia nocturnă
3s, f/8.0, ISO 200, 50mm
2s, f/8.0, ISO 160, 22mm
Reducerea zgomotului la expuneri lungi
Majoritatea DSLR-urilor dispun de o setare de reducere a
zgomotului pentru expunerile lungi. Aceasta este diferită de
reducerea zgomotului la sensibilităţi mari deoarece în acest
caz zgomotul apare datorită încălzirii senzorului în timpul
expunerii şi nu datorită amplificării semnalului pentru creşterea
sensibilităţii.
Reducerea zgomotului pentru expunerile lungi se face prin
înregistrarea încă unei imagini după expunerea propriu-zisă, dar
cu obturatorul închis, pentru a obţine doar zgomotul senzorului
care este apoi eliminat din imaginea principală. Activarea acestei
setări este necesară doar pentru timpi de expunere mai lungi
de o secundă iar aparatul, în funcţie de model, o va folosi apoi
automat de la un anumit timp de expunere în sus.
Aceasta setare duce la micşorarea capacităţii memoriei
tampon a aparatului şi la un timp de aşteptare după realizarea
fiecărei imagini, de multe ori echivalent cu timpul de expunere
folosit, pentru înregistrarea celei de a doua imagini. Rezultatele,
sub forma unor imagini foarte “curate” merită însă aşteptarea.
Expunerea
Datorită caracterului imaginilor nocturne, cu contraste
foarte mari, zone întinse de umbre şi lumini punctuale, este
aproape imposibil să determinăm expunerea corectă prin
măsurători, indiferent de modul de măsurare ales.
Nu se poate pune bază pe modurile de expunere automate
decât prin numeroase încercări şi cu aplicarea unor corecţii
masive de expunere, astfel că modul de expunere manual este
cel mai indicat.
Deoarece în general subiectul se află la o distanţă apreciabilă
nu apar probleme cu profunzimea de câmp astfel încât ne vom
permite să folosim o diafragmă medie, la care calitatea optică a
obiectivului va fi maximă, în general în jurul diafragmei 8, care
ne va oferi şi suficientă profunzime, dar la care efectele difracţiei
încă nu se fac simţite.
Aparatura tipică pentru
fotografii nocturne:
Nivelă electronică
Aparat DSLR
Zoom standard sau wide
Cap de trepied cu bilă
Declanşator flexibil
Trepied

În cazul aparatelor digitale, cel mai comod este să alegem
determinarea timpului de expunere optim prin încercări,
folosind ecranul LCD al aparatului. Nu este recomandat să ne
bazăm pe histogramă, deoarece sursele de lumină aflate în
cadru vor arăta, chiar în cazul expunerii corecte, o aglomerare
în zona de lumini care în situaţii de iluminare normală ar indica
o supraexpunere.
Cea mai sigură abordare este realizarea unui număr de
imagini cu expuneri diferite, urmând să o alegem ulterior pe cea
mai potrivită. Dacă reuşim să nu mişcăm aparatul între expuneri,
vom putea combina o parte dintre imaginile rezultate, alese
astfel încât să ne permită obţinerea de detalii atât în zonele
luminate, cât şi în cele întunecate ale imaginii, fie manual fie
folosind programe speciale. Important este să evităm cu orice
preţ subexpunerea, deoarece încercarea de a salva imaginile
la procesare va intensifica zgomotul în zonele întunecate, care
sunt preponderente în cazul fotografiei nocturne.
Balansul de alb
În marea majoritate a situaţiilor, sursele de lumină vor
avea temperaturi de culoare extrem de diferite, de la galbenul
lămpilor cu sodiu ale iluminatului stradal până la verde sau
albastru de la iluminarea fluorescentă şi la culoarea caldă a
lămpilor cu incandescenţă. Datorită acestui fapt nu poate fi
făcut un balans de alb corect pentru toate zonele cadrului,
deci rămâne fie să-l facem pentru zona cea mai importantă, de
exemplu pentru faţada unei clădiri care trebuie redată în culorile
naturale, fie să optăm pentru setarea care oferă imaginea cea
mai plăcută din punct de vedere vizual.
În acest din urmă caz se începe prin încercări, de la setarea
de Auto care uneori rezervă surprize foarte plăcute, la reglajul de
temperatură de culoare (K). Dacă aparatul dispune de Live-view,
acesta poate fi folosit pentru determinarea setării de balans de
alb fără a mai face fotografii de încercare, prin simpla afişare
a imaginii şi modificarea balansului de alb până la obţinerea
efectului dorit.
GHID
1/25s, f/8.0, ISO 160, 28mm
1/5s, f/8.0, ISO 160, 28mm
FOTOCLASS
55

