ARA1203_CURS

Rosario Assunto, “Scrieri despre arta. Orasul lui Amfion si orasul lui Prometeu”

Fustel de Coulanges, “Orasul antic”

Werner Müller, “Orasul sfant”

Groma

Pomerium

Cardo

Decumanus

Groma

Axis Mundi

Palatin

Romulus – 753 AC- 717 AC

Capitolin (Campidoglio)

Templul lui Jupiter Optimus Maximus Capitolinus 509 AC

Forum Boarium

Templul lui Portunus (fost Fortuna Virilis) ~ 120-80 AC

Templul lui Hercule, Cora

Templul Vestei, Tivoli

Intemeierea Romei

ROMA QUADRATA

Pe 21 aprilie 753, Romulus întemeiază cetatea Romei pe dealul Palatin.

• Întemeierea unui oraș - ceremonie rituală. Întemeierea unui oraț a fost întotdeauna un

act RELIGIOS.

• Fustel de Coulanges (”Cetatea antică”) – face distincția dintre Cetate și Oraș.

=> Cetatea = asociația religioasă și politică a unor familii

Orașul = locul în care o astfel de asociație își avea – DOMICILIUL

- LOCUL DE ÎNTRUNIRE

- SANCTUARUL

Herodot – destinul trist și precaritatea

orașelor întemeiate fără consacrare

(sfințire).

Tucidide – Sparta - întemeiată prin

ceremonii ritiale care erau repetate în

anumite împrejurări importante.

Pausanias – Epaminonda, după o

veghe cu sacrificii și rugăciuni, a înălțat

în sunetul muzicii zidurile ce încercuiau

Messena.

Ovidiu, ”Fastele” – invocația lui Romulus în timp ce brăzda cu plugul de lemn tras de o

pereche de boi albi:

”Zise Regele: Jupiter, Marte părinte și Vesta mamă

Îmi dați ajutor să întemeiez un oraș

Zei pe care se cade să-i chem, vă-ntoarceți la mine

Cu al vostru ajutor nalțe-se-a mele lucrări...”

Coulanges: în gândirea anticilor, orașul

înconjurat de un cerc sacru sau de ziduri era

domiciliul religios al zeilor și al oamenilor.

Limitele: la fel ca în orașele grecești, în care

arhitectura și urbanismul nu creau spațiu și

raporturi spațiale ața cum le înțelegem noi, ci

caracterul fundamental al orașului grecesc este

limitarea – nu impusă în mod coercitiv, ci bazată

pe înțelegerea conștientă a principiului enunțat

de Aristotel în Politica, că legile bune sunt

acelea care dau o ordie bună - și că acestea

sunt desigur opera unei puteri divine, care

mențin universul în bună armonie.

Concepția aristotelică a orașului : cel mai bun

oraș este acela căruia i se poate cuprinde într-o

viziune sintetică întreaga populație și întregul

teritoriu.

Zidurile (limitele) contribuiau la instaurarea ordinii bazate pe limita impusă extinderii

cantitative.

CARDO - N – S – strada

principală care traversa orașul

sau tabăra militară de la N la S.

- DECUMANUS – E – V –

oricare dintre străzile care

traversau orașul sau tabăra

militară de la răsărit la apus.

Werner Müller, “Orasul sfant” – apelând la autoritatea lui Herodot, Pliniu și Titus Liviu => CARDO este o copie a

axei cosmice ale cărei extremități sunt Steaua Polară la nord și punctul corespunzător acesteia în sud (imaginea

axei cosmice pe pământ);

- DECUMANUS reprezintă drumul soarelui care se intersectează în groma cu axa cosmică, centru care cuprinde

cele patru regiuni în care se împarte spațiul. Prin urmare, orașul este imaginea terestră a unui arhetip ceresc.

ROMA QUADRATA – Roma înțeleasă ca oraș model, prototip al

tuturor orașelor; împărțirea în 4 părți a teritoriului extraurban ca

reflex al imaginii romane a lumii, întrucât întreg pământul era

conceput ca fiind divizat în 4 părți, deci limitat și centralizat.

Prin groma Romei trecea Axis Mundi => Roma era centrul

pământului = ”toate drumurile duc la Roma”.

Templul lui Jupiter Optimus Maximus Capitolinus 509 AC

Templul lui Portunus (fost Fortuna Virilis) ~ 120-80 AC

Templul lui

Hercule, Cora


Templul lui

Venus de la Vila

lui Hadrian,

copie dupa

templul Afroditei

din insula

Knidos

• Mormant etrusc la Montagnola cca 625 a.c.

• Templul Vestei, Tivoli

• Sanctuarul Fortunei Primigenia, Palestrina

• Horrea Epagathiana, Ostia – sec. 2 ac

• Porticus Aemilia, Roma - 192 ac

• Hala, Ferentino – 100 ac

• Forul lui Traian

• Sanctuarul lui Jupiter Anxur, Terracina - 100-70 ac

• Sanctuarul lui Hercule, Tivoli - 75-50 ac

• Cryptoporticus

• For roman cu tabularium – 78 ac – Quintus Lutatius Catullus

• Teatrul lui Marcellus - 13-11 sc

Tehnologia constructiva romana

Mormant etrusc, Montagnola cca 625 a.c.


Palestrina

Sanctuarul Fortunei Primigenia,

Horrea Epagathiana, Ostia – sec. 2 ac

Porticus Aemilia, Roma - 192 ac

Hala, Ferentino – 100 ac

Sanctuarul lui Jupiter Anxur, Terracina - 100-70 ac

Sanctuarul lui Hercule, Tivoli (Tibur; via Tiburtina) - 75-50 ac

Tabularium, Forul Roman – 78 ac – Quintus Lutatius Catullus

Sanctuarul Fortunei Primigenia, Palestrina

• Domus Lucius Caecilius Iucundus

• Templul lui Jupiter Capitolinul

• Basilica

• Amfiteatru

• Teatru si odeum (odeon)

• Teatru Epidaurus

• Baile stabiene

• Sistem hipocaust – “caldura de dedesubt) (gr. Hypo= dedesubt, kaiein = a aprinde

focul)

• Frigidarium

• Tepidarium

• Caldarium

• Thermopolium

• Tip = TIP, (1, 2, 3) tipuri, s. n., (4) tipi, -e, s. m. și f. 1. S. n. Obiect care reprezintă

modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip. 2. S. n.Individ,

exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale

pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel

• Tipologie = (lingv.) Metodă de studiere a structurii limbilor pentru a stabili tipul de

care țin și pentru a releva trăsăturile comune și distincte. <fr. typologie

Monarhie: 753 ac - 509 ac

Republica: 509 ac - 27 ac

Imperiu: 27 ac - 476 ad

Amfiteatrul din Verona

Amfiteatrul Flavienilor din Roma,

supranumit “Colosseum”

Memorialul

victimelor

comunismului,

Sightet

• Domus italica

• Mormant etrusc, Cerveteri

• Locuinta chirurgului

• Locuinta lui Sallust

• Domus vettii

• Casa nuntii de argint

• Casa faunului

• Casa lui menandru

• domus pansa

• Domus marcus loreius tiburtinus

• Villa misterelor

Domus

italica

Mormant etrusc,

Cerveteri

Locuinta chirurgului

Locuinta lui

Sallust

Domus Vetii

Casa Nuntii de Argint

Casa Faunului

Domus Menandres

Locuinta lui

Marcus Loreius

Tiburtinus

• Villa Jovis, Capri

• Domus Transitoria

• Domus Aurea

• San Pietro in Montorio, “Tempietto”, Donato Bramante, sec. XVI

• Villa Capra “La Rotonda”, Palladio, sec. XVI

• Templul Divinului Claudiu – Campanilul San Giovanni e Paolo

• Porta Maggiore

• Colosseum – amfiteatrul flavian

• Amfiteatru Pozzuoli

• Templul lui Vespasian

• Baile lui Titus

• Arcul lui Titus

• Domus Augustana (Domus Flavia, palatul lui Domitian)

• Stadionul lui Domitian

• Piazza Navona

Domus Aurea

Colosseum

Domus Augustana

Bolshoi, Minsk, Belarus

Palazzo della Civiltà Italiana, Roma

Importanța Camerei Octogonale:

1.Rupe tradiția etruscă și greacă a spațiului rectangular (e interesant felul în care acest

nou tip de spațiu se va întoarce și va ”cuceri” arhitectura religioasă ortodoxă);

2.Permite crearea de multiple deschideri, deci și perspective diversificate (mai multe

axe);

3.Creează o anvelopă continuă în jurul unui spațiu – ”Rolul arhitecturii este acela de a

crea spații – de a închide, delimita spații – deoarece spațiul existp, ne înconjoară – de

unde Lao Tse se va întreba ce contează mai mult, vasul – pereții vasului, construcția

fizică – sau spațiul conținut în vas, efemerul insubstanțial. În plus, forma – anvelopa,

închiderea – este cea care dă sens spațiului cuprins de învelișul fizic;

4.Atinge un vârf al potențialului tehnic și expresiv al construcțiilor romane din beton;

5.Reprezintă o mutație – de la accentul pus pe solid, la cel pus pe vid, pe spațiul

interior. În Camera Octogonală, nu pereții contează;

6.În acest nou tip de spațiu, lumina joacă un rol cheie: lumina naturală creează un spațiu

dramatic, nu doar iluminează;

7.Camera Octogonală anunță revoluția formală, expresivă – nu doar constructivă - și

simbolică.

Roma lui Augustus

“URBEM LATERICIUM INVENIT, MARMOREA RELIQUIT”

“Am gasit o Roma din caramizi si am transformat-o intr-un oras de marmura”

compare-baths.jpg

compare-baths.jpg

ARHITECTURA CRESTINA TIMPURIE

• 303 – Diocletian – edict de persecutie a crestinilor – ordona arderea publica a tuturor Scripturilor. Crestinii isi pierd statutul civil si

drepturile legale. Un alt edict condamna toti crestinii la moarte.

• 305 – Diocletian abdica

• 306 – 337 – domnia lui Constantin cel Mare

• Pozitia centrala a crestinismului: anul 313 d. Ch. – Constantin cel Mare – Edictul de la Milano -> crestinismul devine egal in drepturi cu

celelalte religii

• Conciliul de la Nicaea – 325 d.Ch. – primul dintre conciliile care au dezbatut ereziile crestine.

Dupa mutarea capitalei la Constantinopole in 325, imparatul Constantin conduce in calitate de monarh absolut pana in 337 d.Ch.

• Separarea imperiului – 364 D.Ch. -> Valentin – imparat in Vest

-> Valens (frate) – imparat in Est

• Teodosius cel Mare – 379 – 395 – reuneste imperiul

• 380 – crestinismul devine religia oficiala a Imperiului Roan

• 394 – abolirea Jocurilor Olimpice (considerate pagane)

• 395 – Imperiul Roman este separat oficial, Apus si Rasarit

• 452 – galii prada Roma

• In 476 – caderea imperiului Roman de Apus. Imperiul Roman de Rasarit devine Imperiul Bizantin si rezista pana in sec. al XV-lea. Biserica

crestina de Rasarit devine Biserica Ortodoxa, cea de Apus, Biserica Catolica.

• Theodoric Gotul – domneste in Italia – 493 – 526 – perioada de pace si prosperitate, in care arta bizantina influenteaza stilul crestin

timpuriu apusean prin intermediul Ravennei care, intre 493-552, este capitala dinastiei Gotilor.

Perioada crestina timpurie:

• Constantin – Gregorius del Mare – 300 -> 604 d.Ch. – invaziile teutone in Italia – incep ~ 376 d. Ch.

• Invazia gotilor din vest sub conducerea lui Alaric – Roma – 410 D.Ch.

• Invingerea lui Attila in 451 -> consolidarea crestinismului in Europa.

• In timpul lui Gregorius – limba latina inceteaza sa mai fie folosita, iar arhitectura crestina timpurie isi inceteaza evolutia pentru urmatoarele

doua secole, moment in care vechile traditii romane sunt inlaturate si se deschide calea catre evolutia progresiva a Romanicului.

• 526 -565 – domia lui Iustinian

• 726 – 843 – Iconoclasmul

• ~ 732 – maurii ocupa Spania si ameninta Franta

• 1095 – papii convoaca participarea la Prima Cruciada

• 1453 – turcii cuceresc Constantinopole.

Influente formale in derivarea bazilicii crestine :

• Peristilul casei elenistice

• Locuinta italica cu atrium (domus romana)

•Strada romana flancata de coloane

• Sinagoga palestiniana

• Salile tronului cu absida din palatele imperiale

• Bazilicile antice : comerciale, judecatoresti, din foruri (forensis), din terme, din palatele

imperiale (salile tronului si salile de audiente)

Bazilica este legata de ideea autoritatii imperiale (functii de conducere civila si spirituala).

Bazilica este legata de ideea autoritatii imperiale (functii de conducere civila si spirituala).

Tipuri:

• Basilica forensis – model pentru primele edificii crestine monumentale + combinatia cu

solutia salilor de receptie din palatele imperiale.

• Bazilica crestina – caracteristica principala : directionarea longitudinala a spatiului pe

directia E-V. Absida altarului – dispusa catre vest pana in sec. al IV-lea ; ulterior, sub

influenta unor religii orientale marcate de cultul soarelui, absida este amplasata la Est.

Bazilica Subterana – langa Porta Maggiore

(sec. I)

• Secta neopitagoreicilor

• Utilizata ulterior de crestini

• Structura trinavata

Bazilica in Vestul Europei

• Bazilica cu 3 sau 5 nave, cu acoperis de lemn in doua ape – tipul deosebit al stilului – deosebit de

tipurile de bazilici boltite ale arhitecturii bizantine, in care un dom hemisferic acopera un spatiu patrat

prin intermediul pandantivelor.

• Navele laterale au de obicei jumatate din latimea navei principale.

• In bazilicile timpurii, coloanele navelor laterale – pe care era asezat antablamentul ce sustinea zidul

pe care era asezat acoperisul de lemn – erau foarte apropiate; odata ce arcul a reinceput sa fie folosit

in arhitectura religioasa => distantarea coloanelor.

• Transeptul (bema, prezbiteriu) – transforma planul bazilicii in cruce latina.

• Altarul – in fata absidei – acoperit de un baldachin cu 4 coloane de marmura.

• Mozaic – interior – opus grecanicum – compus dintr-o banda lata in absida si cupola hemisferica –

figura Cristului ; fond auriu sau albastru.

• Plafonul – lemn – bogat cofrat ; aurit.

• Pavimentul – bogat – coloanele antice romane sunt sectoinate orizontal si integrate in compozitii

geometrice complexe – pavimentl Cosmatresc (familia Cosmati) -> quincunx, etc.

Bazilica San Clemente - 385 d.Ch.

• Chestiune politica delicata- a nu ofensa

opinia publica predominant pagana.

• Nu a existat un program de constructie

ecleziastica.

• Bazilicile – ridicate pe terenuri private,

in afara orasului.

• Exterior sever si interior bogat.

San Clemente – terenul donat crestinilor

San Clemente – terenul donat crestinilor

de consulul roman Titus Flavius Clemens

in sec. I

• Initial – casa clandestina de intalniri religioase.

• Distrusa in 1084 in timpul invaziei normande.

• Papa Pascal II o reconstruieste in 1128.

Unica modificare a planului bazilical original – o

oarecare ingustare a navei.

• In 1715 – renovari structural si decorative –

Clement al XI-lea – Carlo Fontana – remodeleaza

fatada medievala si tratamentul interior al peretilor,

si adauga o mica capela.

• Are plan tipic de biserica paleo-crestina:

- Atrium – portic decoarat cu coloane ionice si

corintice

- Exo-nartex (portic)

- Axa longitudinala marcheaza procesiunea din

atrium, “curtea gentililor”, catre Rai – absida =>

alegoria pelerinajului.

- Altarul – la vest; Intrarea – la est – ca in cazul

bazilicii Sf. Petru

- Absida – simbol al Raiului

Pavimentul – Cosmatesc – desenul marcheaza

deplasarile dictate de liturghie.

Bazilica Sf. Petru ~ 333 d. Ch.


Basilica – martyriu

Constructive uriasa cu atrium

5 nave + transept

Inovatia functional in structura bazilicii: includerea intre nave si absida a

transeptului – spatiu dezvoltat in sens transversal, accesibil din nava

principala printr-un "arc triumfal".

Transeptul – destinat slujbelor, procesiunilor legate de venerarea

apostolului Petru – probabil si banchete funerare;

Cele doua spatii din extremitatile transeptului, delimitate de coloane –

dedicate depunerii ofrandelor.

Navele = cimitir acoperit.

116 m lungime / 62 latime

Transeptul vestic se extindea intr-o parte catre mormintele apostolilor,

mausolee plasate pe axa circului lui Nero.

Odata cu legalizarea religiei crestine, s-a trecut foarte repede de la republicanismul si egalitatea

din congregatiile primitive, la cresterea ierarhiei, complicarea ritualului si separarea clerului de

masa laica. La inceput, tribuna este in absida ; mai tarziu, corul se delimiteaza printr-un zid jos,

spatiu dedicat clerului.

Absida Sfantului Petru – 18 m latime/ 11 m adancime.

Altarul acoperit de un ciborium sau baldachin.

Scaunul pontifului, precum anterior cel al Praetor-ului – asezat in centrul tribunei ; cardinalii –

de o parte si de alta, in semicerc.

La Est – intrarea – precedata de un atrium splendid – 81/122 m, in fata caruia se afla un portic

cu 2 turnuri.

San Giovanni in Laterano - imparatul

Constantin

• Sediul scaunului papal

• Consacrata in 319; mentionata in arhive

inca din 319

San Paolo Fuori le Mura


Imparatul Constantin – consacrata in 324 AD (anno

domini sau d.Ch.)

• 384-386- Valentinian II, Teodosius I+Arcadius –

demoleaza biserica si construiesc o basilica de dimensiuni

mai mari (architect Cyriades); consacrata in 390 AD.

• Distrusa in incendii; reconstruita.

• Isi pastreaza forma basilicala originala, cu adaugarea

unui transept in partea de sus, ca la Sf. Petru.

• Foloseste coloane din Basilica Aemilia – capiteluri corintice.

• Nava principala este separata de cele laterale prin cate doua randuri de cate 20

de coloane.

Santa Maria Maggiore – 432 – 440 – papa Sixtus III –

dealul Esquilin.

• A suferit nenumarate remodelari.

• Fatada si absida – complet alterate.

• Aceeasi antica orientare cardinala : intrare la Est, absida la

Vest.

• Initial, bazilic avea 86m lung./ 32,5 lat.

• Proportiile si forma : clasice ; nava se termina cu arcul

triumfal.

• Plafonul – Leon Battista Alberti (1406-72) – si incheiat de

Antonio da Sangallo cel Batran (~1455 – 1534).

• Mozaicuri originale – pe arcul de triumf si in medalioanele

patrate de deasupra arcadelor navei ; figuri statice ;

predominanta aurului ; scene din Noul Testament.

• Colonada ionica – antablament cu model foliat ; registru

superior cu pilastri de ordin corintic ce incadreaza

mozaicuri.

Sant’ Apollinare Nuovo, Ravenna – 493

– 525 AD

Theodoric Gotul

- Imposta de

descarcare a

arcelor.

San Apollinare in Classe – Ravenna

– 538 – 549

• Situata in afara orasului.

• Utilizarea arcadelor exterioare –

infrumusetarea zidurilor exterioare.

•Turnurile rotunde ale clopotnitei –

primul pas catre dezvoltarea

campanilei – caracteristica

bisericilor ulterioare din nordul Italiei.

Baptisteriul lui Constantin , Roma – Octagonal.

• Acoperisul este sustinut de 8 coloane cu inaltimea de 2 niveluri

Baptisterii – forma derivata din templele si mormintele circulare romane.

Initial, baptisteriile erau cladiri separate de cea a bisericii – in general langa atrium sau curtea din fata

bisericii – pana in sec. VI; dupa aceea – amplasat in vestibulul bisericii.

Colonadele interioare – care in morminte aveau doar rol decorative – acum sustin structura

Baptisteriul din Nocera – intre Neapole si Salerno

• Plan central, circular.

• 2 randuri de coloane.

• Dom imbracat in acoperis de lemn – prima data cand sunt folosite ambele solutii ; de obicei,

romanii lasau domurile la vedere.

In acest caz, domul reprezinta doar acoperisul boltit interior, in timp ce la exterior se evidentiaza un

acoperis de lemn, in ape.

• Precursor al imaginii gotice – bolti acoperite de suprafete plane.

San Stefano Rotondo ~ 470 AD – imparatul Constantin

• Consacrat de papa Simplicius ~ intre 468-483.

Nu e baptisteriu, insa e un bun exemplu de plan circular

(prima biserica din Roma cu plan circular – inspirata de

biserica Sfantului Mormant din Ierusalim

• Acoperis sustinut de 2 inele de coloane – toate luate

din constructii antice ; inelul exterior sustine o arcada ;

cele 2 coloane centrale sustin acoperisul de lemn.

• Initial avea 3 ambulatorii concentrice delimitate de 22

de coloane ionice ce inconjurau spatiul central acoperit

de un tambur.

• 22 m inaltime si 22 m latime

• Existau 22 de ferestre in tambur – cele mai multe au

fost zidite cu ocazia restaurarii din sec. 15.

Coridorul « extern » (primul din cele 3) – a fost demolat.

Santa Costanza

Mausoleul Galla Placidia - 420 AD – Ravenna

• Exceptionala – plan cruciform

• Cele 4 spatii anexate zonei centrale contrabalanseaza bolta centrala

• Tambur cu 4 ferestre

• Domul – calota

semisferica.

• Unul din putinele exemple

in care pandantivii domului

sunt portiuni de hemisfera.

• Fiecare dintre bratele crucii

contine cate un sarcofag

• Interior remarcabil –

mozaicurile originale –

pastrate.

Mausoleul lui Theodoric – Ravenna – 530 AD

• 2 niveluri – cel inferior – un decagon.

• Contine o cripta cruciforma.

• Initial avea o arcada in jurul portiunii superioare,

care statea pe baza decagonala

• Acoperisul – placa de piatra sapata in forma unui

dom aplatizat – pe margini – “manerele” de piatra

utilizate pentru ridicarea si amplasarea uriasului

acoperis.

