ARA1203_CURS

”Zise Regele: Jupiter, Marte părinte și Vesta mamă
Îmi dați ajutor să întemeiez un oraș
Zei pe care se cade să-i chem, vă-ntoarceți la mine
Cu al vostru ajutor nalțe-se-a mele lucrări...”
Coulanges: în gândirea anticilor, orașul
înconjurat de un cerc sacru sau de ziduri era
domiciliul religios al zeilor și al oamenilor.
Limitele: la fel ca în orașele grecești, în care
arhitectura și urbanismul nu creau spațiu și
raporturi spațiale ața cum le înțelegem noi, ci
caracterul fundamental al orașului grecesc este
limitarea – nu impusă în mod coercitiv, ci bazată
pe înțelegerea conștientă a principiului enunțat
de Aristotel în Politica, că legile bune sunt
acelea care dau o ordie bună - și că acestea
sunt desigur opera unei puteri divine, care
mențin universul în bună armonie.
Concepția aristotelică a orașului : cel mai bun
oraș este acela căruia i se poate cuprinde într-o
viziune sintetică întreaga populație și întregul
teritoriu.
Zidurile (limitele) contribuiau la instaurarea ordinii bazate pe limita impusă extinderii
cantitative.