GHID Curăţarea senzorului
Curăţarea
senzorului
la aparatele DSLR
28 56 FOTOCLASS
Text : Theodor Bunica
Procedurile descrise merg de la
curăţarea iniţială fără contact
până la cea pe bază de soluţie care
este cea mai eficientă, dar toate
metodele care presupun contactul cu
ansamblul senzorului se vor aplica
strict pe riscul utilizatorului.
În timp, particule minuscule de praf se acumulează pe
senzorul aparatelor foto digitale SLR, din cauza înlocuirii
repetate a obiectivelor şi a construcţiei unora dintre ele, care
are un efect de „aspirator”, favorizând intrarea prafului în aparat.
Unele aparate foto cu o construcţie mai evoluată dispun
de un mecanism automat de înlăturare a prafului cu ajutorul
vibraţiilor la o anumită intensitate, asociată cu tratarea filtrului
care acoperă senzorul cu un strat anti-aderenţă. În caz că
nu dispunem de asemenea facilităţi tehnice la aparat, sau
mecanismul automat nu reuseşte să înlăture în totalitate praful,
va trebui să apelăm la una dintre multiplele metode de curăţare
disponibile.
Majoritatea fabricanţilor recomandă doar metodele care nu
presupun contactul cu senzorul, în general prin suflarea cu o
pompiţă, iar dacă aceasta nu dă rezultate curăţarea senzorului ar
trebui făcută la un service autorizat. Aceasta deoarece metodele
de contact pot duce la zgârierea filtrului care acoperă senzorul,
iar cele pe bază de lichid pot duce la infiltrarea soluţiei de
curăţare între senzor şi filtru.
Procedurile descrise mai departe merg de la curăţarea
iniţială fără contact până la cea pe bază de soluţie care este cea
mai eficientă, dar toate metodele care presupun contactul cu
ansamblul senzorului se vor aplica strict pe riscul utilizatorului.
1 Verificarea stării de curăţenie
a senzorului
Cea mai rapidă metodă este fotografierea cu
flash-ul a unei coli de hârtie sau a unei suprafeţe fără
detalii. Pentru aceasta trecem aparatul în prioritate
de diafragmă, închidem diafragma la maximum
(numărul cel mai mare disponibil), trecem aparatul
pe focalizare manuală şi fotografiem o suprafaţă fără
detalii folosind fie flash-ul integrat fie un flash extern.
În cazul folosirii flash-ului integrat este posibil ca
obiectivul să lase umbre, deci demontăm parasolarul
şi fixăm zoom-ul pe distanţa focală cea mai mare.
În caz că există praf sau scame pe captor acestea
vor apărea pe imaginea rezultată. Pentru comoditate,
inspectăm imaginea cu ajutorul computerului, la o
scară de 50-100%.