Biserica Nativitatii Betleem

Capela Ascensiunii, Ierusalim

Biserica Sfantului Mormant, Ierusalim

Ss Sergius si Bacchus

Raspandirea crestinismului

Domnia lui Constantin: 312 -

337

Imperiul bizantin sub

Iustinian. 527 - 565

Arhitectura Imperiului romano-bizantin –

arhitectura bizantina timpurie

527 – 610

Occident - predomina tipul bazilical – va sta la baza

arhitecturii eclezistice romanice si gotice.

Imperiul Bizantin – preferinta pentru tipul central –

utilizat anterior inclusiv pentru capelele palatine si

martyria; influenta orientala.

Roma - arhitectura resedintelor imperiale – spatii de

tip central + triclinum – octogon + spatiile de

receptie cu triforiu.

Structura bazilicala s-a dovedit inadecvata din punct

de vedere functional pentru desfasurarea serviciului

religios in provinciile orientale => structurile spatiale

de tip central oferea liturghiei o organizare si

desfasurare mai organica – permiteau monarhului sa

ocupe centrul – era astfel subliniata provenienta

divina a autoritatii imperiale.

Spatiul de tip central constituia o reprezentare

simbolica a universului.

• Derivata din salile de audienta ale

palatelor.

• Diferenta: octogonul central “dilatat”

catre deambulatoriu prin intermediul a 4

exedre dispuse in axele principale,

alternate cu nise de plan dreptunghiular.

Sfintii Sergius si Bacchus, Constantinopol –Iustinan – 527

Capela palatina

• Octogon neregulat

• Deambulatoriu pe 2 niveluri

• Absida din axul cental – directionarea

spatiului.

• Cele 14 coloane din exedre si nise

sustine antablamentul galeriei

superioare.

• Domul se ridica pe octogon; nu are

pandantive, ci 16 coaste, cate doua pe

fiecare fata, iar suprafetele dintre ele

sunt arcuite.

• Ferestre la baza domului

Haghia Sophia – Constantinopol – Iustinian 532 – 537

In 532 – altercatii intre factiunile Verzilor si Albastrilor la Circ => incendiu in oras – S. Irene a lui Constantin si S. Sofia

a fiului sau + alte cladiri publice – distruse de flacari.

S-a trecut la reconstructia lor imediata.

Iustinian -> arhitectii Anthemius din Tralles si Isidor din

Milet – ambii din partea orientala a imperiului

Planul – nou – spatiu central marginit de 4 pilastri legati

prin arce semicirculare care sustin domul

La E si la V – doua mari spatii semicirculare acoperite de 2

semicalote + exedre acoperite, de asemenea, cu

semicalote.

Sinteza intre tipul bazilical si tipul de martyrion – intre

structura sptiala de tip longitudinal si cea de tip central.

Ca forma si dimensiuni, se apropie de Basilica lui

Maxentius (Constantin) din Roma.

De jur imprejurul spatiului central – ca si la Ss. Sergius si

Bacchus – sunt dispuse alternativ 4 nise si 4 exedre

perforate

4 pile centrale masive – 3,7/7 m – sustin prin intermediul a

4 arce (cele longitudinale disimulate de timpane strapunse

de ferestre) si a unor pandantivi o cupola cu diametrul de

31 m.

Impingerile cupolei sunt preluate pe directia nord-sud

de colaterale cu 2 niveluri, iar pe directia est-vest, pe

2 semicalote care se descarca, fiecare, pe 2 dintre

pilele centrale si alte 2 situate pe contur.

Asemanari cu Bazilica lui Maxentius:

Impartirea tripartita a navei centrale prin intermediul unor piloni care, in cazul

ambelor monumente, reprezinta scheletul constructiv al sistemului de sustinere a

boltii, zidurilor ramanandu-le numai rolul de inchidere a spatiului.

Spre deosebire de precedentele bazilici cu cupola, in care altarul parca atrage catre

sine semicalota, inovatia Sf. Sofia consta in amplasarea cupolei deasupra navei

principale, intr-o pozitie centrala, si sprijinirea ei pe doua semicalote – realizand, in

felul acesta, legatura cu planul bazilical.

Cele doua semicalote care sustin cupola dinspre rasarit si apus accentueaza

dezvoltarea longitudinala a spatiului si directionarea miscarii catre altar – dezvoltare

temperata de importanta compozitionala a axei verticale corespunzatoare cupolei.

Echilibrul rezultat intre dezvoltarea longitudinala, specific bazilicala, si actiunea

centripeta a cupolei, este determinant pentru solutia spatiala.

Zidul care se sprijina pe cee 2 calote – perforat catre rasarit de 3 exedre ajurate, iar

catre apus, de 2 exedre si de un cilindru ce inlocuieste exedra centrala, pentru a

realiza un acces monumental => din zidul de sustinere a exedrelor nu raman decat 2

pile, de o parte si de alta, care se integreaza in sistemul constructiv al cladirii.

Cei 4 piloni – disimulati – perforati la nivelul navelor laterale si al galeriilor

suprapuse, spatii impartite in sens transversal in compartimente boltite in cruce –

asemanatoare cu incaperile termelor si palatelor imperiale.

Adosarea de coloane si placarea zidurilor cu marmura divers colorata desavarsesc

tentativa de disimulare.

Continuitatea suprafetelor curbe si plane care delimiteaza ava centrala este

asigurata prin legatura organica intre elemente si prin tratarea uniforma a spatiilor si

interventia unor profilaturi orizontale la nivelul soclului si boltilor.

Trecerea de la o forma boltita la alta creeaza o senzatie de spatialitate si dinamism.

Hagia Irene

• transformată în urma unui incendui - 564 - în bazilică cu cupolă

• lățimea arcelor transversale, doua dintre cele patru pe care se reazămă

cupola, este egală cu adâncimea adaugata a colateralelor → generează în

spațiu o cruce înscrisă → devine precursoarea pului de bazilică cruciformă cu

cupolă.

Procopius - după Hagia Sophia, Hagia Irene nu avea asemănare.

• amestec de plan bazilical și biserică boltită

naosul - două travee mari acoperite de cupole, prelungite către est de o a

treia travee în fața absidei; înconjurate de două coridoare laterale, plus un al

treilea la vest, pronaosul.

coloanele colateralelor susțin galeria superioară, iar arcele care susțin cupola

sunt deschise și se descarcă pe bolți semicilindrice care fac legătura cu zidul

exterior, delimitate de un perete perforat de ferestre.

• planul parterului este bazilical, cu naos și colaterale, însă etajul prezintă un

transept, prefigurând astfel tipologia de crucea greacă înscrisă a arhitecturii

bizantine ulterioare.

• cupola de deasupra traveei principale se ridică pe un tambur străpuns de

ferestre.

• cea de-a doua cupolă nu are ferestre, este foarte plată și iese foarte puțin în

evidență deasupra liniei acoperișului - ca la Sf. Sophia din Salonic, bolta nu

este circulară, ci este un pătrat imperfect cu colțurile rotunjite.

• colateralele sunt boltite cu bolți încrucișate din cărămidă.

• arcadele prezintă imposte cu monograme în partea superioară a coloanei.

Biserica este precedată de un atriu.

• situată în exteriorul zidului de apărare ridicat de împăratul

Constantin

• se consideră că a fost ridicată de Iustinian și reconstruită de Maria

Ducaina, soacra lui Alexis Comnenus, în secolul al XI-lea sau

începutul secolului al XII-lea.

• structură foarte complicată

• corpul principal al bisericii - mic, cruciform în plan cu o absidă și o

cupolă reconstruită după un cutremur

• ziduri căptușite cu plăci de marmură, ca la Hagia Sophia

• brațele crucii sunt scurte și rezultă din proiecțiile pilaștrilor de la

cele patru colțuri.

• conține figuri sculptate; se detașează de

tradiția bizantină

• ar putea fi rezultatul contactului cu arta

occidentală din perioada ocupației latine a

Constantinopolelui, vreme de jumătate de

secol → inclusiv influența asupra decorării

pronaosului → obișnuitul nartex dublu

capătă proporții neobișnuite și domină

biserica, constituindu-i vestibulul.

• pronaosul exterior este lung de șase

travee, fiecare dintre acestea fiind

acoperită cu câte o boltă cu dublă curbură

• ușa de intrare prezintă un cadru de

marmură roșie de secțiune tipic bizantină

• cel mai remarcabil element al bisericii îl

reprezintă mozaicurile celor două naosuri,

foarte probabil lucrarea pictorilor primitivi

italieni Cimabue, Giotto și Memmi. Fețele

sunt modelate atent, mai expresive, foarte

diferite de caracterul mozaicurilor mai

vechi, din secolele al V-lea și al VIII-lea.

Europa cca. 500 d.Ch.

Ravenna – ostrogoti si bizantini.

• prototip: Templul Minervei Medica, Roma

• plan octogonal - un octogon interior de 15 m

înscris într-unul exterior de 33,5 m.

• altarul absidal se deschide din octogonul interior

printr-o travee pătrată, străpungând galeria

exterioară.

• cele șapte arcade ale octogonului interior au

coloane așezate pe câte o jumătate de cerc și

susțin galeria, după modelul bisericilor din răsărit.

• cupola - făcută din vase de lut și protejată de un

acoperiș din lemn, deosebindu-se astfel prin

tehnologia de construcție de exemplele romane.

→ Aix-la-Chapelle - construit de Charlemagne (îi

conține mormântul) - derivă din această biserică.

• nucleu central octogonal - 8 pilaștri + 7 exedre

perforate

• evoluția finală a cupolei sprijinită pe trompe de

colț sferice

Tipuri de planuri bizantine.

Tipuri de domuri.

Hosios Lukas / Katholicon si Teotokos

1011-1022

Octogon inscris in patrat; dom central pe

pandantivi.

In his book Master Builders of Byzantium,34 an analysis

of the Byzantine building technologies during the

Middle and Late periods, Robert Ousterhout makes a

case for the tectonic character of Byzantine

architecture, or, in his words, “structural clarity”. He

argues that a concern for structural clarity may be

discerned in Byzantine architecture slightly before the

emergence of Romanesque and Gothic architecture in

Western Europe.35

His favorite example of tructural clarity is the 11th

century catholicon (main church) of the Hosios Loukas

monastery in Greece. Here, the dome of the nave is

supported by eight arches and eight piers; four

squinches

span the triangles between the octagon of arches and

the corners of the square nave, where four additional

piers rise to support them. This tall space is surrounded

on three sides by two levels of subordinated spaces,

while on the east side there are the sanctuary and its

annex spaces. The surrounding smaller spaces have the

structural purpose of countering the thrust of the dome

and of bracing the tall, slender piers that surround it.

The groin vaults of these small bays allow for the loads

to be concentrated in the corners, so that the façade

walls are reduced to piers and arches, with windows and

non-load-bearing stone slabs under the arches and

between the piers.36

• bazilică compactă cu cupolă

• se apropie, prin contracția navei principale, de spațiul central acoperit cu cupolă.

• zidărie de piatră și cărămidă cu rânduri alternative și rosturi ate de mortar

• cupola - sprijinita pe 4 pile masive

• arce transversale (dreapta și stânga)

Elementele structurale: - pandantivii cupolei

- arcele transversale

• capele de colț cu galerii la partea superioară și deschideri în spațiul central →

tendință de centrare.

• tehnică des folosită în perioda medievală - cărămizi subțiri cu strat lat de mortar

• planul sugerează crucea greacă înscrisă

• cupola - 4 pile și 4 arce (2 transversale și 2 longitudinale)

• pandantivi masivi din zidărie

• punctează sfârșitul evoluției spațiului bazilical cu cupolă spre planul în cruce greacă

• expresie clară a spațiului interior în exterior.

•biserică în cruce greacă cu cupolă

• cele 4 masive de zidărie sunt sparte în sens transversal și

longitudinal, rezultând o navă centrală și patru secundare, cât și

atenuarea impresiei de masivitate a pilelor.

• cele două spații laterale comunică direct cu altarul

• în exterior: volumul exprimă foarte bine interiorul - altarul și

navele secundare.

Perioada de apogeu a arhitecturii bizantine

- extensie teritorială: Armenia, Cipru, etc.

- în plan religios - conflicte cu papalitatea -

Marea Schismă (1054)

- 1025 - 1081 - perioadă de criză

- separarea armatei de civili - armata alcătuită

din mercenari => pierderi de teritorii

Apar trei școli de arhitectură:

1. Scoala Constantinopolitană

2. Școala Orientală (priemel două au

caracteristici opuse)

3. școala Greacă - sinteză a primelor două.

Școala constantinopolitană

• tendință de generalizare a folosirii cărămizii

• din punct de vedere static, sistemul de boltire asigură anularea reciprocă a împingerilor generate de arce și bolți

• atenuarea masivității prin reducerea zidăriei folosită la scheletul de rezistență, ca umplutură.

• mozaicuri pe cupole →dinamizarea spațiului inerior → impresia de con nuitate a spațiului.

• exprimarea în exterior a structurii spațiului interior => divizarea marcată a volumului exterior.

biserica mănăstirii - 1143 – 1180

• cărămizi cu straturi late de mortar și șiruri retrase din 2 în 2 rânduri

• peste vechea bazilică se introduce o capelă

• planul bazilical este desfășurat - planul cruce greacă înscrisă în forma sa finală, fără elemente de sprijin masive.

Școala Orientală

- se mizează pe masa de zidărie ce

preia împingerile bolților

- împărțirea volumului în încăperi clar

delimitate (rol structural) →

continuitatea spațiului se pierde.

- impresia de masivitate excesivă

- puține goluri de dimensiuni mici taie

volumul înspre exterior

- simplitate brută

- predominanța suprafețelor netede

- monumentalitatea.

Biserica Sf. Sophia, Trebizond

- plan bazilical inițial - 4 pile foarte suple

- plan cruciform (cruce greacă înscrisă)

- cupolă cu pandantivi

- 2 încăperi separate în prelungirea brațelor crucii pe direcția N-S

- piatră fățuită (tehnica armeano-siriacă)

- expresie mai puțin diferențiată a volumului în exterior → unitate.

Școala Greacă - sintetizează trăsăturile școlilor anterioare

- sporirea masivității

- fragmentarea spațiului interior

- tendință de mărire a spațiului central - devine dominant

- reducerea dimensuinilor deschiderilor (diametrul în raport cu golurile)

- limitarea raportului interior - exterior => caracterul închis al construcțiilor.

- monumentalitatea reprezintă o expresie a raportului spațiu - volum

- descărcarea cupolei prin

8 puncte - cupolă pe

octogon, foarte complexă

- plan central articulat și

plan cruce greacă

- ambulatoriul continuu

cedează locul unei

succesiuni de încăperi

izolate.

Arhitectura bizantină medie din zona egeeană și Italică

- materiale și sistem construc v → școala orientală

- plan - școala greacă

Italia - 1071 - normanzii ocupă teritorii, preluând și unele elemente

arhitecturale.

-1063 - începe zidirea catedralei din Pisa, construcția bisericii San

Marco

Torcello - biserica Santa Fosca - transplant în Italia a arhitecturii

bizantine medii

- bazilică - ansamblu: - dom

- biserică de tip central

- campanil romanic

- baptisteriu circular

Biserica Santa Fosca - cruce greacă cu brațe scurte

- plan octogonal

- trompe sferice

- 8 reazeme de secțiune redusă în raport cu exemplele grecești

- otogon cu laturile 4 câte 4 egale

- colonadă perimetrală

- arcatură suplă

- 5 structuri tip cruce greacă - una fiind centrală

- pile cu galerie la partea superioară - circulație perimetrală

- 1071 - zidurile erau ridicate

- sfârșitul secolul al XIII-lea - nartex cu colonadă cu arce gotice

- deasupra arcului principal există singura cvadrigă de bronz antică

Cvadriga de deasupra exonartexului provine de la hipodromul din Constantinopole - din perioada cruciadei din 1204.

•Dacă tipul de cruce greacă înscrisă reprezintă o grupare de spații

ierarhizate, interiorul bazilicii San Marco este alcătuită din spații între care se

stabilește o nouă ierarhie: spațiul interior rezultă din alăturarea a cinci

structuri în cruce greacă înscrisă acoperite cu câte o cupolă, în așa fel încât

fiecare are o travee comună cu cea adiacentă.

•Caracterului bizantin al soluției de spații și volume îi corespunde o tehnică

de execuție romanică: cărămizile sunt înalte, paturile de mortar sunt subțiri,

iar asizele de cărămizi ale bolților sunt dispuse concentric și nu radial.

• Nișele din zona absidelor, arcele oarbe care încadrează ferestrele, frizele în

dinți de fierăstrău sunt și ele prezente în arhitectura bisericilor lombarde din

secolele IX - XI.

Parte din capitelurile coloanelor sunt copii după modelele perioadei lui

Iustinian sau anterioare, dar interpretarea lor se face în regim lombard.

TIP, (1, 2, 3) tipuri, s. n., (4) tipi, -e, s. m. și f. 1. S. n. Obiect care

reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de

același fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen

care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru

un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de

același fel. ♦ Spec. Personaj din literatură sau din artă care

întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele

esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe

care o reprezintă. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive

fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦

Caracter distinctiv; particularitate. 3. S. n. Soi 3 , fel, gen,

categorie. 4. S. m. și f. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat.

typus. [1]

tipologie sf [At: VUIA, PĂST. 15 / Pl: ~ii / E: fr typologie] 1

Studiu științific al trăsăturilor tipice 2 (1) sau al relațiilor reciproce

dintre diverse tipuri 1 (1) ale unor obiecte sau fenomene. 2

Clasificare rezultată în urma tipologiei (1). 3 Ansamblu de tipuri 1

(1). 4 Clasificare a tipurilor 1 (11) literare. 5 Ansamblu de tipuri 1

(11) literare. 6 Ramură a psihologiei care studiază tipurile 1 (6) în

care se pot clasifica oamenii, luând ca bază fie un anumit proces

psihic, fie un grup complex de însușiri ale personalității. 7 (Lin)

Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de

idiomuri, neluând în considerație istoria lor și relațiile dintre ele.

St. Foy, Conque

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

Locuința pompeiană

Samniții – trib indigen din Italia

Orașul Pompei exista deja în sec. al VIII-lea î.e.n; în sec. al III-lea, orașul este cucerit de

romani.

Domus italica – prototipul ideal al locuinței romane descris de Vitruviu in „De

Architectura”.

Plan: 1. Intrare = fauces.

În unele cazuri, în fața intrării exista un vestibulum (exceptând primele tipuri de domus

italica).

2. De o parte și de alta a fauces – 2 camere = cellae – închise sau deschise către

stradă ► spații comerciale = tabernae (acestea puteau aparține stăpânului casei

sau puteau fi închiriate).

Deschise către casă (atrium), acestea erau dedicate unor spații de locuit.

3. Din fauces – acces în atrium, zona în care se primeau oaspeții și se țineau

audiențe. Locuințele romanilor aveau o parte foarte deschisă, publică – communia

aedificia, și una foarte privată – privata aedificia.

La nivelul pardoselii atriului se afla un mic bazin dedicat colectării apei de ploaie

– impluvium (sub impluvium se afla o cisternă); corespondența acestuia în

acoperișul cu pantele orientate către interiorul atriului – compluvium.

4. Cubiculum, cubicula (plural) – dormitoare de foarte mici dimensiuni, de

obicei întunecate, fără deschideri către exteriorul locuinței. Toate se deschid către

atriu.

5. Ala, alae = ”aripi” – spații dedicate altarelor religioase, cu rol deosebit de

important în păstrarea tradiției familiei și a ritului religios – aici erau amplasate,

de o parte, altarele strămoșilor, iar de cealaltă, altarul zeilor casei.

6. În axă – tablinum – inițial dormitorul matrimonial, mult mai mare decât

cubicula; între timp, a devenit încăperea în care se păstrau arhivele familiei.

7. Triclinum – loc de luat masa – se deschide către atrium.

8. Hortus – grădina neacoperită.

Domus italica scoate în evidență opacitatea volumului către exterior: fațade austere,

foarte puține deschideri; o structură foarte închisă – moștenire etruscă.

Dezvoltarea arhitecturii locuinței

- se aplică aceeași combinație de stiluri ca în cazul arhitecturii templelor - arhitecturii etrusce i

se adaugă influențe grecești.

Mormânt etrusc - Cerveteri - dispunerea spațiilor - intrare cu două camere de o

parte și de alta, asemănătoare tavernelor, urmată de un spațiu larg, asemănător

atriului.

1

- axialitatea: atrium → tablinum → alte două camere de ambele părți ► ideea de

progresie spațială, progresie axială dintr-un spațiu în altul ► samniții s-au inspirat

din arhitectura etruscă.

Strânsa asociere a locuințelor celor vii cu a celor morți - în mormânt - încăpere de tip triclinum -

în care se stătea "la masă";

- toate detaliile - realizate din piatră - din tuf vulcanic - perne, fotolii ► strânsa asociere, în

concepția romană, a locuinței celor vii și a celor morți.

Secolul 4 - 3 î.e.n - casele sunt conforme tipului domus italica.

Casa Chirurgului - sec. 3. î.e.n.

Intrare – fauces;

→ 2 cellae - închise către stradă, deci folosite pentru familie;

→ atrium - în axa cu fauces;

→ impluvium rectangular;

→ compluvium la nivelul acoperișului;

→ de ambele părți - cubicula;

→ alae (stânga – dreapta) - cu altarul ancestral;

→ triclinum deschis către atrium;

→ portic, o coloană sau două - dar ar putea aparține unei renovări mai târzii;

→ grădină de formă neregulată - hortus;

► deci foarte asemănătoare tipului de domus italica descris de Vitruvius.

Casa lui Salust - sec. III.

Când romanii au colonizat Pompeiul, au alungat Samniții, și-au însușit locuințele acestora și leau

renovat.

Casa lui Sallust este un bun exemplu pentru o astfel de renovare.

Se mai percepe structura inițială de domus italica:

Intrare - fauces →

→ atrium în axă; impluvium;

→ cubicula;

→ alae;

→ tablinum;

→ triclinum - care de data aceasta se deschide către hortus, nu către atrium;

→ tabernae - thermopolia - deci familia fie deținea acest fast food, fie închiriase

spațiul pentru o astfel de funcțiune.

În secolul al II-lea se petrece o schimbare în arhitectura locuinței, asemănătoare evoluției

arhitecturii templului: locuințele încep să fie „elenizate”, adică să încorporeze elemente preluate

2

din arhitectura greacă, rezultatul fiind deosebit de interesant ► domus elenizat, structura de bază

fiind tot cea a domus-ului italica.