2 Eliminarea prafului din
camera obscură
Aceasta trebuie să devină o parte a rutinei de
întreţinere a aparatului deoarece praful din camera
obscură va fi în permanenţă antrenat de curenţii de
aer generaţi de mişcarea oglinzii, iar o parte din el se
va aşeza în cele din urmă pe captor.
Majoritatea prafului îl găsim strâns în partea
anterioară a camerei obscure şi îl putem elimina cu
o pensulă, ţinând aparatul cu montura orientată în
jos. Apoi putem folosi o pompiţă dar fără a exagera
cu presiunea jetului de aer deoarece lamelele
obturatorului sunt extrem de subţiri şi pot fi afectate
de acesta.
3 Curăţarea
prin suflare
Curăţarea senzorului se face întotdeauna într-un mediu
cât mai curat, fără particule de praf în suspensie.
Avem nevoie şi de o sursă puternică de lumină pentru
a observa particulele mai mari, dar cel mai bine ne ghidăm
după imaginea de verificare, fără a uita că aceasta este
inversată (un fir de praf din colţul din dreapta jos va apărea
pe imagine în stânga sus).
Pompiţa folosită trebuie să fie extrem de curată în
interior, altfel riscăm să introducem praf în aparat în loc să-l
eliminăm.
Punem în aparat un acumulator complet încărcat,
scoatem obiectivul şi intrăm în meniul de curăţare a
senzorului. Aparatul va ridica oglinda şi va deschide
obturatorul, facilitând accesul la senzor.
Ţinem aparatul pe cât posibil cu montura obiectivului
în jos pentru a evita redepunerea prafului înlăturat înapoi în
camera obscură.
Cu ajutorul pompiţei îndepărtăm praful din camera
obscură şi de pe senzor având mare grijă ca vârful acesteia
să nu atingă nimic din interior, în special senzorul.
După ce „suflăm” bine în
interiorul camerei obscure,
oprim aparatul pentru a ieşi
din meniul de curăţare.
O altă variantă a curăţării
prin suflare este cea prin
aspirare, cu sistemele de
tipul Green Clean.
Pentru aprecierea
rezultatului reluăm
procedura verificării prin
fotografiere.
4 Curăţarea
uscată
GHID
În cazul în care curăţarea prin suflare sau
aspirare nu au eliminat problema, fie trimitem
aparatul la service, fie trecem la etapa curăţării
uscate cu contact.
Aceasta o putem realiza fie folosind o pensulă
electrostatică de tipul Visible Dust Arctic Butterfly,
fie o spatulă siliconată Dust-Aid Platinum.
Ambele metode ne vor ajuta să desprindem
de pe senzor particulele uşor aderente.
Procedura şi etapele sunt similare doar că în
locul suflării sau aspirării vom colecta praful de pe
senzor folosind una dintre metodele de mai sus.
Spatula siliconată este însoţită de o bandă
specială de curăţare cu care culegem orice urmă
de praf de pe ea înainte de contactul cu senzorul.
Este important să aplicăm spatula
perpendicular pe senzor şi să evităm atingerea
acestuia cu marginile materialului siliconat.
FOTOCLASS
57

GHID Curăţarea senzorului
5 Curăţarea
cu soluţie
58 FOTOCLASS
Dacă nici curăţarea uscată nu reuşeşte să elimine
impurităţile sau petele de pe senzor, ultima posibilitate
este utilizarea unei soluţii de curăţat pe bază de etanol sau
metanol ce dezlipeşte praful şi dizolvă eventualele pete de
grăsime. Această metodă este cea mai dificilă şi riscantă,
deci este mai bine, cel puţin prima dată, să o folosim sub
supravegherea unui cunoscut mai experimentat.
Pentru exemplificare am folosit un kit Dust-Aid
DUST-WAND DA03 care cuprinde trei spatule refolosibile
corespunzătoare formatelor curente de senzori, şerveţele de
unică folosinţă pentru senzor şi soluţie specială Ultra Clean
Liquid care se evaporă rapid şi nu lasă pete pe senzor.
O altă posibilitate este folosirea de spatule de unică
folosinţă Sensor Swab şi soluţie Eclipse 2, compatibilă cu
senzorii de ultimă generaţie.
Procedura este similară, însă esenţial este să folosim o
baterie complet încărcată pentru a evita surprizele în timpul
curăţării. În cazul utilizării kitului Dust Wand vom înfăşura
un şerveţel pe spatula refolosibilă, îl prindem cu ajutorul
clamelor speciale şi umezim vârful spatulei cu câteva
picături de soluţie.
Printr-o mişcare continuă parcurgem suprafaţa
senzorului de la stânga la dreapta, apoi repetăm procedura
de la dreapta la stânga, cu întoarcerea spatulei pe partea
cealaltă. Dacă spatula este mai îngustă decât senzorul
vom parcurge traseul de două ori pentru a acoperi toată
suprafaţa.
Aplicând procedura de verificare putem aprecia succesul
operaţiunii. În caz că au mai rămas impurităţi pe senzor,
reluăm procedura, cu aceleaşi precauţii.
Important !
Spatulele Sensor Swab, respectiv şervetelele Dust-Aid nu se
refolosesc sub nici o formă, orice fir de praf poate duce la zgârierea
filtrului de pe senzor. Este esenţial să nu folosim prea multă soluţie
de curăţare deoarece este posibil ca excesul de lichid să pătrundă
între senzor şi filtrul care îl acoperă, ceea ce poate duce la reparaţii
extrem de costisitoare, mergând până la înlocuirea senzorului.
Accesorii pentru
curăţarea senzorului
1 - Kit DUST-AID
Dust Wand pentru
curăţarea umedă
2 - Kit DUST-AID
Platinum pentru
curăţarea uscată
3 - Pompiţe de
cauciuc pentru
suflarea prafului
(Giottos)
4 - Microfibră
pentru curăţarea
lentilelor, filtrelor şi
aparaturii
Pentru oferta completă
şi detalii tehnice accesaţi
www.f64studio.ro
5 - Pensulă
pentru
îndepărtarea
prafului

For all the latest digital gear, Tamrac offers the ultimate carrying
solutions with most products equipped with digital features. This year,
Tamrac has introduced 20 new products specifically designed to meet the
needs of the digital photographer - from the novice to the pro! Because
Neo's 7
Adventure 9
Velocity 8
Neo's 5
Tamrac has the strongest product line and most
consistently advertised brand, customers will
be asking for a Tamrac Carrying System.
Explorer 10
Neo's 3
Adventure 7
Explorer 2
Neo's Phone Case
S.A.S.
Phone Case
Adventure 6
Adventure 3
Adventure 74
No Matter What You Carry...No One Carries It Off Better.
Tamrac, Inc., 9240 Jordan Avenue, Chatsworth, CA 91311 www.tamrac.com © 2006 Tamrac, Inc.
T4
T20
Adventure 4
Tamrac Carrying Systems - în România prin F64Studio. Pentru oferta completă şi detalii tehnice accesaţi: www.f64studio.ro
T8

PORTOFOLIU
60 FOTOCLASS
Text & foto: Adrian Câtu
Aflat într-o expediţie de prospectare a
peşterilor, autorul vorbeşte despre
experienţa de a fotografia
în Madagascar.
Fotograf în
Madagascar
Ar putea fi paradisul oricărui fotograf: un fel de călătorie
în trecut, într-o ţară exotică, neschimbată de secole,
păstrând puţin din candoarea începuturilor civilizaţiei.
Dar nu poţi ajunge în paradis fără a trece prin purgatoriu:
noroaie, ţânţari, malarie, marşuri nesfârşite, insecuritate
constantă. Pe scurt: cum crezi că te-ai simţi, ca fotograf, în faţa
unor subiecte fabuloase, într-o ţară săracă în care oameni sunt
jefuiţi sau chiar dispar?
Cu câteva zile inaintea plecării, mă gândeam: să fi avut
un zoom standard... un teleobiectiv mai lung... Cu sprijinul
prietenilor de la F64 Studio, aveam două body-uri şi patru
obiective: Canon EOS 5D ca body principal, Canon EOS 20D ca
body de backup, Canon EF 17-40mm f/4 L, Canon EF 70-200 f/4 L
USM, Canon EF 50mm f/1.4 USM si Sigma 105mm f/2.8 macro.
În primele zile în Madagascar, citind despre atacuri
săptămânale şi aflat în centrul atenţiei ori de câte ori scoteam
aparatul din geantă, totul se transformase: aş fi vrut să fi avut un
point & shoot...

Copil din satul Mahasuja, din zona platoului Ihosy,
Madagascarul central.
(Canon EOS 5D, Sigma 105 f/2.8, f/4, 1/100 s)
Am petrecut zile întregi mărşăluind prin platourile înalte,
în zone inaccesibile cu maşina.
(Canon EOS 5D, Canon EF 70-200 f/4 L , 70mm, f/11, 1/250 s)
Am descoperit atunci, odată în plus, adevărul, atât de des
uitat, ca echipamentul este un mijloc care tinde să ne acapareze
şi să devină scop.
Însă ceea ce contează până la urmă este imaginea – iar
imaginea nu depinde de echipament, ea este acel ceva profund
care apare în urma unui fel de a observa şi de a interacţiona cu
lumea. Aşa că eu unul am băgat aparatul în geantă şi am început
să mă plimb pe străzi, să privesc, să vorbesc cu oamenii.
Primele zile au însemnat pentru mine un efort conştient de a
nu fura imagini.
Am scos aparatul şi am început să fotografiez abia în
momentul în care am reuşit să nu mă mai gândesc la el: când,
după zilele de observaţie pasivă, am ajuns să relaţionez cu
ceea ce mă înconjura, să nu mai privesc totul ca pe subiecte de
fotografiat ci ca pe locuri sau persoane reale, cu toate multiplele
lor dimensiuni.
În momentul în care aparatul de fotografiat a devenit o parte
a relaţiei mele cu subiectele, imaginile au început să curgă.
FOTOCLASS
61