În locuința elenizată, vestibulul este încorporat, iar intrarea este marcată.

→ 2 cellae de fiecare parte a fauces - în acest caz nu sunt deschise, deci nu sunt tabernae.

→ atrium - impluvium.

→ cubicula

→ alae

→ tablinum - în axă cu triclininum, deschis pe atrium.

► structura centrală de domus italica este intactă în această casă elenizată.

Dar: sub influența greacă, sub aceeași influență care modifică și arhitectura templului, se

încorporează coloane în interiorul casei ► peristil - diferența între arhitectura religioasă și cea

laică fiind că, aici, peristilul este în interior și nu înconjoară structura.

→ curte cu peristil – grădină;

→ de ambele părți cubiculae adiționale - probabil că era plăcut un dormitor care să se

deschidă către o grădină:

→ 2 triclinia adiționale care se deschid către peristil - profitând de peisajul plăcut.

În fața casei se aflau coloane - indicând că proprietarul casei este un om cult, bun cunoscător al

civilizației și culturii elene (acest fapt implicând și un statut social ridicat).

Cu toate acestea, locuința rămâne încă un spațiu foarte închis.

Domus Vetii - sec. II î.e.n. - aparținea fraților Vetii, familia bogată.

Structura de bază este domus italica. Intrarea se realiza prin fauces. De o parte și de cealaltă se

aflau cellae închise către stradă.

→ atrium - impluvium.

→ cubiculae

→ alae

Tablinum practic dispare și devine spațiu de trecere, marcat cu pilaștri, din centrul casei către

grădină. Se observă cât de important a devenit peristilul cu grădină, deoarece această familie a

ales să își micșoreze spațiul de locuit în favoarea unei grădini de mari dimensiuni. În afară de

aceasta au amplasat un mare loc de luat masa, triclinum, deschis către peristil, cu deschideri

ample – accentul pus pe plăcerea oferită de perspectivele frumoase, pe contactul cu natura.

Deci: transformare majoră. Cu toate acestea, casa rămâne închisă și austeră către exterior.

Axonometria volumului prezintă o formă ordonată geometric, cubică, cu o singură intrare și

posibil cu câteva ferestre mici.

Domus Vetii este una dintre cele mai bine păstrate case. Compluviul este în bună stare; printre

cei doi pilaștri rămași din tablinum se deschide grădina bordată de coloane. Pereții sunt pictați,

rezultatul fiind un interior plăcut și viu.

Iese în evidență accentul pus de romani asupra perspectivelor, a deschiderilor; importanța de a

vedea dintr-un capăt în altul al unei clădiri; marcarea axului longitudinal, precum în sanctuarul

3

lui Jupiter de la Terracina, acolo unde se observă accentuarea perspectivelor axiale și laterale și a

diverselor efecte de lumină.

Domus Vetii este un bun exemplu de secvențiere a spațiului prin intermediul uminii și umbrei: se

observă ideea trecerii din spații luminate (exterior) către spații întunecate (fauces) - progresia

spațiilor prin întuneric și lumină. Această progresie a luminii prin interiorul obiectului de

arhitectură este o caracteristică romană.

Cealaltă caracteristică este evident progresia spațială de-a lungul unei axe.

Grădina locuinței era cu siguranță mult mai frumoasă în antichitate, cu spațiul verde înconjurat

de coloane, cu mobilier de grădină, cu fântâni de marmură, statui și pereți pictați în culori vii și

vibrante.

În privința coloanelor, unele sunt din piatră, în timp ce altele sunt din cărămidă. Ambele tipuri

erau apoi acoperite cu stuc alb care permitea pictarea lor ulterioară, pentru a imita marmura, o

trimitere în plus la arhitectura elenistică.

Casa Nunții de Argint - remodelată în secolul întâi î.e.n.

Este o structură interesantă, bazată tot pe organizarea de tip domus italica.

Este un alt exemplu de locuință refăcută din dorința și interesul proprietarului de a-si eleniza

locuința :

- fauces

- cellae - se deschid către fauces - neobișnuit.

- atrium - impluvium.

- cubicula de ambele părți.

- alae

- loc de luat masa (triclinum)

- două curți cu peristil - una mică, în spate, și una uriașă pe partea stângă.

Începe să se observe elenizarea inclusiv în atrium - patru coloane în jurul impliuviului → atrium

tetrastil.

Camera din stânga sus era în realitate o sală de banchet, un spațiu adițional de luat masa, însă un

spațiu deosebit, care se deschide către peristilul mic al locuinței. Deschiderea este largă; în

interior se află patru coloane - oecus (plural - oeci). Un oecus cu 4 coloane = un oecus tetrastil.

Atrium - coloanele au caneluri de sus până jos, acoperite cu stuc în partea inferioară, rezultând

un tambur cilindric vopsit în roșu - ca la templul lui Hercule din Cori. Același tip de tratare a

coloanelor este prezent și la peristil.

Oecus tetrastil - foarte bine păstrat.

Coloanele sunt acoperite cu stuc și vopsite în roșu purpuriu, astfel încât să imite porfirul, piatră

foarte scumpă care se aducea tocmai din Egipt. Deci ceea ce sugerau acestei coloane era că

stăpânul casei era înstărit și transmiteau iluzia că ar fi atât de bogat, încât și-ar permite coloane

de porfir în locuință (statut social).

4

Tavanul sălii de banchet este o boltă cilindrică din lemn, nu din ciment roman, iar pereții sunt

vopsiți cu vopsele scumpe al căror rol era de a imita marmura colorată.

Casa Faunului - este una dintre cele mai importante case din cele care au supraviețuit

dezastrului.

Ocupă un lot întreg și este de două ori mai mare decât Domus Vetii.

- corespunde tipului de domus elenizat.

La intrare, pe fațada casei se află 2 pilaștri cu capiteluri corintice, element foarte important,

deoarece locuința anunța încă din stradă că proprietarul casei avea o preferință pentru cultura și

arhitectura greacă (exprimarea simbolică a statutului social și intelectual).

- vestibulul- decorațiunea peretelui- pereții sunt pictați astfel încât să pară făcuți din blocuri de

piatră - o altă iluzie

- stilul I de pictură

- alae - altar

- fauces - atrium - peristil mic - peristil mare

- atrium - în impluvium - statueta Faunului

- totul este în ax

- vederile - perspectiva - panorama: în momentul intrării în casă se deschidea în fața ochilor o

succesiune, o secvență de experiențe, de treceri de la lumină - la întuneric - la lumină, experiențe

senzoriale diverse, experiențe vizuale care făceau ca perceperea și parcurgerea unei astfel de case

să fie o experiență extraordinară, o experiență scenografiată cu mare grijă - fenomenologia (vezi

Alvar Aalto, Villa Mairea; Louis Kahn; Tadao Ando).

- "tablinum" cu pilaștri cu capitel corintic.

- stiluri de pictură - I- se bazeaza pe principii grecești.

- 2 atria - al doilea este tetrastil.

Exedra lui Alexandru - se deschide către al doilea peristil.

Coloanele - bază roșie; partea superioară - albă.

Mozaicul de la nivelul planșeului înfățișează bătălia de la Issus dintre Alexandru și Darius,

regele Persiei, bătălie câștigată de către Alexandru. Se presupune că acest mozaic este o copie a

unei picturi grecești pierdute înfățișând aceeași scenă, datând din jurul anului 300 înainte de

Hristos.

- mozaicul - sec 2 î.e.n.; de pietre colorate se numesc tesserae.

Mozaicul îl înfățișează pe Alexandru pe calul său preferat, Bucephalus. Este remarcabilă arta

mozaicului Roman reflectată în detaliile sclipirilor ochilor lui Alexandru, a unduirilor părului

vâlvoi, a coamei calulului și în sensibilitatea reprezentării umbrelor.

Domus Menandres - sec. 2 î.e.n.

- domus elenizat

- fauces, atrium, cubiculum, tablinum

5

- peristil amplu cu locuri de luat masa deschise către acesta.

Locuința este interesantă datorită remodelării și extinderilor. La un moment dat, terenul adiacent

a devenit disponibil. proprietarul l-a cumpărat și și-a extins locuința. Planul devine mult mai

neregulat, axialitatea și simetria se pierd atunci când se adaugă spații în mod dezordonat.

Casa lui Menandru - numită astfel datorită poetului înfățișat în pictura murală .

- parte din atrium și peristil sunt în bună stare.

- cubicula

- tablinum - coloane mari, acoperite cu stuc, vopsite la bază în galben ca să se armonizeze cu

pereții. Observăm din nou încorporarea elementelor grecești.

- atrium - cubiculae - lararium - altarul din colț.

Domus Pansa - sec. II î.e.n - locuința amplă.

- vestibulum, fauces, atrium, cubiculae, alae.

- multe tabernae - 5, 6.

- peristil - între coloane, o piscina - dar nu era o piscină pentru îmbăiere, ci un bazin pentru

pești; nu pești exotici, ci pești care erau vânduți în magazinele deschise către stradă.

Coloanele peristilului sunt foarte bine păstrate; capitelurile sunt ionice, iar baza, netedă, este

vopsită în roșu.

Casa lui Marcus Loreius Tiburtinus - amplă precum Casa Faunului - ocupă o întreagă parcelă

ca sunt in ocupă foarte puțin loc, însă are o grădină uriașă.

Locuințele devin mai personalizate, cu accentul pus pe grădină și pe spațiile de luat masa care se

deschid către aceasta.

Locuința are două etaje.

Intre anii 62 și 79 e.n., locuințele începuseră să crească pe verticală și să apară cenaculae

(apartamente).

În cazul acestei case, etajul era necesar, locuința în sine fiind restrânsă pentru a face loc grădinii

de dimensiuni mari.

Ferestrele de la etajul doi se deschid către compluviul atriului.

- o structură de tip "grotto" (întâlnită mai ales la vilele din afara orașului - vom reîntâlni același

fenomen la vilele rurale renascentiste) - cu fresce inspirate din mitologia greacă.

Villa Misterelor - în afara orașului.

Prezintă două faze.

Faza întâi (înainte de sec. II î.e.n):

- intrare

- peristil

- atrium

- tablinum

6

- Schemă foarte diferită de ceea ce am văzut până acum; o progresie spațială diferită.

Vitruvius explică: diferențele dintre casa și villa romană - în villa se intra mai întâi în peristil.

Vila era așezată pe un mare podium încă din prima fază.

Faza 2:

- intrare

- fauces

- peristil amplu

- atrium

- tablinum

Întreaga compoziție stă pe un podium înalt precum cel al sanctuarelor de la Tivoli sau Palestrina,

un cryptoporticus cu arce și bolți în plin cintru din beton în opus incertum.

Motivul existenței podiumului la Villa Misterelor este pentru a da o notă de grandoare vilei și

pentru a o îndepărta de zgomotul străzii, locuința aflându-se la vremea aceea pe o via importantă,

o șosea intens circulată între orașe. Un alt motiv pentru existența criptoporticului poate fi și rolul

"inițiatic" pe care se presupune că îl avea această locuință.

Evoluție: deschiderea către exterior - exedre pe fațadă, precum niște uriașe bovindouri. Pe

vremea aceea marea era mult mai aproape de Pompei, iar villa beneficia de priveliști încântătoare

către mare.

Podiumul este decorat cu arcade de oarbe.

Fațadele aveau ferestre mari, panoramice.

În rest, organizarea interioară este asemănătoare locuinței romane elenizate.

Peristilul însă este complet diferit - coloanele sunt integrate în zid.

Stiluri de pictură în Roma

Exemplu: Pompei - Casa lui Sallust - tablinum decorat în acest stil.

- decorația datează din aprox. 100 î.e.n.

- numit și „stilul zugrăvit sau încrustat”.

Motivul: artiștii și meșterii încearcă să creeze iluzia materialelor prețioase - pereți din marmură,

porfir etc. Peretele este fragmentat în panouri; mai bine zis, în elemente arhitecturale: plinte, de

exemplu. Plinta avea deasupra un soclu, un element mai înalt. Urma apoi un orthostat, apoi

registrul isodomic compus din pietre de dimensiuni uniforme (gr. isodom (os) = construit în

registre egale. "Iso" = "același".)

- brâu (profil, mulură) - sau, mai probabil, o cornișă la partea superioară.

Nu este un perete plat, ci este în relief realizat din stuc, creând iluzia unei suprafețe prețioase și

scumpe.

7

Nu romanii au inventat acest stil, ci l-au preluat de la greci (exemplu: Casa Tridentului de pe

insula Delos - sfârșitul secolului al II-lea, începutul secolului întâi î.e.n.)

Insula este strategic amplasată între peninsula italică, Grecia și Asia Mică și era un nod

comercial important și o zonă în care romanii s-au stabilit încă din primele secole înainte erei

noastre.

Roma - Casa Grifonilor - încăpere boltită - amplasată pe dealul Palatin; anul 80 î.e.n. - grifoni

heraldici într-o lunetă, pe un fundal pictat în roșu (în încăperea nr.3).

Al doilea stil de pictură.

Camera numărul 2 din Casa Grifonilor - realizată între 80 - 60 î.e.n.

Încep să se observe modificări importante: stucatura nu este în relief; în schimb, pereții sunt

pictați astfel încât să creeze iluzia de profunzime, de adâncime a câmpului; efect tridimensional.

Au fost adăugate coloane așezate pe socluri - această colonadă care pare să împrejmuiască

încăperea precum un peristil care înconjoară o grădină interioară - încercare de redare a

perspectivei - pare că această colonada este proiectată în afara planului zidului.

Exemplu: Vila Misterelor - apogeul stilului II - aici coloanele nu doar par să fie așezate în fața

peretelui, ci susțin și un antablament.

- buiandrug arcuit = buiandrug articulat

- datează din 60 - 50 î.e.n.

- plafon cofrat (pictat ca atare)

- perspectiva; vederile; adâncimea spațiului (imaginii) - în perete se deschide o fereastră, o

priveliște.

Aceste aspecte councid cu ceea ce se petrecea și în arhitectură: deschiderea din ce în ce mai mare

a spațiilor către exterior.

Cel de al doilea stil este în mod clar și fără echivoc o inovație romană; nu mai este un import

grecesc.

- adaugă profunzime peretelui. Exemplu: Casa Nunții de Argint - reproducerea, în frescă, a unei

încăperi tetrastile.

Villa Misterelor - cubicula 16

- primul stil de pictură este în continuare prezent

- al doilea stil - coloanele din primul plan, care susțin un antablament, încadrează un al treilea

plan care, la rândul său, se deschide către un altul.

- arcuirea antablamentului - element inovator - nu exista așa ceva în arhitectura greacă;

- în ultimul plan, imaginea se deschide către "exterior"- este o perspectivă dintr-un interior către

un exterior - este reprezentat un tholos deasupra căruia se vede cerul albastru - o "fereastră"

fictivă.

- "draperii" - aproape ca într-un decor de teatru.

50 - 40 î.e.n. - villa Boscoreale - Publius Fanius

- stil II mai dezvoltat

- un tholos în planul doi, înconjurat de un peristil

- pediment frânt → spargerea regulilor! - coloane proiectate în fața zidului

8

- draperii negre

- perspective

- o panoplie de structuri așezate unele peste altele.

Locuința lui Augustus și a Liviei pe dealul Palatin

- Încăperea Măștilor - stilul II

- iluzii scenografice: o Regia + două hospitalia - o schemă tripartită a unui decor teatral roman

tipic.

9

- ales Consul în 59 î.e.n.

- general

- 60 - 50: triumvirat

- 58 - guvernatorul Galiei.

Cezar. Sfârșitul Republicii.

Primul triumvirat: Pompei cel Mare, Crassus.

- Cezar primește post de consul în Galia.

- triumviratul se destrama câțiva ani mai târziu - în 54 î.e.n.

- 53-50 î.e.n. - perioadă dificilă în Roma - foamete, revolte → Senatul - îngrijorat că s-ar putea

ajunge la o încercare de preluare a puterii de către populație.

→ Pompei preia conducerea Senatului, reinstalează ordinea. Drept mulțumire, Senatul îi promite

susținerea în încercarea de a-și detrona rivalul, Iulius Cezar.

- Crassus murise între timp.

Cezar îl învinge pe Pompei în bătălia de la Pharsalos - 48 î.C.

În ciuda victoriei, Cezar își petrecea majoritatea timpului în Egipt.

- 45 î.C. - se întoarce la Roma și este aclamat drept Dictator în acel an.

→ au urmat reforme fiscale pentru Roma

→ începe un număr semnificativ de construcții publice.

În ciuda reformelor, aristocrații l-au considerat pe Cezar tiran - credeau că se afla sub influența

Cleopatrei și că ambițiile sale erau monarhice → au încurajat asasinatul - Cassius și Brutus - 44

î.e.n. - în timpul Idelor de Martie. Post factum, Cezar a fost ridicat la rang de zeu - 42 i.C.

Suetonius - secretar și biograf al împăratului Hadrian secolul 2 A.D. → biografia lui

Iulius Cezar - lauda capodoperele arhitecturale ridicate în perioada acestuia drept cele

mai frumoase și mărețe - o posibilă explicație fiind perioada petrecută în Egipt : Cezar

fusese impresionat de arhitectura egipteană și ajunsese la concluzia că cel mai important

lucru pe care îl putea face era să contribuie arhitectural la măreția Romei, să transforme

Roma într-un echivalent al Alexandriei, cu clădiri de dimensiuni similare și monumente

impresionante. Întors la Roma, povestește Suetonius, Cezar inițiază construirea mai

multor opere arhitecturale:

- începe construcția templului lui Marte, pe care Suetonius îl descrie ca fiind cel mai

amplu din lume;

- un teatru de foarte mari dimensiuni;

- biblioteci grecești și latine (în acea perioadă cea mai mare bibliotecă era cea din

Alexandria).

- începe proiecte foarte ambițioase: construcția de căi de transport - pornind de la Marea

Adriatică, munții Apenini și până la Tibru; canalul prin istmul Corintului.

Multe dintre aceste proiecte au fost oprite brusc odată cu asasinarea sa în 44 î.e.n.

Forum Iulium; templul lui Venus Genetrix

- forul - început în 52 î.e.n., inaugurat, deși neterminat, în 46 î.e.n.

Octavian Augustus, urmașul lui Cezar, va încheia construcția forului.

Forul era amplasat adiacent Forului Romanorum.

10

Venus Genetrix - stămoașa divină a familiei Iulia.

Forul are două prototipuri de bază:

- tipul de for Samnit (ex.: Pompei)

- Cesareum - complex construit de Cleopatra în onoarea lui Cezar în Alexandria - spațiu

rectangular deschis către cer, colonade de jur împrejur, templu.

→ ideea de templu întru în spațiu rectangular + tabernae.

Templul lui Venus - în capătul axului longitudinal;

- domină spațiul din față precum templul lui Jupiter din Pompei;

- planul general se conformează arhitecturii romane de templu - plan etrusc și elevație

greacă: podium înalt; pronaos adânc; pseudoperipter; accentul pus pe fațadă; o singură intrare;

peretele din spate al cellei - plat - în manieră etruscă.

Este interesantă alegerea zeiței: Venus - o zeiță personală, zeitatea protectoare al familiei → de

observat distincția dintre templele dedicate Triadei Capitoline, de exemplu, triada protectoare a

statului, și construirea unui templu pentru o zeitate personală - marchează o schimbare în

percepția pe care o avea Cezar asupra proprii sale persoane (e probabil să fi avut o legătură

inclusiv cu decizia asasinării sale). Datorită relației cu Cleopatra, Cezar a ridicat o statuie a zeiței

Isis (ce avea înfățișarea Cleopatrei) chiar lângă statuia lui Venus, fapt deloc apreciat de cetățenii

romani.

11

Octavian Augustus. Nașterea Imperiului Roman.

După asasinarea lui Cezar în 44 î.e.n., Marc Antoniu succede la conducere. La vremea aceea,

Octavian avea 19 ani și era nepot de gradul doi al lui Cezar.

Octavian încearcă de la început să îl răstoarne pe Marc Antoniu - nu reușește - prin urmare

acționează înțelept, urmând dictonul "dacă nu îi poți învinge, alătura-te lor" → al doilea

triumvirat (împreună cu Lepidus) - 43 î.e.n.

Octavian și Marc Antoniu își alătură forțele militare - ambii dețineau un număr semnificativ de

soldați. Obiectivul: capturarea lui Cassius și Brutus.

- victorie - îi inving și ucid pe cei doi În bătălia de la Philippi 42 î.e.n.

Marc Antoniu, aflat deja în relație cu Cleopatra, i se alătură acesteia în Egipt și petrece o bună

parte din timp în partea orientală a Imperiului.

Profitând de situație, Octavian îi provoacă pe Marc Antoniu și pe Cleopatra și îi învinge într-una

din cele mai faimoase bătălii navale din lumea antică, bătălia de la Actium (31 î.e.n.).

Învinși, Marc Antoniu și Cleopatra se sinucid. Lepidus murise între timp. Octavian devine unic

împărat al unei noi superputeri pe cale de apariție.

- este numit Augustus în 27 î.e.n. A fost împărat al Romei foarte mult timp, din 27 și până la

moartea sa, în 14 î.e.n., la vârsta de 76 de ani.

În templul Vestalelor din Roma, Augustus a depus trei documente, un fel de dare de

seamă asupra situației Romei și a Imperiului la sfârșitul domniei sale, un rezumat al acțiunilor

sale, a tuturor realizărilor - înscrise pe două plăci de bronz plasate în fața mormântului său din

Roma – „Res Gestae Divi Augusti” + lista tuturor bătăliilor câștigate, a orașelor întemeiate, a

victoriilor diplomatice + lista zecilor de proiecte arhitecturale întreprinse.

→ 82 de temple (noi, restaurate sau reconstruite)

A continuat visul lui Cezar - nu doar de a transforma Roma într-una din cele mai mari

cetăți ale lumii, ci și de a lăsat ceva posterității. Suetonius scrie ca Augustus "a găsit

Roma un oraș de cărămidă și a lăsat în urmă un oraș de marmură". Augustus a reconstruit

Roma după modelul orașelor grecești, după modelul Atenei; un oraș elenizat care va

continua elenizarea arhitecturii romane.

Reclădirea în marmură a orașului a fost posibilă datorită descoperirii unei cariere de

marmură în apropiere - Carrara (Coasta de nord vest a Italiei) - marmura de Luna. Până

atunci, marmura era adusă din Grecia și era foarte scumpă, prin urmare se folosea

predominant stucul pentru a conferi aparența de marmură pereților și coloanelor.

Forum Augustum, Roma - proiect pe care intenționase să-l realizeze încă de la începutul

domniei.

Suetonius: motivul construirii unui alt for alături de Forum Romanorum și de forul lui Iulius

Cezar era că populația Romei era în creșterea rapidă, iar spațiile existente din foruri nu mai erau

suficiente pentru procesele legale

+ în bătălia de la Philippi din 42 î.e.n., Augustus jurase că dacă va câștiga, va ridica un templu în

onoarea lui Mars Ultor, Marte Răzbunătorul, drept mulțumire pentru ajutorul în învingerea

asasinilor lui Iulius Cezar.

Însă templul avea nevoie de un complex din care să facă parte; romanii construiau de obicei

templele în interiorul unor ansambluri, fie că erau sanctuare sau foruri.

12

Începe construcția după bătălia de la Actium - în 28 î.C. (consacrat în 2 î.C.)

- construit în imediata apropiere a forului lui Cezar, din dorința de a se asocia imaginii divinului

său părinte adoptiv.

- spațiu central în formă de E - dominat de temple

- în capătul nordic - "Sala Colosului"

- spațiu rectangular, deschis, colonade pe ambele laturi lungi, templu axial, în capăt de axa,

modelul clasic de for. Unica modificare - adăugarea a două exedre ce accentuau arhitectural și

vizual templul.

- pereți decorați cu nișe pentru statui.

Templul lui Mars Ultor

- asemănător celorlalte temple romane: plan etrusc, axialitate, accent pe fațadă, scară unică de

acces pe podium, subliniind axa perpendiculară, pronaos adânc.

- Vitruvius - "peripter sine postico" = templu peripter pe 3 laturi, cu fațada spate plană.

- coloane în interior, creând nișe sau pur și simplu decorând pereții cellei.

- în ax - nișa pentru statuia zeului.

Templul lui Marte era separat de Suburra, zona rezidențială cu locuințe din lemn pe mai multe

niveluri, insulae (→ incendii dese - marmura arde) de către un mare zid din piatră, pentru a

împiedica flăcările să distrugă forul.

Nivelul superior al forului - în loc de coloane - cariatide. Octavian vizitase Atena și restaurase

Erechteionul → coloane corintice + coloane cu capitel zoomorf - pegași - foarte asemănători cu

cei de la propileea din Eleusis, Grecia (acolo erau protone - cap de taur ieșind din frunza de

acant) - e limpede inspirația din arta și arhitectura greacă.

Augustus dorea să realizeze o trimitere către Epoca de Aur a lui Pericle prin bogăția și amploarea

construcțiilor.

Asemănări: friză Erechteion, sec. 5 î.C.

Exteriorul forului urmează modelul Domus-ului Italica, în sensul că zidul exterior este

predominant orb și nedecorat; spectacolul arhitectural se desfășura în interiorul forului.

Între cariatidele miniaturale - Jupiter Ammon. Există informații care relatează ca Alexandru cel

Mare avea obiceiul de a așeza scuturi în Parthenonul din Atena după fiecare victorie militară,

deci e foarte posibil ca aceasta să fie o referire de acest gen, deoarece Octavian, precum Pompei

cel Mare înaintea lui, avea o slăbiciune pentru Alexandru cel Mare și îi făcea plăcere se asocieze

imaginii acestuia.

- se ajungea în portic urcând trei trepte din spațiul central al forului;

- în fața colonadelor se aflau postamente cu statui, la fel ca în forul din Pompei;

- fațada avea un singur rând de coloane din marmură galbenă numidiană, cu baza pătrată și

capiteluri corintice din marmură de Luna.

- în centru - statuia ecvestră a lui Augustus, amplasată în for în anul 2 î.e.n., atunci când

împăratului i s-a acordat și titlul de Pater Patriae.

- de-a lungul colonadelor - statui: Enea, Romulus, summi viri (strămoșii divini și mitologici ai lui

Augustus pe filiera Eneas -Venus)

- în exedre - cele mai importante statui - cu tituli și elogia. De fapt, statuile făceau parte din

planul propagandistic al lui Octavian: în nișa centrală din exedra nordică se afla un grup

13

sculptural înfățișându-l pe Eneas evadând din Troia și salvăndu-și tatăl și fiul Ascanio - strămoșii

fondatori ai familiei Iulia.

În nișele laterale - regii din Albalonga - reprezentau originea Romei.

În exedra sudică - Romulus. Augustus îl desemnase pe acesta fondator al orașului și Imperiului.

De o parte și de cealaltă a lui Romulus se aflau summi viri - cei care, potrivit ideologiei

Augustiene, contribuiseră la gloria militară și civilă a Romei.

Sala Colosului - amplasată deliberat la nord-vestul forului, în capătul parcursului vestic. Acel loc

era în mod obișnuit folosit pentru sacellum - altarul casei. Scopul: preamărirea împăratului.

Caracteristici:

- dezvoltarea pe verticală accentuată de aria relativ redusă a spațiului;

- pereții - decorați cu plăci rectangulare de marmură albă până la aproximativ 11 m - cât

înălțimea statuii;

- crearea impresiei de draperie unduitoare;

- statuia - din marmură greacă de Paros (aceeași folosită și pentru statuia lui Augustus de la

Prima Porta); decorată cu pietre prețioase; în mâna dreaptă ținea un obiect sferic.

14

Tiberius. Villa Jovis

Domnește între anii 14 - 37 î.e.n.

Definitivează și restaurează construcțiile începute de Augustus.

- câteva noi: un templu dedicat lui Augustus, tatăl său adoptiv - templul divinului Augustus.

Însă adevărata pasiune a lui Tiberiu nu era arhitectura publică, și cea privată, astfel încât începe

construcția unui palat pe dealul Palatin.

Cu Tiberius începe manifestarea megalomaniei în arhitectură. Tiberiu era de părere că modesta

vilă a lui Augustus de pe Palatin nu i se potrivea.

Pe insula Capri, preferata sa, Tiberius va construi douăsprezece vile dedicate celor doisprezece

zei ai Olimpului. Unele dintre ele vor fi decorate cu oase de dinozauri.

Secțiune - cisternele de apă în centru - deasupra acestora se turnase o placă care servea drept

curte a nivelului superior.

Termele erau amplasate la sud; apartamentele imperiale - la nord, bordate de o loggie deschisă

către mare; la est se afla sala de audiențe, aula; la vest, spațiile de serviciu și cele ale servitorilor,

plus camere pentru anturajul lui Tiberius.

Aula este un hemiciclu - asemănător celui din vila Misterelor, asigurând o vedere panoramică

către mare.

- coridor la marginea stâncii – ambulatio - pentru plimbări plăcute.

- în centru - triclinum.

Caligula

- împărat între 37- 41 A.D.

- continuă clădirile începute de Tiberius.

Construiește două apeducte și un circ lângă actualul Vatican.

Ideea de Domus Tiberiana i s-a apărut fantastică, astfel încât va mai adăuga spații palatului.

Caligula este cu predilecție interesat de construirea de vile în afara Romei.

Cea mai importantă contribuție a domniei lui Caligula pentru arhitectură o reprezintă o

schimbare în rețeta betonului. Pietrișul a fost înlocuit cu tuf vulcanic foarte poros și cu piatră

ponce, astfel încât betonul a devenit mult mai ușor → va permite în viitor realizarea unor

structuri de tip dom cu deschideri mari - vezi domul Pantheonului.

→ a făcut posibilă arhitectura lui Nero.

15

Nero

- născut în 37 e.n.

- împărat între 54 și 68

- "sinucidere" în 68

- damnatio memoriae - condamnare, din partea Senatului a tot ce însemnase domnia lui.

Nero a fost ultimul din dinastia Iulio-Claudiana; va urma dinastia Flaviana.

- adorat de popor - "Ce va mai face Nero?" - domnia sa pare să fi fost un spectacol continuu și e

bine cunoscută aplecarea cetățenilor romani pentru spectacol, de orice natură ar fi fost acesta.

Însă Nero era urât de aristocrație.

- mare patron al artelor și arhitecturii.

- contribuția sa la dezvoltarea arhitecturii romane este extraordinară.

- pasionat de arte și literatură, poet, musician, mare colecționar de artă.

A călătorit în Grecia și a participat la Olimpiade, care bineînțeles, fuseseră "aranjate" în favoarea

lui.

În anul 64 A.D. - incendiul care mistuie mare parte din oraș;

Legenda spune că Nero ar fi recitat, cântând, poemul căderii Troiei, în vreme ce Roma era

mistuită de flăcări.

- pune focul pe seama creștinilor - martiriul lui Petru, crucificat cu capul în jos pe dealul

Janiculum, și decapitarea lui Paul. Unii dintre istoricii vremii susțin că de fapt ar fi ajutat

populația și că ar fi reconstruit casele distruse de incendiu, infirmând presupunerea că împăratul

ar fi fost cel care ar fi dat foc orașului.

Ce este sigur e că a profitat de distrugeri pentru a-și însuși în jur de 350 de pogoane, adică 175 de

hectare de teren în centrul Romei - a expropriat mai ales nobili și a folosit terenul pentru a-și

construit palatul, faimoasa Domus Aurea.

Se poate spune despre arhitectura neroniană că a fost reprezentarea arhitecturală a personalității

sale.

Nero construiește două palate:

1. Domus transitoria: distrus în mare parte în incendiul din 64 e.n.

Visul lui Nero era să lege clădirile care urcau pe Palatin. Nero continuă palatul început de

Tiberiu și extins de Caligula, însă dorește să îl continue până pe dealul Esquilin.

Ideea era să lege cele două dealuri prin intermediul continuării construcției pe dealul Velia, aflat

în partea de sus a forului Roman, aproape de actualul Colosseum.

Se numea Domus Transitoria pentru că făcea legătura între cele două dealuri.

- secțiunea - o curte cu fântână; curte deschisă cu bazin de apă înconjurat de coloane; fântâna

propriu-zisă se afla pe zidul nordic. Arhitecții au creat o serie de nișe din care apa izvora în

cascadă și curgea pe perete până în bazinul lung aflat la bază.

Deschizandu-se pe curtea centrală, după un șir de coloane, se aflau încăperi acoperite cu bolți

cilindrice folosite drept triclinum.

Planșeul și pereții erau acoperiți cu marmură colorată adusă din toate colțurile Imperiului, nu cu

stucul Primului Stil, ca în Pompei.

16

Cea mai importantă încăpere din Domus Transitoria era cea acoperită cu un dom.

Avem de a face cu o structură inspirată din cea a termelor, din frigidaria din Baia și Pompei.

Structura este din beton - un dom cu oculus - observăm aceeași atenție pentru felul în care cade

lumina în interiorul spațiului. Pereții sunt curbi. Planul e un cerc înscris în octogon. Arhitecții

încep să exploreze ideea de octogon și spațiu octogonal - aspect foarte important pentru

viitorul palat, Domus Aurea.

Evoluția arhitecturală neroniană este foarte importantă pentru evoluția spațiului frigidariului și a

termenelor romane - absidele existente în frigidarium se transformă în coridoare, creând o formă

de cruce, ceea ce modifică relațiile și posibilitățile spațiale, inclusiv percepțiile - le face mai

interesante.

- deschideri și priveliști diferite.

- serie de coloane - colonade cu grile metalice; creează axe vizuale.

Domus Aurea

- lac artificial

- aripa de pe Esquilin

Suetoniu povestește că în Domus Aurea se aflau plafoane cu plăci de fildeș care se roteau și din

care izvorau parfumuri exotice și petale de flori; că la robinete curgea apă de mare, apă dulce sau

sulfuroasă adusă de la izvoarele termale din Tivoli; pe domul rotitor se afla reprezentată întreaga

bolta cerească.

- statuia din bronz a lui Nero - 38 metri înălțime - "Colosul". Nero se asocia pe sine cu soarele,

Sol Invictus.

Artistul - Zenodorus.

Arhitecții - Severus și Celer.

- curtea în cinci laturi ține de o structură precedentă - arhitecții s-au folosit probabil de ceea ce

rămăsese după incendiu.

- Încăperea octogonală: plan - octogon; cu spații radiale în jur.

Damnatio memoriae - împăratul Vespasian declară damnatio memoriae și distruge Domus

Aurea. Ruinele palatului sunt încorporate în termele construite ulterior - termele lui Titus și

termele lui Traian.

- artistul frescelor coridoarelor - Fabullus - stil de pictură 3 și 4.

- o serie de "poduri" menite să transporte apa dintr-o zonă a palatului în alta.

Clădirea este din beton placat cu cărămidă (cărămidă este rezistentă la foc. După incendiul care a

mistuit o bună parte din oraș, constructorii au înlocuit piatra calcaroasă, care arde, cu cărămida,

element ceramic rezistent la foc). Pereții erau acoperiți cu stuc pictat. Cărămida nu rămânea

aparentă.

Camera Octogonală: - alcovuri mult mai adânci și de forme mai diferite decât într-un frigidarium

- unele rectangulare altele în formă de cruce. În aceste alcovuri se aflau alte serii de nișe care

confereau o calitate sculpturală spațiului (trimitere peste secole la arhitectura barocă - spațiul

pare a fi săpat într-un plin).

17

Importanța acestei încăperi:

1. Rupe tradiția etruscă și greacă a spațiului rectangular (și este interesant cum acest nou

tip de spațiu se va întoarce și va "cuceri" Grecia, în special arhitectura religioasă

ortodoxă).

2. Permite crearea de multiple deschideri, multiple axe, deci și perspective diferite.

3. Creează o anvelopă continuă în jurul unui spațiu: rolul arhitecturii este acela de a crea

spații, de a închide, delimita, pentru că spațiul există, ne înconjoară (vezi Lao Tsu: ce

contează mai mult? Vasul, pereții vasului, construcția fizică, sau spațiul cuprins în vas,

efemerul, insubstanțialul?)

- în plus - forma - anvelopa: semnificație; simbol. Forma anvelopei e cea care dă sens

simbolic spațiului cuprins de învelișul fizic.

4. Atinge un vârf al potențialului tehnic și expresiv al construcțiilor romane din beton.

5. Reprezintă o mutație - de la accentul pus pe solid, la cel pus pe vid, pe spațiul interior. În

camera Octogonală, nu pereții sunt cei care contează.

6. În acest nou tip de spațiu, lumina joacă un rol-cheie: lumina naturală crează un spațiu

dramatic, nu doar iluminează.

7. Camera Octogonală anunță nu doar revoluția constructivă, ci și pe cea arhitecturală,

formală, expresivă și simbolică.

Marmura, variat colorată, provenea din Egipt, Grecia și Asia Mică. Așa ar fi arătat casele

pompeene, dacă locuitorii lor și-ar fi permis astfel de materiale.

"În sfârșit voi putea locui ca o ființă umană", a declarat împăratul la încheierea construcțiilor.

La numai doi ani după finalizare, palatul va fi ras de pe fața pământului - damnatio memoriae.

- descoperirea ruinelor în secolul XV → Rafael - Loggia Vaticanului; Michelangelo.

Ce se întâmplă cu moștenirea artistică a lui Nero? Era, la urma urmelor, un mare patron al

artelor.

- 68 a.d. - sinucidere.

Ce se întâmplă cu inovația arhitecturală? Se încheie cu el?

Asocierea cu simbolul soarelui - și în sala de banchet rotitoare - descoperită în 2009 - despre

care ne povestește Suetonius - coenatio rotonda - lățime 16 m; înălțime 10 m, pilastru de patru

metri lățime legat de pereții perimetrali prin 8 arce, 4 sus și 4 jos; platformă circulară; sistem

hidraulic de rotație.

Structură unică în arheologie.

18

Vespasian - dinastia Flaviana.

Fii: Titus și Domițian.

După moartea lui Nero, în Roma se stârnește războiul civil și între anii 68 și 69 Roma va avea

patru împărați.

Cel de al patrulea împărat va fi Vespasian, care se va dovedi capabil să păstreze puterea

îndeajuns de mult timp încât să dea naștere unei dinastii.

Flavius - numele de familie.

A doua mare dinastie imperială.

Ca să își consolideze puterea în ochii Senatului și a poporului, Vespasian a avut nevoie, precum

Augustus, de cuceriri și victorii, astfel încât își trimite fiul, peTitus, în Iudeea - război împotriva

Ierusalimului.

Titus e victorios în 70 A.D. - victorie pe pământ străin - le legitimează domnia și câștigă

autoritate.

Vespasian era un talentat strateg militar și un politician înțelept; își dă seama că poate folosi

arhitectura în scop ideologic: în primul rând dorește să se rupă, în ochii supușilor, de amintirea

lui Nero, astfel încât demolează Domus Aurea și îngroapă ceea ce nu se poate demola. Vespasian

dorește, în schimb, să creeze o legătură cu unul dintre Iulio-Claudieni - mai precis cu Claudiu,

împăratul-învățat → continuă templul lui Claudiu început de Agripina după asasinarea lui

Claudius. Nero nu fusese interesat de finalizarea lui, fiind proiectul mamei sale.

→ Claudianum - templul divinului Claudiu (ca orice împărat, Claudiu este ridicat la rang divin

după moarte).

- reconstrucția în machetă a templului arată o platformă din beton cu două etaje și cu încăperi

acoperită cu bolți cilindrice.

Betonul era placat cu travertin, la fel ca la Porta Maggiore și la portul Ostia, ctitorii ale lui

Claudiu.

- bosaje de inspirație etruscă, omagiu adus arhitecturii claudiene. Când s-a hotărât să îi onoreze

memoria, Agripina a ales stilul preferat al împăratului.

Claudiu a fost ultimul împărat roman care vorbea etrusca. Era un om cult, un învățat, un istoric

pasionat. S-a întors către estetica etruscă, mult mai masivă, impozantă prin masă, nu neapărat

prin stil.

- arce cu pilaștri angajați ca la Teatrul lui Marcellus.

Planul înscris în marmură al Romei, Forma Urbis, ne oferă imaginea complexului: templul era

lipit de zidul posterior, așa cum era obișnuința; curtea era plantată. Nu se știe exact cum arăta

elevația templului.

Colosseum - amfiteatrul Flavian.

- început în 70 A.D. de către Vespasian - care moare în 79.

- în 80, Titus consacră amfiteatrul.

Lacul lui Nero fusese secat, iar în locul său fusese ridicat amfiteatrul.

Statuia colosală a lui Nero: Vespasian a ordonat reconstruirea chipului Colosului aflat în fața

amfiteatrului în chipul generic al zeului soare, Sol.

Colosul: de aici denumirea "Colosseum".

Fratele lui Titus, Domițian, va modifica din nou figura Colosului, imprimându-i trăsăturile sale.

La fel va face și Dioclețian.

19

Prin distrugerea Palatului lui Nero, secarea lacului și prin construirea amfiteatrului în locul

acestuia, Vespasian face un gest propagandistic: redă inima orașului, anterior proprietate

patriciană, ulterior palat imperial, Poporului Roman. Este o decizie politică în ton cu panem et

circenses: un alt exemplu de folosire a arhitecturii în scopul întăririi puterii politice.

Amfiteatrul:

- capacitate de 50.000 de oameni;

- plan eliptic;

- beton;

- arcade cu bolți cilindrice și inelare;

- cavea - gradenele constituie un sistem de contraforți pentru cele trei niveluri de arce și bolți -

același sistem ca la teatre sau ca la amfiteatrul din Pompei.

La parter și la primul nivel, bolțile sunt cilindrice, inelare, așezate pe pilaștri de travertin. La al

doilea nivel, însă, observăm o inovație: bolta încrucișată. Aceasta va deveni foarte populară în

perioada Flaviană.

Continuă așadar tradiția fluxului liber al spațiului, a inovațiilor tehnice și a experiențelor cu

betonul.

Ca toate celelalte construcții romane, și aceasta era bogat decorată: stuc, fresce; ordinele

exterioare: doric, ionic, corintic; coloanele angajate pe fațadă: ornamentale, nu structurale; la

nivelul patru: pilaștri corintici; între ei - blocuri de travertin pe care erau așezați stâlpii de lemn

care făceau parte din structura velarium-ului.

Forum Pacis / Templum Pacis - forul lui Vespasian

- asemănător cu templul divinului Claudiu

- Jupiter Anxur – Terracina

- Hercule – Tivoli

- plan rectangular, deschis către cer.

Nu era un forum tipic; nu era folosit ca tribunal sau spațiu pentru tranzacții comerciale. Prin

amplasarea în oraș, Vespasian încearcă să se asocieze și cu Augustus, primul împărat al Romei,

și construiește un for și mai mare decât al acestuia.

Există o stradă între cele două foruri.

- același timp de plan: portic, alcovuri semi-închise accesibile prin colonade

- marmura colorată adusă din provincii

- coloane de granit roșu

- marmură galbenă din Africa în dreptul alcovurilor

- marmură albă în rest

- exteriorul - sever

- templul - nu numai că este împins către peretele din spate, dar devine parte integrantă din

colonadă - este inclus, iar peristilul continuă de o parte și de alta a lui;

- altar în fața templului;

- nu știm cărei divinități îi era dedicat (de fapt nu se știe dacă avea funcțiune religioasă);

- există păreri care susțin ca era un templu-muzeu pentru obiectele aduse de Titus din bătălii, în

special din campania din Iudeea - obiecte precum menora din Templul lui Solomon, chivotul

legii și diverse alte trofee de război.

Templul din Ierusalim a fost distrus în campania lui Titus.

20

Arcul lui Titus

În 79 A.D., Vespasian îl numește pe Titus co-regent, deoarece Titus nu numai că era foarte

capabil, ci era și foarte iubit de armată; Vespasian, nu în aceeași măsură. De asemenea, Titus era

foarte popular în rândul poporului și al Senatului.

Titus devină împărat la 32 de ani. Moare timpuriu, de moarte naturală. Este împărat între 79 anul

erupției Vezuviului, și 81.

În 80, o molimă lovește Roma, urmată de un incendiu de proporții.

Titus își câștigă faima în 70 a.d., cu ocazia campaniei din Iudeea. Arcul de triumf este ridicat

după 81 în memoria lui de către Senat, popor și Domițian, lângă Via Sacra, calea pe care orice

general o parcurgea la întoarcerea dintr-o campanie victorioasă.

Parada ajungea la Capitolin, se urca la templul lui Jupiter Capitolinul, se făceau ofrande și se

aduceau sacrificii lui Jupiter.