PORTOFOLIU
62 FOTOCLASS
Copii din satul Mahasuja, Madagascarul central.
(Canon EOS 5D, Sigma 105 f/2.8 EX, f/4, 1/50 s)
Mâinile copiilor arată munca grea la care participă cot
la cot cu adulţii. Fotografie luată într-un sat de lângă
Antsirabe, la 200 km de capitală.
(Canon EOS 5D, Sigma 105 f/2.8 EX, f/5.6, 1/200 s)

Copiii din zona Antsirabe, în Madagascarul central,
n-au mai văzut niciodată un aparat de fotografiat.
(Canon EOS 5D, Canon EF 17-40 f/4 @ 17mm,
f/13, 1/60 s)
Fiul în vârstă de trei ani al unui vânzător de cărbuni
din cartierul Faravohitra, din capitala Antananarivo,
împreună cu jucăria lui favorită: o pungă cu cărbuni.
(Canon EOS 5D, Canon EF 17-40 f/4 L , 36mm,
f/4, 1/125 s)
FOTOCLASS
63

PORTOFOLIU
64 FOTOCLASS
Valea unui pârâu în lumina lunii, platoul Ihosy,
Madagascarul central.
(Canon EOS 5D, Canon EF 17-40mm , 19mm, f/8, 198 s)
Valea râului Ihosy, Madagascarul central.
(Canon EOS 5D, Canon EF 70-200 f/4 L , 150mm, f/5.6, 1/400 s)
În lumina lunii, un grup de menhire (“vatulahi”) în memoria
celor decedaţi se ridică în mijlocul câmpului.
Platoul Ihosy, Madagascarul central.
(Canon EOS 5D, Canon EF 17-40 f/4 L @ 21mm, f/8, 159 s)

Poate nu întâmplator, una din cele mai bune
fotografii cu care m-am întors din Madagascar a fost
făcută în condiţii tehnice potrivnice: cu teleobiectivul
murdar, cu body-ul de backup, dintr-un camion care
se balansa îngrozitor pe un drum accidentat.
Am văzut o turmă de zebu într-un nor de praf şi
am avut cam o secundă la dispoziţie să anticipez că
îmi va aparea într-un contre-jour frumos.
Am apucat să duc aparatul la ochi şi, la cadenţa
maximă, am apucat să fac trei cadre: primul conţine
cer şi vârfurile copacilor; al treilea, pământul; între
ele, cadrul care – mie cel puţin – îmi va aminti
întotdeauna de Madagascar: o turmă învăluită în praf
în lumina portocalie a asfinţitului.
Pentru mine, relaţia cu subiectele a fost ceea
ce a transformat purgatoriul în paradis. Privind în
ochii unui localnic, relaţionând fără cuvinte, vedeam
fiecare dincolo de aparenţa celuilalt şi căpătam
încredere unul în altul.
Atunci imaginea se ivea între noi ca o formă
de comunicare, depăşind bariera culturală, teama
reciprocă şi creând punţi peste noroaie şi timp.
Zona centrală a Madagascarului constă din platouri înalte,
aşa cum este şi platoul Ihosy, din imagine.
(Canon EOS 5D, Canon EF 17-40 f/4 L , 40mm, f/16, 1/80s)
Ratsima, unul din “bătrânii satelor” cu care am negociat
permisiunea de a prospecta peşteri în zonă.
(Canon EOS 5D, Sigma 105 f/2.8 EX, f/4)
FOTOCLASS
65

Această cameră foto poate fi testată la F64Studio.
Pentru detalii accesaţi www.f64studio.ro

Crezi CĂ numai o CamerĂ foto
voluminoasĂ poate faCe
fotografii fabuloase?
D- SLRevoluţie
Un aparat foto poate fi ultra performant fără să fie voluminos.
Noul model Lumix G1 este o cameră de dimensiuni reduse, cu o
putere fotografică enormă, primul reprezentant al noii generaţii
de aparate foto digitale cu obiective interschimbabile. G1 are
obiective cu 40% mai uşoare decât obiectivele normale SLR,
este uşor şi deloc voluminos, astfel încât îl poţi lua cu tine
oriunde, dar în acelaşi timp suficient de dotat ca să facă acele
fotografii pe care numai un SLR le poate face. Pentru că e
important ce cameră foto ai.
EVERYTHING MATTERS.
www.panasonic.ro
Pentru ofertă şi detalii tehnice accesaţi: www.f64studio.ro

Leica - în România prin F64Studio. Pentru oferta completă şi detalii tehnice accesaţi: www.f64studio.ro