Arcul de triumf e din marmură pentelică adusă din Grecia.

- înfățișează scene cu soldați romani purtând menora și diverse alte obiecte aduse pradă la

Roma; parada victoriei pe sub arcul de triumf;

- cofrajele din interiorul arcului îl reprezintă pe Titus urcând la ceruri pe spatele unui vultur -

este reprezentarea apoteozei, a divizării.

Se știe că toate obiectele de preț aduse din campania din Iudeea se aflau în Templum Pacis, cât și

unele dintre statuile pe care le furase Nero din Grecia.

Templul lui Vespasian

- lângă Tabularium

- ridicat de Titus la moartea tatălui său;

- Titus moare la puțini ani după, iar Domițian dedică din nou templul amândorura;

- devine templul celor doi divi - ca orice împărat, și Titus a fost ridicat la grad de vin după

moarte;

- capiteluri corintice;

- templu convențional;

- interesantă este friza: pare să reprezintă serie de instrumente sacrificiale și cranii de taur –

precum în basoreliefurile de pe Ara Pacis;

- în interpretarea romană, motivele frizei sunt mai adâncite decât cele grecești - creează umbre

adânci care scot detaliile mai bine în evidență.

Termele imperiale ale lui Titus

- 80 a.d.

- amplasate mai jos de fosta aripă esquilina a palatului lui Nero.

Titus continuă opera tatălui său, aceea de a reda poporului această mare parte din oraș: un

amfiteatru, un muzeu, terme.

Structura "imperială" e diferită de cea a termenelor Stabiene din Pompei, de exemplu:

- intrare foarte elaborată; coloane pe baza pătrată; bolți încrucișate;

- scări care conduc către o palestră dublă;

- cisternele;

- încăperile de îmbăiere sunt în centrul planului;

21

- axialitate, simetrie - încăperile sunt legate axial unele de altele față de zona de îmbăiere din

centru;

- încăperi simetrice la stânga și la dreapta;

- frigidarium-ul, cea mai mică încăpere de până atunci, devine cea mai mare: o încăpere cu plan

cruciform, cu abside de capăt, o boltă încrucișată deasupra centrului, flancată de două bolți

cilindrice care acționează ca niște contraforți. Din aceste spații acoperite cu bolți cilindrice se

deschid o serie de alcovuri rectangulare cu pereți despărțiți în alte trei mici alcovuri și coloane

care le separă de spațiul central.

-> tepidarium (spațiu rectangular) - accesul din frigidarium printr-un șir de coloane.

- două caldaria cu colonade pe trei laturi, foarte deschise, permițând un flux liber spațiului, lucru

care nu era valabil în Pompei, unde trecerile dintre încăperii erau înguste - aici se pune accentul

pe circulația liberă și deschisă.

Prin urmare, deși Domus Aurea fusese distrusă, amintirea Palatului rămâne și vedem folosite în

viitor idei și concepte din arhitectura neroniană, precum și evoluția acestora.

- trecere libere între programe - de la privat la public, de la program civic la program religios.

Romanii nu se formalizează, ci experimentează: formele nu aparțin unui anumit tip de program

arhitectural; forma nu urmează funcției, forma este adaptată funcției.

Domițian - născut în 51

- se întoarce la megalomanicul mod de gândire a lui Caligula și Nero;

- se auto-denumește dominus et deus: stăpân și zeu.

- precum Nero, e interesat de arhitectura privată adresată propriei persoane;

- Completează palatul început de Tiberius și continuat de Caligula de pe Palatin.

Domus Flavia (aripa oficială) / Domus augustana (aripa privată)

- consacrat în 92 a.d.

- arhitect - Rabirius: imprima palatului o grandoare pe care nici un alt palat imperial nu a avuto,

cu excepția palatului lui Nero, de unde se și inspiră.

- în apartamentele personale exista o scară care ducea la ceea ce mai rămăsese din Domus

Transitoria.

Basilica - spațiu central cu două nave laterale separate prin coloane. Tribunal; Domițian prezida.

Aula Regia - încăpere oficială în care erau primiți demnitarii;

- în stânga sus - lararium - altarul zeilor familiari;

- în axă cu aula - peristilul cu fântână octogonală; în continuarea acei, un triclinum cu ferestre

panoramice către o fântână eliptica de o parte și de alta a încăperii.

Absidele sunt mari - Dominus et Deus - era locul împăratului atât în aulă, unde își avea probabil

tronul, cât și în triclinium.

Domul - reprezentare a Cerurilor, a lumii divine - împăratul și zeul nu își puteau afla alt loc în

spațiu. Este așadar o reafirmare arhitecturală a cultului personalității: arhitectura oglindește

personalitatea individului.

Secțiune prin bazilică: - îmbrăcată în marmură în diverse culori, adusă din colonii.

Aula: - pardoseala și pereții sunt placați cu marmură scumpă; pereții sunt mobilați prin nișe în

care se află statui.

Palatul este construit integral din beton placat cu cărămidă, precum Domus Aurea.

Peristilul - colonada cu două niveluri.

22

- controverse în privința acoperișului- boltit sau în ape.

- în truclinum, în zona absidei - sistem hipocaust.

Aripa privată - mai mare decât Domus Flavia.

- pe alocuri are două etaje;

- pe alocuri are două etaje;

- curte cu fântână centrală;

- un hipodrom care era de fapt o grădină imensă;

- un stadion - Circus Maximus.

Încăperile din jurul curții - unele sunt cruciforme, altele trimit la frigidaria, încăperi circulare cu

alcovuri radiale.

Rabirius creează mici încăperi octogonale; sunt mai mici decât cea din Domus Aurea, însă

Rabirius duce conceptul mai departe - domul de acoperire nu mai e semicircular și continuă cele

opt laturi și rezultă un dom segmentat.

- alcovurile au, ca la Domus aurea, nișe în nișe -> spațiu sculptural;

- Rabirius mai aduce o inovație: plasează nișe adiționale, ferestre și uși în afara axei nișei

propriu-zise.

Domus Flavia - aripa oficială - respect o tradiția arhitecturii romane. în aripa privată, în

schimb, Domițian îi de libertate arhitectului să creeze spații neconvenționale.

Domițian este asasinat în 96 a.d. și se emite o damnatio memoriae ca în cazul lui Nero.

Piața Navona

Cel mai important exemplu de continuitate topografică clădirile perimetrale sunt construite pe

zona gradene lor fostului Stadion al lui domițian n86 ad pentru sporturile grecești curse de cai

competiții atletice

- lungime 275 m lățime 106;

- în exterior arcade spații pentru negustor și meșteșugari inclusiv bordeluri precum în cer cu

Maximus capacitate 30.000 de oameni

- alături - un Odeon performanțe muzicale.

Forma odeonului a fost preluat de palat să maximă de pe Corso Vittorio Emanuele fațada

semicirculară.

Stadionul:

- Fațade din travertin

- Două registre de arcade pe pilaștri la partea inferioară ionic

- Orientat Nord Sud

- 3 intrări două pe latura lungă una pe cea scurtă.

Traian

Nerva - forul - "baroc"

- Nerva era bătrân și destul de bolnav atunci când devine împărat.

- propus și ales de Senat din rândurile proprii; foarte popular în Senat, apreciat de patricieni, dar

nu foarte iubit de armată.

23

=> Face o mișcare diplomatică înțeleaptă - în 79 a.d. îl adoptă pe Traian - cel care va deveni cel

mai apreciat, de succes și iubit conducător militar roman, și îl desemnează de timpuriu successor.

Nerva moare la doar 16 luni după intrarea în funcție și Traian îi succede la conducerea

Imperiului fără contestații.

Traian este primul împărat născut în afara Romei, provenind din Iberia (Spania).

- împărat relativ tânăr - 45 de ani; conducător energetic.

- campanii militare încununate de succes -> a extins granițele Imperiului până la limite ce nu

vor mai fi întrecute de niciunul dintre împărații căre îi vor urma. Hadrian, succesorul său, doar va

consolida granițele.

- interes pentru arhitectura publică - continuă modelul lui Augustus, Claudius, Vespasian și al

lui Titus - dorește să se îndepărteze de imaginea unor împărați precum Nero și Domițian.

- se preocupă inițial de restaurarea unor edificii publice precum Forul Iulium (restaurare

începută de Domițian și încheiată de Traian - 98-117 a.d.)

Termele lui Traian

- consacrate în 109 a.d.

- arhitect - Apolodor din Damasc (Siria), un arhitect de talia unor Severus, Rabirius și Celer.

- mai presus de toate, precum Severus și Celer, era inginer.

- la însoțit pe Traian în toate campaniile militare => primele lucrări au fost poduri și forturi

(castra).

Termele de pe dealul Esquilin ( Mons Esquilinus - și parțial pe Oppius) - alături de termele lui

Titus și de fosta aripă esquilina din Domus Aurea - urmează modelul lui Vespasian și al lui

Titus, care construiseră peste ruinele arhitecturii neroniene (gest simbolic de redare a centrului

orașului cetățenilor Romei).

- diferență semnificativă de scară între termele lui Titus și cele ale lui Traian;

- structura planimetrică de bază este cea a termenilor lui Titus + spații adiționale + diferență de

scară => grandoarea viziunii lui Traian; fondurile pe care le avea la dispoziție, obținute în

special din campaniile militare.

Caracterul și ambiția lui Traian vor fi exprimate prin arhitectura sa.

Planul - urmează așa numită a tipologiei termelor imperiale, instituită de termele lui Titus ( deși

e posibil să fi existat modele anterioare; să știe că și Nero dispusese construirea de terme și mai

mult ca sigur acestea fuseseră impunătoare și spectaculoase, însă fuseseră distruse după

damnatio memoriae.)

Diferența dintre termele Stabiene, termele forului din Pompei lui Titus constă în dispunerea

diferită a zonelor funcționale, deci și a încăperilor: tepidarium, frigidarium și caldaria se află în

relație axială. Toate celelalte încăperi sunt dispuse în jurul acestora în mod simetric. Acestora li

se adaugă o incintă vastă.

Termele lui Traian - zona de îmbăiere propriu-zisă era amplasată central. Încăperile principale

erau așezate în relație axială.

Intrarea se află pe latura nordică, urmată de natatio (piscina) înconjurată de coloane; în ax cu

natatio se afla frigidarium, încăpere acoperită cu bolți încrucișate ca la termele lui Titus - trei la

număr, în acest caz.

- bolți încrucișate peste zona rectangulară; absidă în partea de sus, către piscină - marcată prin

coloane.

24

Din frigidarium se trecea în tepidarium, rectangulară tratată mult mai simplu, ca o zonă de

trecere către caldarium, sauna rectangulară cu alcovuri radiale separate prin coloane.

Caldarium era amplasat la sud tocmai în ideea menținerii temperaturii prin orientarea cardinală.

Diferența majoră dintre termele lui Titus și cele ale lui Traian - parte a evoluției termelor

imperiale: marea incintă rectangulară îmbogățită cu o întreagă serie de noi spații de forme și

dimensiuni diverse: - spații semicirculare delimitate prin coloane de spațiul central;

rectangulare - precum tabernae - din foruri

-> erau, de fapt, spații pentru întâlniri, discuții, biblioteci (săli de lectură) grecești și romane, săli

de reprezentații, teatru => aceste spații, extensie a programului termelor, completează o clădire

a cărei funcțiune este exclusiv socială - spațiu de întâlnire, discuție și relaxare fizică și mentală.

Adaugă o componentă intelectuală clădirii termelor - bibliotecile, sălile de "seminarii" =>

termele devin puncte de convergență pentru cei interesați atât de viață intelectuală, cât și de cea

socială și relaxare.

=> termele ocupă un loc important în dezvoltarea culturală a romanilor.

Marele hemiciclu prezintă gradene - amintește de spațiile similare de la sanctuarul Fortunei

Primigenia din Palestrina și sanctuarul lui Hercule din Tivoli, care aveau spații pentru

"reprezentații teatrale'.

- materiale de construcție - beton placat cu cărămidă.

Forul lui Traian și Halele forului

- stil arhitectural diferit pentru for și hale;

- o inovație arhitecturală care va fi preluată și continuate de succesori.

- amplasamentul este lângă forul lui Iulius Cezar, forul lui Augustus cu cele două exedre,

Forum Pacis a lui Vespasian și Forum Transitorium adăugat de Domițian, un for îngust, punct

de trecere între forul Roman și Subura (+ templul zeiței personale, Minerva); acest for este

preluat de nerva la moartea lui Domițian și redenumit forul lui Nerva.

Forul lui Traian

- la poalele dealului Quirinale, mult mai mare la vremea aceea. Deoarece spațiul pentru un for

era insuficient, Traian îl însărcinează pe Apolodor să găsească o soluție. Apolodor excavează

125 de picioare din dealul Quirinale, pentru a face loc noului for. Același număr de picioare -

125 - este și dimensiunea Columnei lui Traian - indicând, o dată, cât de mult se tăiase din deal,

și pe de altă parte, devenind un simbol al ingeniozității inginerești care permisese această lucrare.

Dimensiuni - prin comparație, forul lui Traian este la fel de întins câț toate celelalte foruri

imperiale la un loc, însă nu la fel de mare precum Forum Romanorum.

- referințe arhitecturale și asocieri cu alte imagini imperiale - exedrele - ca în forul lui Augustus.

Intrarea - foarte elaborată

- fațada nu era dreaptă, ci convexă

- statuie ecvestră a lui Traian

- exedrele simetrice

- colonade (porticuri) - ordinul corintic la nivelul inferior, iar la cel superior, figuri umane (daci)

și reprezentări de scuturi, trimitere clară la forul lui Augustus.

25

Basilica Ulpia - perpendiculară pe for și parte integrantă din acesta.

- nava centrală și navele laterale => pădure de coloane.

- abside la ambele capete.

- acoperire cu șarpantă.

- sistem trilitic

- marmură de diverse tipuri: stream urmează modelul Flavienilor din acest punct de vedere și

aduce marmură multicoloră din Italia, Africa, Asia Mică și Egipt.

- supralumină

- ordin colossal

- plafon cofrat, cu rozete.

- coloanele sunt din granit gri.

Columna + biblioteci grecești și romane.

Capătul nordic este neterminat. După moartea lui Traian, Hadrian va adăuga un templu dedicat

lui Traian și soției sale, Plotina.

Poarta de intrare prezintă un arc, aedicule de o parte și de alta a acestuia, nișe acoperite de

frontoane încadrate de coloane și pedimente. În nișe se află statui;

reprezentări de scuturi cu figuri umane, motiv reluat și în interiorul forului.

La partea superioară se află o cvadrigă, un car cu șase cai, trofee de o parte și de alta - arme și

armuri; prizonieri; împăratul și zeița Victoria.

- antablamentul se proiectează, ca la forul lui Nerva, rezultând o mișcare de "unduire" a fațadei

intrării -> imaginea rezultată este mult mai dinamică.

Cariatidele din forul lui Augustus sunt înlocuite aici prin figuri de daci.

Campaniile militare ale lui Traian în Dacia:

1. 101 – 102

2. 105 – 107

Forul este construit din prada de război aduse din Dacia.

Poziția corpului daciloreste foarte interesantă: nu sunt legați; demni; o mare atenție asupra

expresiei feței; trăsături care indică determinare, hotărâre.

Bibliotecile - structuri rectangulare, de dimensiuni reduse, cu portic la intrare și balcon la nivelul

superior.

Columna - bine păstrată datorită Papei Sixtus V, care a folosit-o, ca și pe columna lui Marcus

Aurelius, drept semnale urbane importante în restructurarea Romei în Renaștere, înlocuind însă

statuile celor 2 împărați din vârf cu statuile lui Petru și Pavel.

Friza:

- în spirala

- marmură

- documentează victoriile militare a lui Traian în cele două campanii dacice

- nu există un model pentru această uu columnă - conceptul este complet nou -> sa speculat că

26

Apolodor a conceput-o ca pe un sul de papirus care se desface pentru a fi citit, motiv pentru care

se și afla amplasat între cele două biblioteci.

- La bază - personificarea râului Dunăre;

- Podul lui Apolodor;

- lupte și acțiuni de romanizare - colonizare - romanii construiesc drumuri și cetăți; își impun

modelele arhitecturale.

- scenă de bătălie dintr-o cetate: Dar ce atacă un castru roman. Romanii vor fi victorioși, însă

dacii sunt reprezentați ca fiind curajoși și eroici, egali în romanilor în putere - ceea ce, de fapt,

scoate în evidență superioritatea romanilor, având în vedere că i-au cucerit în final.

Scena înfrângerii lui Decebal: se predă, îngenunchează cu un cuțit în mână și își ia viața pentru a

nu fi luat prizonier și dus în paradă la Roma.

E interesant de observat că pe columnă au fost redate aceste aspecte ale curajului dacilor.

Românii preferă să își reprezinte cuceririle drept învinșii ce erau, nu să comemoreze eroismul

populațiilor cucerite.

Columna a servit inclusiv drept mormânt pentru împărat și soția sa - urnele cu cenușă ale lui

Traian și Plotunei erau amplasate în interiorul bazei columnei , unde se afla încăperea funerară ->

act aimbolic: victorie militară și victorie asupra morții.

Titlurile lui Traian:

- Dacicus

- Optimus Princeps - " cel mai mare principe".

Perspectiva din for prin Basilică, către columna - o perspectivă scenografică dramatică,

neegalată decât de Gianlorenzo Bernini, secole mai târziu ( sec. XVII d.C)

Halele - 113 a.d.

- susțin dealul decupat pentru a face loc forului;

- contrast cu formă rectangulară, "clasică" a acestuia;

- se mulează pe conturul dealului Quirinale, de unde rezultă formă neregulată a acestuia;

- spre deosebire de for, construit din marmură și granit, halele sunt din beton placat cu cărămidă;

- asemănare cu sanctuarul Fortunei Primigenia, Palestrina.

- 150 de spații comerciale în hale;

Primul nivel:

- în dreptul exedrei din dreapta;

- un mare semicerc cu magazine;

- Via Biberatica;

- deschideri largi -> dematerializarea zidului; o din ce în ce mai bună cunoaștere a utilizării

betonului;

- acoperire: bolți cilindrice; bolți încrucișate; semicalote;

- decorații din travertin.

La nivelul 2:

- pereții sunt acoperiți cu stuc;

- deschideri arcuite;

27

- pilaștri care susțin pedimente arcuite și pedimente triunghiulare - această alternare apare prima

dată în arhitectura Romei - marchează trecerea către componenta "barocă" a stilului.

- în spatele hemiciclului află o boltă inelară și încă un set de tabernae cu iluminare zenitală.

- Via Biberatica; bazarul acoperit;

- precursor: halele din Ferentino + diverse cryptoprtice;

Inovație: bolțile pot fi sprijinite pe elemente separate; pilaștri individuali; nu mai e nevoie de

ziduri groase și continue; spațiul "explodează", se amplifică; lumina, la fel.

Hadrian

Templul lui Venus și Roma: un templu neo-grec în Roma.

- născut în 76 a.d.

- devină împărat la 41 de ani, după ce fusese o perioadă în serviciul lui Traian.

- născut, ca și aceasta din urmă, în Iberia.

- a fost unul dintre cei mai educați și mai culți împărați romani.

Impactul culturii împăratului asupra arhitecturii din perioada domniei sale:- a călătorit mult; trei

călătorii au fost foarte importante și au avut un impact semnificativ asupra arhitecturii imperiale.

Important de știut - a inversat politica lui Traian: Traian a câștigat un număr semnificativ de

războaie, și-a celebrat victoriile prin arhitectură și a extins granițele Imperiului mai mult decât

orice altă împărat înaintea lui - granițe ce nu vor mai fi întrecute. În vremea lui Traian, imperiul

își atinge întinderea maximă.

Hadrian inversează această politică; iubea și prefera pacea. Campaniile militare nu îl interesau

absolut deloc.

Deși în tinerețe participase la multe dintre campaniile lui Traian, nu mai avea nici un fel de

dorință să continue, fiind mult mai interesat de consolidarea și menținerea granițelor imperiului.

- una dintre realizările importante în această privință a fost zidul din Britania (Anglia), construit

pentru a delimita Imperiul Roman și a-l apară de atacurile triburilor barbare ("Zidul lui

Hadrian").

- Hadrian era, de asemenea, un mare filoelen (indicat inclusiv prin portul bărbii - a fost primul

împărat care a purtat barbă).

- manifesta o asemenea aplecare către cultura greacă, încât era supranumit "Grecul" -> impactul

asupra arhitecturii!

Cel mai grec dintre templele lui Hadrian - templul lui Venus și Roma - se crede că l-ar fi

proiectat el însuși - era arhitect amator și interesat în mod deosebit de arhitectura religioasă.

Marea majoritatea clădirilor sale publice au aparținut programului religios.

Templul lui Venus și Roma era un templu dedicat Romei, zeița patroana orașului, și lui Venus,

zeița patroana a familiei imperiale (Cezar și Augustus care o considerau pe Venus patroana

familiei Iulia).

Templul a fost ridicat cândva între 121 și 135. Va arde într-un incendiu la sfârșitul secolului 3

A.D. și va fi renovat de Maxentius în 307 A.D.

- de observat cât de diferit este față de templul roman tipic, care avea în mod obișnuit o celă

simplă, un pronaos adânc, iar accentul era pus pe fațadă.

28

Acest templu amplu are o celă dublă - spate în spate - motivul fiind comemorarea a două

divinități, Venus și Roma, fiecare având nevoie de o celă proprie.

Rezultatul: nu mai există accentul pe o singură fațadă . Sunt două fațade importante. În plus, atât

templul, cât și treptele platformei sunt înconjurate de coloane.

Se observă așadar influența clară a arhitecturii grecești.

Amplasamentul se află la marginea Forului Roman, foarte aproape de Colosseum și de Velia,

acolo unde se află și Arcul lui Titus, adică în zona în care cei din dinastia Flaviana construiseră

clădiri publice după demolarea palatelor lui Nero.

În interior, pereții celelor prezintă niște în care se află statui; acest tip de element era deja prezent

în arhitectura romană: în palatul Flavian de pe Palatin - zidurile cu nișe din Aula Regia - nișe

acoperite cu semi-calotă sferică.

- podiumul templului este foarte jos față de templele romane clasice.

- beton placat cu cărămidă;

- semi-calote;

- coloane de o parte și de cealaltă a nișelor statuilor;

- bolți cofrate.

Rabirius - palatul lui Domițian de pe Palatin - experimente arhitecturale care au avut impact

asupra arhitecturii hadrianice.

- Încăperea octogonală cu boltă segmentată;

- peretele tratat ca o sculptură: nișe în nișe, uși și ferestre în nișe amplasate asimetric.

- Hadrian era foarte familiarizat cu arhitectura Palatului lui Domițian, deoarece toți împărații de

după aceasta au locuit acolo; se pare că îi plăcea în mod deosebit Încăperea octogonală - se poate

observa impactul arhitectural al acesteia.

Materiale de construcții pentru templul lui Venus și Roma:

- se observă predilecția pentru marmură a împăraților romani - Octavian - descoperirea carierelor

de marmură de Luna (Carrara), Nero și Flavienii ( marmură colorată adusă din colonii);

Hadrian, philoelenul, se întoarce la marmura grecească, marmura din Proconnesos, cu vene

albăstrii.

Pantheonul - templul tuturor zeilor - 118 - 128 A.D.

- impact enorm asupra istoriei arhitecturii.

- structură în același timp simplă și complexă, tradițională și inovatoare.

- inițial făcuse parte dintre un for dreptunghiular alungit, cu portic pe ambele laturi.

- Domul este ascuns de frontonul triunghiular, astfel încât din față, cu pronaosul adânc, arată ca

un templu clasic. Însă odată ce se trecea de pragul porții, urma un spectacol arhitectural. Aceasta

este chintesența arhitecturii hadrianice: elementul surpriză care se revelează la trecerea dintre

exterior și interior.

Pronaosul tradițional masca un tambur cilindric inovator pe care stătea domul.

- beton placat cu marmură;

- trei cornișe;

- arce de cărămidă - menirea lor era să împiedice tasarea betonului - după turnarea betonului și

până la uscare, arcele de cărămidă țineau betonul în loc.

29

- odată întărit pereții, arcele își pierdeau rolul - neavând un rol structural - și căpătau valoare

estetică.

Precedente arhitecturale:

- frigidaria din Pompei;

- " templul lui Mercur" - Baia - structură circulară cu abside radiale.

- Încăperea octogonală din Domus Aurea;

- Încăperea acoperită cu dom din Domus Transitoria.

Rețeta betonului: după Caligula, Hadrian va modifica și el compoziția - descrește grosimea

zidurilor de la bază spre vârf schimbând tipul de agregat folosit - la bază, bazalt greu, iar către

vârf se încorpora piatră ponce și zgură vulcanică, astfel încât betonul rezultat era mult mai ușor.

Dio Cassius, senator originar din estul Imperiului, scrie o istorie a Romei în secolul 3 A.D. Lui îi

datorăm redarea unei întâmplări, un dialog arhitectural în contradictoriu între Apolodor și

Hadrian.

"Mai întâi Hadrian l-a exilat, apoi l-a executat pe Apolodor, cel care dusese la bun sfârșit multe

dintre proiectele lui Traian. Pretextul oferit pentru acțiunea sa a fost o gravă ofensă adusă

acestuia, însă adevărul este că, pe când Traian se consulta o dată cu Apolodor în privința unei

probleme legat e de una dintre clădirile sale, arhitectul i-a spus lui Hadrian, care îi întrerupsese

cu niște sfaturi, "Pleacă și desenează-ți bostanii. Nu știi nimic despre aceste probleme".

Se pare că la acea vreme Hadrian se mândrea cu un desen pe care îl făcuse. Când a ajuns

împărat, și-a adus aminte insulta. I-a trimis lui Apolodor planurile pentru templul lui Venus și

Romei pentru a-i dovedi că o operă putea fi concepută și fără ajutorul acestuia, și l-a întrebat

dacă consideră că este bine proiectat. Apolodor a trimis răspuns punând că, în ceea ce privește

acest templu, l-ar fi amplasat pe un loc mai înalt. În privința figurilor de cult, au fost concepute la

o scară mai mare decât cella, astfel încât, dacă zeițele ar dori să se ridice și să părăsească

templul, nu ar avea cum. Aflînd această păreri atât de directe, Hadrian, cuprins atât de iritare, cât

și de durere, a pus să fie ucis."

În interior, domul Pantheonului este împărțit în cinci cercuri concentrice care își reduc diametrul

către apex. Fiecare conține 28 de casetoane (panouri care se retrag în boltă), îmbrăcate în bronz

aurit. Potrivit reprezentărilor renascentiste, fiecare dintre casetoane era decorat cu câte o rozetă

în centru.

- oculus central - 8,3 m diametru.

- cărămizi placate cu bronz;

- lumina pătrunde diferit prin oculus în funcție de anotimp și oră, anunțând anotimpurile precum

în calendar de piatră share reamintește muritorilor de ordinea și armonia lumii.

- de asemenea, oculus-ul luminează rândurile de casetoane (pe care unii istorici le consideră

reprezentări ale orbitelor planetelor) => Pantheonul devine expresia tangibilă a ideii de legătură

între natura universală și lumea creată de om.

Villa lui Hadrian

- folosită drept "incubator" pentru ideile sale de arhitectură;

- este cea mai extinsă vila păstrată din lumea romană; mai mare decât Domus Aurea a lui Nero și

decorată cu mult mai multă opulență, cu o bogăție de statui, picturi și mozaicuri.

30

Precum Nero, Hadrian iubea călătoriile și arta. Oriunde călătoarea și edifica, Hadrian plătea

pentru clădirile care se ridicau. Cel mai adesea, însă, magistrații din colonii ridicau edificii în

onoarea sa.

Precum Nero, Hadrian colecționa suveniruri artistice și arhitecturale, însă nu în maniera

predecesorului său. Hadrian "fura" idei, lua cu el inspirația, iar cand ajungea în "laboratorul" său

din Tivoli, fie duplica lucrurile pe care le văzuse, fie crea variații ale acestora.

Vila a fost construită în trei faze, lucrările întinzându-se toată durata domniei lui Hadrian.

În aparență vii la este compusă la întâmplare; în realitate intenția a fost de a crea o interacțiune

cu natura. Nu mai există aici axialitatea și simetria atât de caracteristice arhitecturii romane.

Elemente:

- o insulă (vilă în vilă);

- Piața de Aur (Piazza d'Oro);

- două seturi de terme, mari și mici;

- un stadion;

- Canopus.

Villa fusese gândită încât să fie reprezentarea întregului univers (avea până și propriul său Hades

- Lumea de dincolo).

- templul lui Venus - 133 - 138 - duplicat al templului lui Venus de pe insula grecească Knidos.

Statuia originală era opera sculptorului grec Praxiteles).

- ordinul doric.

Canopus - 133 - 138 A.D.

- inspirat din călătoriile în Egipt;

- Canopus era un canal al Nilului prin care se ajungea de la Alexandria la o localitate numită

Canopus, în care se afla un templu dedicat zeului vindecător Serapis.

„Barocul” antic roman

- Forul Oval din Gerasa – precedent pentru Piazza San Pietro, Carlo Maderno.

- Forul lui Nerva

- Teatrul lui Pompei, Roma

- Biblioteca lui Celsus, Ephes

- Septizodium – extindere a palatului imperial de pe Palatin – Septimus Severus.

- Casa Labirintului, Pompei – atriu corintic

Petra. Arhitectura nabateană și impactul acesteia asupra arhitecturii imperiale romane.

Deir – săpată în stâncă

- Fațada amintește de frescele din Stilul II de pictură romană (atriul Casei Labirintului,

Pompei) – pediment triunghiular decupat din care „crește” un tholos – obiect arhitectural

în interiorul altui obiect de arhitectură

- folosirea limbajului arhitectural tradițional greco-roman într-o manieră liberă și creativă

- nu este respectată scara și raportul elementelor unora față de celelalte;

31

- mormânt cu nișe goale- oferă iluzia unei intrări, precum sanctuarul piramidei de la

Saqqara;

- capiteluri nabateene simple, geometrice;

- metopele de pe antablament – discuri – inspirație din arhitectura nabateană

- vârful tholos-ului – capitel nabatean combinat cu motive greco-romane;

→ precedent pentru San Carlo alle Quattro Fontane, Borromini (San Carlino) – fațadă ondulată;

tholos la nivelul registrului superior.

Cum a fost posibilă influența peste secole? – Este documentat faptul că informația circula odată

cu mărfurile, pe marile rute comerciale; existau reprezentări ale acestor monumente iar arhitecții

vor avea acces la ele, în viitor.

Kazhne

- o „arhitectură de fațadă”

- două niveluri; fronton de tip templu și tholos în vârful pedimentului triunghiular frânt

- tholosul este folosit drept element decorativ

- influența arhitecturii romane este mai puternică aici, decât la Deir – se folosește alfabetul

clasic roman – coloane corintice, fronton tipic roman, porticul ce precede intrarea; în vârful

tholos-ului - capitel compozit + element tip amforă.

Efes

- așa-numitul templu al lui Hadrian - aprox 120 -130 A.D.

- este mai degrabă un altar, nu în templu; o clădire de mici dimensiuni cu intrare din stradă.

- deasupra intrării - lintou arcuit - precum la Canopus - vila lui Hadrian.

- supra-ornamentare - arhitrava și pilaștrii foarte ornamentați, decorațiune arată ca o broderie fină

( precede maniera decorativă bizantină) -> dematerializare arhitecturii prin în sculptură - ca la

bazilica Severilor din Leptis Magna.

Milet - Poarta Agorei Sudice ~ 160 a.d.

- triplă deschidere la nivelul parterului;

- trei ferestre oarbe la etaj;

- construit integral din piatră;

- capiteluri compozite;

- o reluare ai de de scenae frons din arhitectura teatrelor, cu o serie de coloane proiectate;

- pedimente triunghiulare în laterale; pediment frânt în centru;

- plan secund retras => compoziție foarte dinamică;

- coloanele nu au scop structural, ci doar decorează și dinamizează fațada.

Biblioteca lui Celsus

- pedimentele de la nivelul superior nu sunt deasupra elementelor în proiecție, ci deasupra

intervalelor dintre acestea -> adăugă dinamism suprafeței clădirii.

Nymphaeum - Milet - sec. 2 a.d.

Teatrul din Sabratha - ornamentație excesivă.

Sanctuarul lui Jupiter Heliopolitanul, Baalbek (Liban) - mijlocul lui secolului întâi a.d.

32

(Claudius, Nero).

- acces amplu cu o scară impresionantă;

- accentul pus pe fațadă;

- lintou arcuit integrat într-un pediment (asemănător lui San Andrea di Mantua, Alberti - in

Renaștere).

- curte hexagonală de intrare;

- for rectangular;

- templul lui Jupiter - tip classic

- Propileea și curtea hexagonală - sec. III.

- curtea rectangulară tip for - sec. II.

- 10 coloane în fața templului; 19 pe laturi

- material de construcție - piatră locală.

- podiumul, foarte înalt, este o structură preexistentă.

Templul lui Bachus - mijlocul secolului al II-lea

- coloanada periptera

- fără stilobat sau crepidoma - doar un podium foarte înalt, cu acces frontal;

- detalii decorative abundente; decorație excesivă;

- ordin corintic, colosal;

- nișe pe două niveluri,cu pedimente arcuite în primul registru și triunghiulare în cel superior.

Templul lui Venus - prima jumătate a secolului al III-lea.

- foarte mic, comparativ cu celelalte două;

- templu de plan central, peripter, cella circulară;

- podium scobit în arce de cerc;

- nișe cu statui în exteriorul celei - dorință de decorare a întregii suprafețe a templului;

- portic tradițional; corpul templului - revoluționar.

Leptis Magna - actuala Libie - antica Tripolitania

- în timpul domniei lui Hadrian continuă îmbogățirea orașului cu arhitectură imperială.

Domnia lui Septimus Severus (de origine din Leptis Magna) – se renovează clădiri vechi

și se construiesc altele noi (începutul sec. III a.d.).

Forul Severilor

- Leptis – oraș portuar

- Forul vechi se afla în apropierea portului

- Teatrul – construit în timpul domniei lui Octavian Augustus

- Termele - datează din perioada hadrianică

În dreapta termelor se află Forul Severilor, Bazilica și templul forului.

La stânga - un arc de triumf.

Precum Octavian Augustus cu Roma, Septimius Severus „îmbracă” Leptis în marmură

importată.

Forul Severilor – început de Septimius și încheiat de Carcalla în 216 A.D.

- granit roz din Egipt

- precedentul tipologic și formal – forul lui Traian din Roma

Templul – construit de Caracalla în onoarea părinților săi (divinizați după moarte)

33

- Înconjurat de arcade; coloanele nu susțin antablamente clasice, drepte, ci arcuite.

- capitelurile - influența egipteană

- pe bazele coloanelor - reprezentări ale bătăliilor dintre zei și giganți, o temă importantă în arta

greacă ( influența coloniilor preexistente).

Bazilica - foarte asemănătoare cu bazilica Ulpia din forul lui Traian din Roma - probabil

influențată de către aceasta; coloanele au rol decorativ, nu structural.

- acoperiș plat, cofrat - ca la bazilica Ulpia

- absida sudică - capiteluri ionice; pilaștri puternic decorați de ambele părți.

- în centrul nișei - două coloane foarte înalte cu capiteluri corintice; motive decorative - grifoni.

Arcul lui Septimius Severus

- Mai degrabă operă de sculptură, decât de arhitectură.

- tetrapylon - arc cu patru laturi - marchează intersecția a două străzi.

- motivul pedimentului triunghiular de decupat

- arcul este în întregime acoperit în detalii sculpturale => dematerializare.

Termele lui Dioclețian - 298 - 306 A.D.

Dioclețian

- urmând exemplul lui Caracalla, construiește terme impresionante.

- continuă tradiția marilor împărați, construind edificii publice pentru toți cetățenii.

Porțiunea termelor propriu-zise e integrată într-o structură mai mare care includea încăperi cu

funcțiuni de bibliotecă greacă și latină, săli de seminar pentru interacțiuni sociale, discuții.

- un hemiciclu folosit pentru spectacole.

Încăperile termelor, așezate central - aflată în relații axiale unele față de celelalte - în ordinea

obișnuită + încăperi dispuse simetric de ambele părți.

- natatio

- frigidarium acoperit cu bolți încrucișate

- tepidarium - mică structură circulară cu brațe radiale -> structură în cruce.

- caldarium - interesant - respinge modelul caldariului din termele lui Caracalla, rotund, cu

alcovuri ca un mini- Pantheon - adoptă o formă rectangulară, asemănătoare frigidariului, dar cu

abside radiale cu coloane, creând legături vizuale între spații.

În Renaștere, frigidariul va fi transformat în biserică - Santa Maria degli Angeli (vestibulul de

intrare - fostul tepidarium).

- încăperile octogonale - inspirate de palatul lui Nero și Domițian. Element important: ferestre

arcuite la baza domului -> trecerea, în antichitatea târzie, de la iluminarea printr-un oculus la

iluminarea printr-un rând de ferestre la bază. Motivul: tehnica construcției cu beton permite acest

lucru -> devine o tendință arhitecturală.

34

Palatul lui Dioclețian, Split - 300 - 305 A.D.

- arhitectură privată

- împăratul este interesat în același măsură de arhitectura publică și de cea privată

- își planifică abdicarea (ieșirea la "pensie") - dorește să întoarcă la origini, în Dalmația natală,

pe coasta mării.

- își construiește palatul în maniera unui castru - tabăra militară.

- palatul este de fapt un orășel în miniatură

- fost general, Dioclețian își gândește palatul ca pe un fort, cu ziduri de apărare. Palatul este

așezat pe un promontoriu deasupra mării.

- plan rectangular

- Ziduri de apărare; turnuri fortificate, rectangulare și octogonale.

- cardo și decumanus - se intersectează în dreptul palatului.

- intrare - curte publică foarte elaborată, ca un peristil -> încăpere acoperită de un dom, cu

oculus și alcovuri.

- de o parte și de cealaltă a peristilului - un mic templu dedicat lui Jupiter și un mausoleu, un

mormânt octogonal foarte interesant și neobișnuit, primul de acest fel în interiorul unui palat.

Dioclețian nu dorea să fie înmormântat în vreunul dintre mausoleele din Roma, astfel încât își

construiește în propriul palat un mormânt octogonal înconjurat de un portic.

- legătura axială mormânt - templul lui Jupiter.

Prin încăpere acoperită cu un dom cu oculus să ajungem în aripa privată -> încăpere de formă

bazilica ala cu funcțiune necunoscută - probabil sală de recepție.

Porta Aurea - poarta de nord a Palatului - intrare rectangulară, buiandrug drept, nișe de ambele

părți, cu pedimente arcuite.

În treimea superioară - o serie de coloane cu console ce susțin arcade - ideea a apărut în

antichitatea târzie- secolele 3 - 4 - forul Severilor din Leptis Magna; arhitectură rezidențială,

Ostia - Domus Fortuna Annonaria - coloane cu arce care separă curtea cu fântână de triclinum.

- des întâlnit în arhitectura civică și rezidențială română.

Templul lui Jupiter

- formă rectangulară - asemănător Curiei din Roma - foarte simplu, foarte geometric.

- boltă cilindrică cofrată, expusă și în exterior.

Mausoleul

- plan octogonal cu colonada exterioară și interioară

- nișe radiale rectangulare și curbe

- portic - coloane independente; pronaos ca la Pantheon; accent pe fațadă; unică scară de acces.

Interiorul este foarte ornat - coloane proiectate în fața zidurilor ce susțin antablamentul puternic

decorat; decorațiunile sunt săpate adânc -> dematerializarea elementelor arhitecturale ( în

manieră barocă).

- supradecorare, ornamentare -> efectul baroc al interiorului - diferența între austeritatea

templului și bogăția mausoleului.

Palatul lui Galerius din Salonic - 297 - 305 A.D.

35

Dioclețian abdică pe 1 Mai 305 -> Galerius devine Augustus în Est și își construiește palatul în

partea de nord a Greciei, în Salonic.

- legătura cu palatul lui Domițian - hipodromul.

- încăpere octogonală cu alcovuri - de genul celor construite de Rabirius pentru Domițian.

- include și un mausoleu.

- ca la palatul lui Dioclețian, există străzi cu portic care se intersectează, iar intersecția este

marcată printr-un arc de triumf.

Mausoleul - ca în cazul încăperii octogonale din termele lui Dioclețian, ferestrele se află la baza

domului. Nu mai există oculus.

- beton placat cu cărămidă.

- în creștinism, mausoleul va fi transformat în biserică. După invazia otomană - în moschee.

- relația între arcul de triumf și mormânt prin strada cu coloanada.

- Arcul de Triumf este decorat cu basoreliefuri care oferă un raport al misiunilor, victoriilor,

campaniilor militare în partea de est a Imperiului; bogat decorat. Arcul de Triumf onorează

victoriile personale ale lui Galerius, însă face trimitere și la Tetrarhie ca întreg.

Maxentius - fiul lui Maximian.

- generațiile se succed, fiii tetrarhilor devin tetrarhi la rândul lor, dacă nu chiar conducător de

sine stătători.

- vila construită de Maxențiu pe via Appia în Roma - începută în secolul 4 A.D.

- parte din ceea ce se mai păstrează - hipodrom, circ pentru 1.500 de spectatori.

- vila avea un mausoleu construit de maxentius pentru sine și familia sa, un mini-Pantheon cu

pronounce tradițional adânc, pediment, colonadă pe fațadă, rampa de acces în ax și acoperit cu

dom.

Constantin cel Mare

- interes pentru geometrie, forme pure, abstractizare, soliditate - caracteristice inclusiv ale

arhitecturii tetrarhice de dinainte - continuă tradiția.

Dioclețian abdică pe 1 mai 305 A.D. Maximian, co-Augustul său, abdică de asemenea, iar cei doi

cezari sunt ridicați la grad de Augustus și sunt aleși alți doi cezari.

În absența personalități puternice și a mâinii de fier a guvernării lui Dioclețian, Tetrarhia se

destramă, iar Roma și Imperiul se scufundă din nou într-un război civil din care vor rezulta doi

"candidați" importanți la tronul imperial: Maxențius, fiul lui Maximian, și Constantin, fiul lui

Constantius Clorus.

Cei doi vor lupta unul împotriva celuilalt într-una dintre cele mai faimoase bătălii ale tuturor

timpurilor, mai faimoasă chiar decât bătălia de la Actium - bătălia de la podul Milvius din anul

312 A.D.

Constantin îl învinge pe Maxențiu și devine unic împărat.

Importanța acestei victorii rezidă în viziunea pe care se presupune că a avut-o viitorul Împărat

Constantin înaintea bătăliei - o viziune a Crucii, o viziune care l-a ajutat să învingă și care a

condus în final la convertirea sa la creștinism.

36

Constantin și-a început domnia ca împărat păgân și a încheiat-o ca împărat creștin. Se poate

spune că el este cel care a realizat tranziția de la politeism la monoteismul creștin și acesta este

spiritul care se reflectă în arhitectura sa.

Termele lui Constantin în Roma

- continuă tradiția tetrarhilor de construi arhitectură publică -> noi terme imperiale de mari

dimensiuni.

-320 A.D. - pe dealul Quirinal - pe același deal pe care l-a decupat Traian pentru for și Hale =>

în mintea cetățenilor, Quirinalul era asociat cu arhitectura lui Traian => alegerea

amplasamentului nu este întâmplătoare, ci deliberată + construiește în același stil, adică tipul

termelor imperiale.

Termele lui Constantin nu s-au păstrat, însă avem reproducerile desenate de Andreea Palladio -

axate în special pe zona de îmbăiere - probabil ceea ce mai rămăsese din ruine pe vremea lui

Palladio, în Renaștere.

- un mare hemiciclu

- zona de îmbăiere - foarte asemănătoare cu cea a termelor lui Caracalla sau Dioclețian: o natatio

( spațiu rectangular), frigidarium rectangular acoperit cu trei bolți încrucișate, tepidarium

cvadrilobat care făcea trecerea către un oval, caldarium deosebit.

Termele lui Dioclețian, caldarium era rectangular, cu alcovuri radiale. Arhitecții lui Constantin

să întorc la forma circulară de caldaria pe care o putem vedea în termele lui Caracalla - cu trei

alcovuri radiale, separate de spațiul central prin coloane.

Precum alți împărați înaintea lui, Constantin termină construcții începute de predecesorii săi.

- Constantin Clorus – tatăl său – își alesese capitala la Trier, în Galia (Germania actuală).

- dar chiar înainte de aceasta, și înainte ca Constantius să construiască un palat în Trier, în

oraș se construise un zid de apărare împotriva atacurilor triburilor germanice – pentru că

acea zonă era atacată în mod regulat de Franci și Alamani → între 275 – 276, în aceeași

perioadă în care se ridică și zidul Aurelian în Roma – se construiește un zid de apărare

împotriva și în această zonă a imperiului → Porta Niger – asemănătoare cu Porta Appia.

Diferența: beton la Porta Appia, piatră la Porta Nigra.

- asemănător inclusiv cu Porta Maggiore ridicată de Claudius – piatră rusticată.

Bazilica / Aula Palatină din Trier

- Constantin termină construcția atât a Porții Nigra, cât și a palatului început de tatăl său –

de dimensiuni impresionante – din care a rămas ceea ce este astăzi denumit Bazilica – sau

Aula Palatină.

- foarte bine păstrată

- datează din 300 – 310 a.d.

- plan bazilical – spațiu dreptunghiular deschis, cu o absidă în ax - și cu accentul pus pe

acel spațiu – în tradiția „păgână” a Palatului lui Domitian și a Forului lui Traian în Roma.

Diferențe: - nu sunt coloane in cella → se aseamănă cu interiorul Curiei; păstrează caracterul

sobru al arhitecturii tetrarhice. Însă: au amplasat coloane în exteriorul Bazilicii, într-o specie

de curte de o parte și de alta – un element interesant, neobișnuit și unic.

37

- vestibul transversal – narthex - și acest tip de spațiu va deveni baza pentru arhitectura

bisericilor creștine – precum Sf. Petru, Roma.

- clădirea – din cărămidă; ferestre arcuite – acest tip devine obișnuit în arhitectura

tetrarhică.

- interesantă utilizare a acestor elemente proiectate – seamănă cu niște pilaștri – sunt, de

fapt, versiuni foarte abstracte și simplificate de pilaștri.

- această tipologie spațială „păgână” va fi continuată de arhitectura paleocreștină – biserica

Sf. Sabina, Roma – 425 a.d. (sev. V)

Aula Palatină – transformată în prezent în biserică – pentru că spațiul este potrivit pentru așa

ceva - și-l putem compara cu interiorul spațiului interior al Curiei din Forul Roman.

Edificiul este conform stilului tetrarhic – o arhitectură simplă, riguros geometrică, slab decorată,

cu acoperiș plat, fără colonade interioare, fără nișe în pereți, cu ferestre arcuite la partea

superioară.

- două rânduri de ferestre → „dematerializarea peretelui→ de aceea nu e de mirare că

spațiul a putut fi transformat în biserică – e vorba de calitatea luminii interioare;

„spiritualizarea” spațiului prin lumină.

Templul Minervei Medica – Roma - începutul secolului IV a.d.

- nu este un templu, ci un pavilion de grădină construit de împăratul Constantin în grădinile

imperiale din perioada lui Gallienus („Grădinile Liciniene”).

- Structură de beton placată cu cărămidă

Tipul de clădire cu plan rotund și acoperit cu un dom, precum tipul bazilical, a fost foarte

important atât în perioada lui Constantin, cât și în cele următoare.

Precedente:

- Termele Stabiene, Pompei – frigidarium

- „Templul ui Mercur”, Baia

- încăperea octogonală din Domus Aurea a lui Nero

- domul Pantheonului

Nu există element mai important în arhitectura romană decât spațiul acoperit cu un dom –

un cadou făcut posterității. Acest tip de spațiu continuă să fie explorat și în perioada

constantiniană.

Arhitecții continuă să inoveze, astfel încât, în locul unui plan circular sau octogonal, pavilionul

are un plan decagonal – are 10 laturi și 9 abside radiale. Intrarea este pe cea de-a zecea latură. Nu

are oculus.

Absida din axul intrării este mai mare decât celelalte → deși este o clădire circulară, construcția

capătă o axă longitudinală – fapt foarte interesant – încorporarea unei axe longitudinale într-un

plan central (pentru implicațiile asupra arhitecturii creștine viitoare).

- Absidele radiale – ecranate prin coloane – ca la terme – iar coloanele au o triplă arcadă la

partea superioară – carateristică arhitecturii romane târzii.

- Vestibulul de intrare – nartex – acest vestibul transversal cu abside la ambele capete,

caracteristic clădirilor romane „păgâne” din secolul IV, va deveni un leit-motiv al

arhitecturii creștine timpurii.

38

- un plan foarte interesant și inovator pentru inceputul de secol IV.

- dom segmentat – cu nervuri

- ferestre la baza domului

Impactul arhitectural → biserica San Vitale, Ravenna, sev, VI (construită în onoarea împăratului

Iustinian și împărătesei Teodora)

Asemănări:

- interesul pentru geometrie

- forme simple

- ferestre arcuite

- octogon (nu decagon) cu alcovuri radiale

Arcele triple la partea superioară a celor două coloane – model preluat din arhitectura antică

romană și folosit și dezvoltat în arhitectura bizantină și medievală.

Bazilica Nova, Roma (sau Bazilica lui Maxentius-Constantin)

- începută de Maxentius în 306 a.d.

- după ce îl învinge în bătălia de la Podul de pe Milvius, Constantin continuă bazilica și o

redenumește.

- Maxentius reconstruiește templul lui Venus și Romei și începe construcția bazilicii Nova

în imediata apropiere.

- bolți încrucișate

- beton placat cu cărămidă

- arhitecții și constructorii sunt din ce în ce mai pricepuți la dematerializarea zidului –

ferestre de mari dimensiuni, arcuite, pe două niveluri; sunt mai multe deschideri decât

perete.

Deși nu există îndoieli în privința funcției clădirii (bazilică), aceasta nu seamănă cu cele

anterioare; în schimb, seamănă cu frigidariul din termele imperiale – spațiu dreptunghiular

amplu, cu o boltă încrucișată triplă, cu ferestre de obicei tripartite la partea superioară.

→ o bazilică construită în formă de frigidariu – un exemplu în plus de interschimbare a formei,

de evoluție.

Maxentius intenționase ca intrarea în bazilică să fie pe latura estică, care se deschide către

Colosseum.

- absida principală – în ax → accent longitudinal – genul de axialitate pe care l-ar fi avut

un frigidarium tipic - și într-o bazilică tipică.

Constantin preia construcția și hotărăște că dorește să schimbe orientarea – deschidere către

Forul Roman, Via Sacra și Arcul de Triumf al lui Titus.

- adaugă 4 coloane de porfir

- serie de nișe în peretele nordic – probabil pentru statuile locotenenților săi

- schimbarea axului de orientare

- pavimentul în culorile imperiale

- bolți încrucișate, acoperite cu stuc și pictate

- intrare laterală, intrări arcuite în fiecare dintre acești pilaștri – pentru a crea o mai mare

fluiditate spațială, ca într-un frigidarium tipic.

- statuia lui Constantin - scară colosală.

39

40

Arhitectura crestina timpurie

303 – Diocletian – edict de persecutie a crestinilor – ordona arderea publica a tuturor

Scripturilor. Crestinii isi pierd statutul civil si drepturile legale. Un alt edict condamna toti

crestinii la moarte.

305 – Diocletian abdica

306 – 337 – Domnia lui Constantin cel Mare

Pozitia centrala a crestinismului: anul 313 d. Ch. – Constantin cel Mare – Edictul de la Milan ->

crestinismul devine egal in drepturi cu celelalte religii

Conciliul de la Niceea – 325 d.Ch. – primul dintre conciliile care au dezbatut ereziile crestine.

Dupa mutarea capitalei la Constantinopole in 325, imparatul Constantin conduce in calitate de

monarh absolut pana in 337 d.Ch.

Separarea imperiului – 364 D.Ch. -> Valentin – imparat in Vest

-> Valens (frate) – imparat in Est

Teodosius cel Mare – 379 – 395 – reuneste imperiul

380 – crestinismul devine religia oficiala a Imperiului Roan

394 – abolirea Jocurilor Olimpice (considerate pagane)

395 – Imperiul Roman este separat oficial, Apus si Rasarit

452 – galii distrug Roma

In 476 – caderea imperiului Roman de Apus. Imperiul Roman de Rasarit devine Imperiul Bizantin

si rezista pana in sec. al XV-lea. Biserica crestina de Rasarit devine Biserica Ortodoxa, cea de

Apus, Biserica Catolica.

Theodoric Gotul – domneste in Italia – 493 – 526 – perioada de pace si prosperitate, in care arta

bizantina influenteaza stilul crestin timpuriu apusean prin intermediul Ravennei care, intre 493-

552, este capitala dinastiei Gotilor.

Perioada crestina timpurie – Constantin – Gregorius del Mare – 300 -> 604 d.Ch. – invaziile

teutone in Italia – incep ~ 376 d. Ch.

Invazia gotilor din vest sub conducerea lui Alaric – Roma – 410 D.Ch.

Invingerea lui Attila in 451 -> consolidarea crestinismului in Europa.

In timpul lui Gregorius – limba latina inceteaza sa mai fie folosita, iar arhitectura crestina

timpurie isi inceteaza evolutia pentru urmatoarele doua secole, moment in care vechile traditii

romane sunt inlaturate si se deschide calea catre evolutia progresiva a Romanicului.

526 -565 – domia lui Iustinian

726 – 843 – Iconoclasmul

~ 732 – maurii ocupa Spania si ameninta Franta

1095 – papii convoaca participarea la Prima Cruciada

1453 – turcii cuceresc Constantinopole.

1

Bazilica in Vestul Europei

Bazilica cu 3 sau 5 nave, cu acoperis de lemn in doua ape – tipul deosebit al stilului – deosebit de

tipurile de bazilici boltite ale arhitecturii bizantine, in care un dom hemisferic acopera un spatiu

patrat prin intermediul pandantivelor.

- Navele laterale au de obicei jumatate din latimea navei principale.

- In bazilicile timpurii, coloanele navelor laterale – pe care era asezat antablamentul ce

sustinea zidul pe care era asezat acoperisul de lemn – erau foarte apropiate; odata ce arcul a

reinceput sa fie folosit in arhitectura religioasa -> distantarea coloanelor.

Transeptul (bema, prezbiteriu) – transforma planul bazilicii in cruce latina.

Altarul – in fata absidei – acoperit de un baldachin cu 4 coloane de marmura.

Mozaic – interior – opus grecanicum – compus dintr-o banda lata in absida si cupola hemisferica

– figura Cristului ; fond auriu sau albastru.

Plafonul – lemne – bogat cofrat ; aurit.

Pavimentul – bogat – coloanele antice romane sunt sectoinate orizontal si integrate in

compozitii geometrice complexe – pavimentl Cosmatresc (familia Cosmati) -> quincunx, etc.

Bazilica Subterana – langa Porta Maggiore (sec. I)

- Secta neopitagoreicilor

- Utilizata ulterior de crestini

- Structura trinavata

Influente formale in derivarea bazilicii crestine :

- Peristilul casei elenistice

- Casa iltalica su atrium

- Aula sacra domestica romana

- Heroon-ul elenistic

- Strada romana flancata de coloane

- Sinagiga palestiniana

- Salile tronului cu absida din palatele imperiale

- Bazilicile antice : comerciale, judecatoresti, din foruri (forensis), din terme, di palatele

imperiale (salile tronului si salile de audiente)

Bazilica este legata de ideea autoritatii imperiale (functii de conducere civila si spirituala)

Basilica forensis – model pentru primele edificii crestine monumentale + combinatia cu solutia

salilor de receptie din palatele imperiale.

Bazilica crestina – caracteristica principala : directionarea longitudinala a spatiului pe directia E-v

- Absida altarului – dispusa catre vest pana in sec. Al IV-lea ; apoi, sub influenta unor religii

orientale marcate de cultul soarelui, absida este amplasata la Est.

Sf. Petru- bazilica-martyrium ~ 333 AD

2

- Constructie uriasa cu atrium

- 5 nave+ transept

- Inovatia functionala in structura bazilicii : includerea intre nave si absida a transeptului –

spatiu dezvoltat in sens transversal, accesibil din nava principala printr-un « arc triumfal ».

- Transeptul : destinat in special procesiunilor legate de venerarea apostolului Petru –

probabil si banchete funerare – cele doua spatii din capete, delimitate de coloane – pt.

Depunerea ofrandelor.

- Navele : cimitir acoperit.

Bazilica San Clemente - 385 d.Ch.

- Chestiune politica delicata

- A nu ofensa opinia publica predominant pagana

- Nu a existat un program de constructive ecleziastica

- Bazilicile – ridicate pe terenuri private, in afara orasului

- Exterior sever si interior bogat

San Clemente – terenul donat crestinilor de consulul roman Titus Flavius Clemens in sec. I

- Initial – casa clandestina de intalniri

- Distrusa in 1084 in timpul invaziei normande

- Papa Pascal II o reconstruieste in 1128

- Unica modificare a planului bazilical original – o oarecare ingustare a navei.

- In 1715 – renovari structural si decorative – Clement al XI-lea – Carlo Fontana – remodeleaza

fatada medievala si tratamentul interior al peretilor, si adauga o mica capela.

- Plan tipic de biserica paleo-crestina.

- Atrium – portic decoarat cu coloane ionice si corintice

- Exo-nartex (portic)

- Axa longitudinala marcheaza procesiunea din atrium, “curtea gentililor”, catre Rai – absida

=> alegoria pelerinajului.

- Altarul – la vest; Intrarea – la est – ca in cazul bazilicii Sf. Petru

- Absida – simbol al Raiului

- Pavimentul – Cosmatesc – desenul marcheaza deplasarile dictate de liturghie.


- Basilica – martyriu

- Constructive uriasa cu atrium

- 5 nave + transept

- Inovatia functional in structura bazilicii: includerea intre nave si absida a transeptului –

spatiu dezvoltat in sens transversal, accesibil din nava principal printr-un arc triumphal.

- Transeptul – destinat slujbelor, procesiunilor legate de venerarea apostolului Petru –

probabil si banchete funerare;

- Cele doua spatii din extremitatile transeptului, delimitate de coloane – dedicate depunerii

ofrandelor

3

- Navele = cimitir acoperit.

- 116 m lungime / 62 latime

- Transeptul vestic se extindea intr-o parte catre mormintele apostolilor, mausolee plasate pe

axa circului lui Nero.

Odata cu legalizarea religiei crestine, s-a trecut foarte repede de la republicanismul si egalitatea

din congregatiile primitive, la cresterea ierarhiei, complicarea ritualului si separarea clerului de

masa laica. La inceput, tribuna este in absida ; mai tarziu, corul se delimiteaza printr-un zid jos,

spatiu dedicat clerului.

Absida Sfantului Petru – 18 m latime/ 11 m adancime.

- Altarul acoperit de un ciborium sau baldachin.

- Scaunul pontifului, precum anterior cel al Praetor-ului – asezat in centrul tribunei ; cardinalii

– de o parte si de alta, in semicerc.

La Est – intrarea – precedata de un atrium splendid – 81/122 m, in fata caruia se afla un portic

cu 2 turnuri.


- Imparatul Constantin – consacrata in 324 AD (anno domini sau d.Ch.)

- 384-386- Valentinian II, Teodosius I+Arcadius – demoleaza biserica si construiesc o basilica

de dimensiuni mai mari (architect Cyriades); consacrata in 390 AD.

- Distrusa in incendii; reconstruita

- Isi pastreaza forma basilicala originala, cu adaugarea unui transept in partea de sus, ca la Sf.

Petru.

- Foloseste coloane din Basilica Aemilia – capiteluri corintice

- Nava principala este separata de cele laterale prin cate doua randuri de cate 20 de coloane.

Santa Maria Maggiore – 432 – 440 – papa Sixtus III – dealul Esquilin

- A suferit nenumarate remodelari

- Fatada si absida – complet alterate

- Aceeasi antica orientare cardinala : intrare la Est, absida la Vest.

- Initial, bazilic avea 86m lung./ 32,5 lat.

- Proportiile si forma : clasice ; nava se termina cu arcul triumfal.

- Plafonul – Leon Battista Alberti (1406-72) – si incheiat de Antonio da Sangallo cel Batran

(~1455 – 1534)

- Mozaicuri originale – pe arcul de triumf si in medalioanele patrate de deasupra arcadelor

navei ; figuri statice ; predominanta aurului ; scene din Noul Testament.

- Colonada ionica – antablament cu model foliat ; registru superior cu pilastri de ordin corintic

ce incadreaza mozaicuri.

San Giovanni in Laterano - imp. Constantin

- Sediul scaunului papal

- Consacrata in 319; mentionata in arhive inca din 319

4

San Apollinare in Classe – Ravenna – 538 – 549

- Situate in afara orasului

- Utilizarea arcadelor exterioare – infrumusetarea zidurilor exterioare

- Turnurile rotunde ale clopotnitei – primul pas catre dezvoltarea campanilei – caracteristica

bisericilor ulterioare din nordul Italiei

Baptisterii – forma derivate din templele si mormintele circulare romane

- Initial, baptisteriile erau cladiri separate de cea a bisericii – in general langa atrium sau

curtea din fata bisericii – pana in sec. VI; dupa aceea – amplasat in vestibulul bisericii.

- Colonadele interioare – care in morminte aveau doar rol decorative – acum sustin structura

de suport a domului.

Baptisteriul lui Constantin - Roma

- Octagonal

- Acoperisul este sustinut de 8 coloane cu inaltimea de 2 niveluri

Baptisteriul din Nocera – intre Neapole si Salerno

- Circular

- 2 randuri de coloane

- Dom imbracat in acoperis de lemn – prima data cand sunt folosite ambele solutii ; de obicei,

romanii lasau domurile la vedere.

- In acest caz, domul reprezinta doar acoperisul boltit interior, in timp ce la exterior se

evidentiaza un acoperis de lemn, in ape.

- Precursor al imaginii gotice – bolti acoperite de suprafete plane.

San Stefano Rotondo ~ 470 AD

- Ridicat de Constantin cel Mare

- Consacrat de papa Simplicius ~ intre 468-483

- Nu e baptisteriu, insa e un bun exemplu de plan circular (prima biserica din Roma cu plan

circular – inspirata de biserica Sfantului Mormant din Ierusalim

- Acoperis sustinut de 2 inele de coloane – toate luate din constructii antice ; inelul exterior

sustine o arcada ; cele 2 coloane centrale sustin acoperisul de lemn.

- Initial avea 3 ambulatorii concentrice delimitate de 22 de coloane ionice ce inconjurau

spatiul central acoperit de un tambur

- 22 m inaltime si 22 m latime

- Existau 22 de ferestre in tambur – cele mai multe au fost zidite cu ocazia restaurarii din sec.

15.

- Coridorul « extern » (primul din cele 3) – a fost demolat.

5

Morminte

Galla Placidia – 420 AD – Ravenna

- Exceptionala – plan cruciform

- Cele 4 spatii anexate zonei centrale contrabalanseaza bolta centrala

- Tambur cu 4 ferestre

- Domul – portiune de sfera

- Unul din putinele exemple in care pandantivii domului sunt portiuni de hemisfera

- Fiecare dintre bratele crucii contine cate un sarcofag

- Interior remarcabil – mozaicurile originale – pastrate.

Mausoleul lui Theodoric – Ravenna – 530 AD

- 2 niveluri – cel inferior – un decagon

- Contine o cripta cruciforma

- Initial avea o arcada in jurul portiunii superioare, care state ape baza decagonala

- Acoperisul – placa de piatra sapata in forma unui dom aplatizat – pe margini – “manerele”

de piatra utilizate pentru ridicarea si amplasarea uriasului acoperis.

Siria (Syria Mayor – compusa din Lybia, Israel, Palestina, Iordania, Antiochia (Asia Mica))

- in special in partea central, arhitectura crestina a sec. 3-8 a produs monumente extreme de

interesante

- bisericile construite de Constantin in Siria :

biserica Nativitatii in Betleem

bis. Ascensiunii in Ierusalim

magnifica biserica octogonal ape locul fostului Templu

o biserica relativ similara in Antiohia

- primele 3 exista inca, cel putin in parte – pentru ca au fost atat de modificate in cursul

restaurarilor, incat forma originala le este doar partial cunoscuta.

- Erau de dimensiuni mari

- Biserica Octogonala de pe platforma Templului : coloanele si o parte din incrustatiile de

marmura mai sunt vizibile in Moscheea lui Omar, dar marea majoritate a structurii originale

este acoperita de decoratiune musulmana, iar imaginea interiorului este alterata de domul

de lemn si zidarie care a inlocuit acoperisul simplu original.

Tipologia siriana se desprinde de influenta romana – in special datorita lipsei de lemn si

abundentei de piatra dura (bazalt) ; a absentei caramizilor ; a distantei fata de Roma.

- In locul coloanelor sunt folositi pilastri

- Acoperisul – din placi de piatra

Planul folosit cu predilectie – cerc inscris in patrat, unghiurile fiind “umplute” cu nise – Biserica

din Bosra si Ezra.

6

Sunt considerate a fi prototipurile bisericilor bizantine S.Sergius, Constantinopole, San

Vitale, Ravenna, S. George, Salonic (precursor – mausoleu); In Asia Mica: Pergam si

Hieropolis; in Egipt si Algeria – bisericile bazilicale si circulare ale perioadei crestine timpurii.

Siria a fost centrul domeniului grec al Seleucizilor. Sub romani, vechea capitala Antiohia a

devenit cel de-al treilea oras al imperiului. Numeroase orase au crescut in jurul sau,

infrumusetate cu teatre, apeducte, arce triumfale.

Stilul architectural era “Grec, modificat de influentele locale, de traditia vechilor arte si de

natura materialelor folosite”.

- Arcul – foarte folosit – incaperile de mari dimensiuni erau acoperite cu placi de piatra

asezate pe randuri paralele de arce (arcade paralele).

- Cand deschiderea era prea mare -> cupole – evident ca era nevoie de contraforti -> rezulta o

structura de arce, placi si contraforti, peretii devenind o specie de cortina – prefigureaza

principiile de constructie gotice (ale echilibrului fortelor).

Din cauza lipsei de lemn – pt. acoperis – planul bazilical este abandonat in unele cazuri, iar

bisericile mai tarzii sunt acoperite cu domuri, in timp ce utilizarea lemnului lipseste cu

desavarsire – in aceste cazuri, planul bisericii devine patrat – cu o absida proiectata in care se

afla sanctuarul

Ungiurile devin nise -> transforma spatiul intr-un octogon – in interiorul sau, un alt octogon

definit de 8 pilastri, pe care se descarca cupola.

Ezra – 515 AD – forma ovoidala a domului – remarcabila – rezultata partial din constructia

fara centrare.

- Volumul : piatra fara mortar.

Kallat Seman

- 4 aripi cu cate 3 nave, formand o cruce a caror brate se intalnesc intr-o curte octogonala

deschisa in centrul careia se afla statuia sfantului patron

- Bratul estic formeaza o bazilica de sine statatoare – absida

- In jur – capele, arcade.

7

Arhitectura imperiului romano-bizantin – arhitectura bizantina timpurie

527 – 610

In Occident predomina tipul bazilical – va sta la baza arhitecturii ecleziastice romanice si gotice.

Imperiul Bizantin – preferinta pentru tipul central – utilizat anterior inclusiv pentru capele

palatine si martyria.

- Influenta orientala

Roma – arhitectura rezidentiala – spatiu de tip central

- Triclinul – octogon

Structura bazilicala s-a dovedit inadecvata din punct de vedere functional pentru desfasurarea

liturghiei in provinciile orientale => structurile spatiale de tip central ofereau liturghiei o

organizare si desfasurare mai organica – permiteau monarhului sa ocupe centrul – se scotea in

evidenta astfel provenienta divina a autoritatii imperiale

- Populatia - dispusa in jurul centrului

Spatiul de tip central constituia o reprezentare simbolica universului.

Sf. Sergius si Bachus – Constantinopole – Iustinian – 527

- capela palatina

- derivata din salile de audienta ale palatelor. Diferenta : octogonul central este amplificat catre

deambulatoriu prin intermediul a 4 exedre dispuse in axele principale, alternand cu nise de plan

dreptunghiular.

Planul : - dreptunghi – aproape patrat

- Octogon regulat

- Deambulatoriul – 2 niveluri

- 8 pilastri in interiorul spatiului formeaza octogonul

- Absida din axul central -> directionarea spatiului

- Cele 14 coloane – din exedre si nise – sustin un antablament pe care sta galeria superioara

- Domul se ridica pe octogon – nu are pandantive, ci 16 coaste, cate doua pe fiecare fata, iar

planele dintre ele sunt arcuite

- 8 ferestre la baza domului

- Bolti circulare in deambulatoriu si galerie (ca la Sf. Costanza, Roma).

Hagia Sophia – Constantinopole – 532-537

In 532 – altercatii intre factiunile Verzilor si Albastrilor la Circ – Constantinopole => incendiu in

oras – Sf. Irene a lui Constantin si Sf. Sofia (Constantius II) + alte cladiri publice – distruse de

flacari.

- S-a trecut la reconstructia lor imediata – iustinian -> arhitectii Anthemius din

8

Arhitectura Imperiului romano-bizantin – arhitectura bizantină timpurie

527 – 610

Occident - predomină tipul bazilical – va sta la baza arhitecturii eclezistice romanice si gotice.

Imperiul Bizantin – preferință pentru tipul central – utilizat anterior inclusiv pentru capelele

palatine si martyria; influență orientală.

Roma- arhitectura resedințelor imperiale – spații de tip central + triclinum – octogon + spațiile

de recepție cu triforiu.

Structura bazilicală s-a dovedit inadecvată din punct de vedere funcțional pentru desfășurarea

serviciului religios în provinciile orientale => structurile spațiale de tip central ofereau liturghiei o

organizare și desfășurare mai organică – permiteau monarhului să ocupe centrul – era astfel

subliniată proveniența divină a autoritătți imperiale.

- Spațiul de tip central constituia o reprezentare simbolică a universului.

Sfintii Sergius si Bacchus, Constantinopol –Iustinan – 527

- capela palatină

- derivată din sălile de audiență ale palatelor.

- diferența: octogonul central “dilatat” către deambulatoriu prin intermediul a 4 exedre

dispuse in axele principale, alternate cu nișe de plan dreptunghiular.

- octogon neregulat

- deambulatoriu pe 2 niveluri

- absida din axul cental – direcționarea spațiului.

- cele 14 coloane din exedre și nișe sustin antablamentul galeriei superioare

- domul se ridică pe octogon; nu are pandantive, ci 16 coaste, câte două pe fiecare față, iar

suprafețele dintre ele sunt arcuite.

- ferestre la baza domului

Haghia Sophia – Constantinopol – Iustinian 532 – 537

In 532 – altercații între facțiunile Verzilor si Albaștrilor la Circ => incendiu in oraș – S. Irene a lui

Constantin și S. Sofia a fiului său + alte clădiri publice – distruse de flăcări.

- S-a trecut la reconstrucția lor imediată.

Iustinian -> arhitecții Anthemius din Thralles si Isidor din Milet – ambii din partea orientală a

imperiului

Planul – nou –spațiu central mărginit de 4 pilaștri legați prin arce semicirculare care susțin

domul

- la E si la V – două mari spații semicirculare acoperite de 2 semicalote + exedre acoperite, de

asemenea, cu demicalote.

sinteză între tipul bazilical si tipul de martyrion – intre structura sptiala de tip longitudinal si cea

de tip central.

ca forma si dimensiuni, se apropie de Basilica lui Maxentius (Constantin) din Roma.

de jur împrejurul spațiului central – ca si la Ss. Sergius si Bacchus – sunt dispuse alternativ 4 nișe

si 4 exedre perforate

- 4 pile centrale masive – 3,7/7 m – susțin prin intermediul a 4 arce (cele longitudinale

disimulate de timpane străpunse de ferestre) și a unor pandantivi o cupola cu diametrul de

31 m.

1

- împingerile cupolei sunt preluate pe directia nord-sud de colaterale cu 2 niveluri, iar pe

direcția est-vest, pe 2 semicalote care se descarcă, fiecare, pe 2 dintre pilele centrale si alte

2 situate pe contur.

Asemănări cu Bazilica lui Maxentius:

- împarțirea tripartită a navei centrale prin intermediul unor piloni care, în cazul ambelor

monumente, reprezintă scheletul constructiv al sistemului de sustinere a bolții, zidurilor

rămânandu-le numai rolul de închidere a spațiului.

- spre deosebire de precedentele bazilici cu cupola, în care altarul parcă atrage către sine

semicalota, inovația Sf. Sofia constă în amplasarea cupolei deasupra navei principale, într-o

poziție centrală, și sprijinirea ei pe doua semicalote – realizând, în felul acesta, legătura cu

planul bazilical.

- cele două semicalote care susțin cupola dinspre răsărit și apus accentuează dezvoltarea

longitudinală a spațiului și directionarea miscării către altar – dezvoltare temperată de

importanța compozițională a axei verticale corespunzătoare cupolei.

- echilibrul rezultat între dezvoltarea longitudinală, specific bazilicală, și acțiunea centripetă a

cupolei, este determinant pentru soluția spațială.

- zidul care se sprijină pe cele 2 calote – perforat către răsărit de 3 exedre ajurate, iar către

apus, de 2 exedre și de un cilindru ce înlocuiește exedra centrală, pentru a realiza un acces

monumental => din zidul de susținere a exedrelor nu rămân decât 2 pile, de o parte și de

alta, care se integrează în sistemul constructiv al clădirii.

- cei 4 piloni – disimulați – perforați la nivelul navelor laterale și al galeriilor suprapuse, spații

împărțite în sens transversal în compartimente boltite în cruce – asemănătoare cu încăperile

termelor și palatelor imperiale.

- adosarea de coloane și placarea zidurilor cu marmură divers colorată desăvârșesc tentativa

de disimulare.

- continuitatea suprafețelor curbe și plane care delimitează nava centrală este asigurată prin

legătura organică între elemente și prin tratarea uniformă a spațiilor și intervenția unor

profilaturi orizontale la nivelul soclului si bolților.

- trecerea de la o formă boltită la alta creează o senzație de spațialitate și dinamism.

Atât Sf. Sophia, cât și Sf. sergius și Bacchus din Constantinopole și San Vitale din Ravenna au rămas

fără replici, construcțiile de serie ale vremii adoptând tipuri mai simple.

Execuție: - cărămidă cu rosturi late de mortar legată în zonele de maximă solicitare cu foi de plumb,

cu rare intervenții ale unor asize din piatră, cu excepția pilonilor executați din piatră fățuită legată

cu mortar.

- arcele cilindrice care susțin cupola sunt executate, sub influența construcțiilor romane, din

cărămizi pătrate de 70 cm.

Cupola inițială, prăbușită cu ocazia unui cutremur, cu diametrul de 31 m, avea un profil aplatizat,

săgeata maximă fiind 1/4 din diametru.

Către reazeme, profilul se curba brusc pentru a permite înscrierea a 40 de ferestre.

Narthexul, la vest de clădirea principală, era dedicat catehumenilor și penitenților și forma un mare

spațiu de peste 200 de metri lungime de 30 de metri lățime. Încăperea are două niveluri, partea

superioară formând o galerie deschisă către biserică.

La nord și sud, cei patru pilaștri interiori continuă în patru contraforturi masive cu lățimea de 7,6 m

pee 21-22 m lungime, străpunse cu arcade duble pe două niveluri. Acești pilaștri preiau împingerile

arcadelor principale și a cupolelor de pe cele două laturi pe care nu există semicalote.

2

Efectul întregului este unul de complexitate extremă, cu toate că schema generală este foarte

simplă. Scara spațiului este obținută prin atenta gradare a diferitelor elemente ale arcadelor,

navelor laterale și domului central care pare să plutească, fără vreun suport aparent, deasupra

spațiului central, sau așa cum nota Procopius, un martor ocular, "de parcă ar fi suspendat de

Ceruri".

Impresia creată este cea de mare spațiu central acoperit cu un dom terminat în capete

semicirculare, înălțimea descrescând progresiv de la cei 54,5 metri ai axului vertical central.

Pereții și coridoarele sunt placate cu marmură variat colorată: alb frigian, verde laconian, albastru

libian, negru celtic, marmura albă cu vene negre din Bosfor și pardoseli de marmura din Thessalia,

îmbinată cu mozaicuri colorate de diferite modele. Bolțile și cupolele sunt îmbogățite cu mozaicuri

de sticlă înfățișând apostoli, îngeri și sfinți pe un fundal auriu strălucitor. Coloanele de marmură

multicoloră susțin galeriile rezemate pe bolți în plin cintru. Inele de bronz încercuiesc fusul

coloanelor la baza capitelurilor și deasupra bazelor.

Nivelurile inferioare ale colateralelor, la nord și la sud de spațiul central, sunt susținute de patru

coloane de marmură verde închis provenite din templul lui Artemis din Ephes, în timp ce galeriile

superioare au câte 6 coloane din același material.

În fiecare dintre cele patru mici exedere se câte două coloane mari de porfir roșu închis aduse de la

Templul Soarelui din Baalbec și câte șase mai mici la nivelul galeriei superioare. Numărul total de

coloane este de 107, același număr ca cel al diametrului vertical al catedralei. Capitalurile sunt în

cea mai mare parte tip piramidale sau cubiforme, cu mici volute și motive florale delicat incizate.

Hagia Sophia rămâne capodopera arhitecturii bizantine.

Hagia Irene

A fost transformată în urma unui incendui - 564 - în bazilică cu cupolă, lățimea a două din cele patru

arce pe care se reazămă cupola, cele transversale, egală cu adâncimea colateralelor, generează în

spațiu o cruce înscrisă → devine precursoarea tipului de bazilică cruciformă cu cupolă.

Procopius - după Hagia Sophia, Hagia Irene nu avea asemănare.

- amestec de plan bazilical și biserică boltită

- naosul - două travee mari acoperite de cupole, prelungite către est de o a treia travee în fața

absidei; înconjurate de două coridoare laterale, plus un al terilea la vest, pronaosul.

- coloanele colateralelor susțin galeria superioară, iar arcele care susțin cupola sunt deschise și se

descarcă pe bolți semicilindrice care fac legătura cu zidul exterior, delimitate de un perete perforat

de ferestre.

- planul parterului este bazilical, cu naos și colaterale, însă etajul prezintă un transept, prefigurând

astfel tipologia de crucea greacă înscrisă a arhitecturii bizantine ulterioare.

Cupola de deasupra traveei principale se ridică pe un tambur străpuns de ferestre, o caracteristică

necunoscută arhitecturii bizantine timpurii, dar care se va regăsi în arhitectura ulterioară. Cea de-a

doua cupolă nu are ferestre, este foarte plată și iese foarte puțin în evidență deasupra liniei

acoperișuluiș ca și la Sf. Sophia din Salonic, bolta nu este circulară, ci este un pătrat imperfect cu

colțurile rotunjite. Colateralele sunt boltite cu bolți încrucișate din cărămidă.

Arcadele prezintă imposte cu monograme în partea superioară a coloanei.

Biserica este precedată de un atriu în prezent înconjurat de un claustru binavat acoperit cu arce

dublou, care însă nu pare sa fi făcut parte din clădirea originară.

3

Biserica Mântuitorului din Chora - sec. 4.

- situată în exteriorul zidului de apărare ridicat de împăratul Constantin

- se consideră că a fost ridicată de Iustinian și reconstruită de Maria Ducaina, soacra lui Alexis

Comnenus, în secolul al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea.

- structură foarte complicată

- corpul principal al bisericii - mic, cruciform în plan cu o absidă și o cupolă reconstruită după un

cutremur

- ziduri căptușite cu plăci de marmură, ca la Hagia Sophia

- brațele crucii sunt scurte și rezultă din proiecțiile pilaștrilor de la cele patru colțuri.

- conține figuri sculptate; se detașează de tradiția bizantină - ar putea fi rezultatul contactului cu arta

occidentală din perioada ocupației latine a Constantinopolelui, vreme de jumătate de secol → inclusiv

influența asupra decorării pronaosului → obișnuitul nartex dublu capătă proporții neobișnuite și domină

biseric, constituindu-i vestibulul.

- pronaosul exterior este lung de șase travee, fiecare dintre acestea fiind acoperită cu câte o boltă cu

dublă curbură

- ușa de intrare prezintă un cadru de marmură roșie de secțiune tipic bizantină

- cel mai remarcabil element al bisericii îl reprezintă mozaicurile celor două naosuri, foarte probabil

lucrarea pictorilor primitivi italieni Cimabue, Giotto și Memmi. Fețele sunt modelate atent, mai

expresive, foarte diferite de caracterul mosaicurilor mai vechi, din secolele al V-lea și al VIII-lea.

Biserica Sfinților Apostoli, Constantinopole

- fondată de Constantin cel Mare și reconstruită de iustinian, distrusă mai apoi în 1463 pentru a face loc

moscheii Sultanului mahomed al II-lea.

- reprezintă al doilea tip de plan bizantin

- este prototipul pentru San Marco din Veneția

- construită inițial de Constantin ca mausoleu pentru sine și succesorii săi - în secolul al VI-lea este

reconstruită de Iustinian.

- Procopius - descrie reconstrucția lui Iustinian ca pe o biserică cu transept, cu colaterale și triforium.

- sanctuarul se afla sub cupola centrală, construită cu ferestre după modelul Sf. Sophia, pe patru arce cu

pandantivi, dar la scară redusă.

- cupola - înconjurată de 4 cupole egale, dar fără ferestre, câte una peste fiecare braț al crucii.

- nava occidentală - mai lungă - de unde si forma de cruce latină în plan.

San Vitale, Ravenna - 526 - 547

- prototip: Templul Minervei Medica, Roma

- plan octogonal - un octogon interior de 15 m înscris într-unul exterior de 33,5 m.

- altarul absidal se deschide din octogonul interior printr-o travee pătrată, străpungând galeria

exterioară.

- cele șapte arcade ale octogonului interior au coloane așezate pe câte o jumătate de cerc și susțin

galeria, după modelul bisericilor din răsărit.

- cupola - făcută din vase de lut și protejată de un acoperiș din lemn, deosebindu-se astfel prin

tehnologia de construcție de exemplele romane.

→ Aix-la-Chapelle - construit de Charlemagne (îi conține mormântul) - derivă din această biserică.

- nucleu central octogonal - 8 pilaștri + 7 exedre perforate

- evoluția finală a cupolei sprijinită pe trompe de colț sferice

4

Sfântul Nicolae din Myra - sec. VI

- bazilică compactă cu cupolă

Se apropie, prin contracția navei principale, de spațiul central acoperit cu cupolă.

- zidărie de piatră și cărămidă cu rânduri alternative și rosturi ate de mortar

- cupola - sprijinita pe 4 pile masive

- arce transversale (dreapta și stânga)

Elementele structurale: - pandantivii cupolei

- arcele transversale

- capele de colț cu galerii la partea superioară și deschideri în spațiul central → tendință de centrare.

Biserica Koimesis (Adormirii), Niceea - 720

- tehnică des folosită în perioda medievală - cărămizi subțiri cu strat lat de mortar

- planul sugerează crucea greacă înscrisă

- cupola - 4 pile și 4 arce (2 transversale și 2 longitudinale)

- pandantivi masivi din zidărie

- punctează sfârșitul evoluției spațiului bazilical cu cupolă spre planul în cruce greacă

- expresie clară a spațiului interior în exterior.

Sf. Sophia - Salonic

- biserică în cruce greacă cu cupolă

- cele 4 masive de zidărie sunt sparte în sens transversal și longitudinal, rezultând o navă centrală și

patru secundare, cât și atenuarea impresiei de masivitate a pilelor.

- cele două spații laterale comunică direct cu altarul

- în exterior: volumul exprimă foarte bine interiorul - altarul și navele secundare.

Perioada de apogeu a arhitecturii bizantine

- extensie teritorială: Armenia, Cipru, etc.

- în plan religios - conflicte cu papalitatea - Marea Schismă (1054)

- 1025 - 1081 - perioadă de criză

- separarea armatei de civili - armata alcătuită din mercenari => pierderi de teritorii

Apar trei școli de arhitectură:

1. Scoala Constantinopolitană

2. Școala Orientală (priemel două au caracteristici opuse)

3. școala Greacă - sinteză a primelor două.

1. Școala constantinopolitană

Biserica mănăstirii Pantocrator

- tendință de generalizare a folosirii cărămizii

- din punct de vedere static, sistemul de boltire asigură anularea reciprocă a împingerilor generate de

arce și bolți

- atenuarea masivității prin reducerea zidăriei folosită la scheletul de rezistență, ca umplutură.

- mozaicuri pe cupole →dinamizarea spațiului inerior → impresia de connuitate a spațiului.

- exprimarea în exterior a structurii spațiului interior => divizarea marcată a volumului exterior.

biserica mănăstirii - 1143 - 1180

- cărămizi cu straturi late de mortar și șiruri retrase din 2 în 2 rânduri

5

- peste vechea bazilică se introduce o capelă

- planul bazilical este desfășurat - planul cruce greacă înscrisă în forma sa finală, fără elemente de sprijin

masive.

Școala Orientală

- se mizează pe masa de zidărie ce preia împingerile bolților

- împărțirea volumului în încăperi clar delimitate (rol structural) → connuitatea spațiului se pierde.

- impresia de masivitate excesivă

- puține goluri de dimensiuni mici taie volumul înspre exterior

- simplitate brută

- predominanța suprafețelor netede

- monumentalitatea.

Biserica Sf. Sophia, Trebizond

- plan bazilical inițial - 4 pile foarte suple

- plan cruciform (cruce greacă înscrisă)

- cupolă cu pandantivi

- 2 încăperi separate în prelungirea brațelor crucii pe direcția N-S

- piatră fățuită (tehnica armeano-siriacă)

- expresie mai puțin diferențiată a volumului în exterior → unitate.

Școala Greacă - sintetizează trăsăturile școlilor anterioare

- sporirea masivității

- fragmentarea spațiului interior

- tendință de mărire a spațiului central - devine dominant

- reducerea dimensuinilor deschiderilor (diametrul în raport cu golurile)

- limitarea raportului interior - exterior => caracterul închis al construcțiilor.

- monumentalitatea reprezintă o expresie a raportului spațiu - volum

Biserica mănăstirii Daphni, Atena, 1030

- descărcarea cupolei prin 8 puncte - cupolă pe octogon, foarte complexă

- plan central articulat și plan cruce greacă

- ambulatoriul continuu cedează locul unei succesiuni de încăperi izolate.

Arhitectura bizantină medie din zona egeeană și Italică

- materiale și sistem construcv → școala orientală

- plan - școala greacă

Italia - 1071 - normanzii ocupă teritorii, preluând și unele elemente arhitecturale.

- 1063 - începe zidirea catedralei din Pisa, construcția bisericii San Marco

Torcello - biserica Santa Fosca - transplant în italia a arhitecturii bizantine medii

- bazilică - ansamblu: - dom

- biserică de tip central

- campanil romanic

- baptisteriu circular

Biserica Santa Fosca - cruce greacă cu brațe scurte

- plan octogonal

- trompe sferice

6

- 8 reazeme de secțiune redusă în raport cu exemplele grecești

- otogon cu laturile 4 câte 4 egale

- colonadă perimetrală

- arcatură suplă

San Marco

- 5 structuri tip cruce greacă - una fiind centrală

- pile cu galerie la partea superioară - circulație perimetrală

- 1071 - zidurile erau ridicate

- sfârșitul secolul al XIII-lea - nartex cu colonadă cu arce gotice

- deasupra arcului principal există singura cvadrigă de bronz antică

Cvadriga de deasupra exonartexului provine de la hipodromul din Constantinopole - din perioada

cruciadei din 1204.

Dacă tipul de cruce greacă înscrisă reprezintă o grupare de spații ierarhizate, interiorul bazilicii San

Marco reprezintă o grupare de spații de ordin superior - este alcătuită din spații între care se stabilește o

nouă ierarhie.

Spațiul interior rezultă din alăturarea a cinci structuri în cruce greacă înscrisă acoperite cu câte o cupolă,

în așa fel încât fiecare are o travee comună cu cea adiacentă.

Caracterul bizantin al soluției de spații și volume îi corespunde o tehnică de execuție romanică:

cărămizile sunt înalte, paturile de mortar sunt subțiri, iar asizele de cărămizi ale bolților sunt dispuse

concentric și nu radial.

Nișele din zona absidelor, arcele oarbe care încadrează ferestrele, frizele în dinți de fierăstrău sunt și ele

prezente în arhitectura bisericilor lombarde din secolele IX - XI.

Parte din capitelurile coloanelor sunt copii după modelele perioadei lui Iustinian sau anterioare, dar

interpretarea lor se face în regim lombard.

7

ARA1203_CURS

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?