Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

Eh. Oare cum arată dormitorul?
Mă aventurez înăuntru, cutezător. Scot un
urlet sugrumat. Arată de parcă cineva a vomitat
curcubeie și pete multicolore, acoperind fiecare
suprafață în culori care nu se juxtapun în natură.
Pe pat, o pătură oribilă, mâncată de molii. O
mașină de cusut bej, enormă, ocupă mare parte
din birou. Și haine… haine peste tot.
Femeia asta are mai multe haine decât ar avea
pe stoc un magazin de mărime medie. În mod
cert nu i-a ajuns jumătatea de dulap pe care i-am
eliberat-o, deci și-a atârnat rochiile în spatele
ușii, de-a lungul peretelui – folosind vechea șină
pentru tablouri, o idee ingenioasă, trebuie să
recunosc – și până în spatele scaunului, acum
aproape invizibil, de sub fereastră.
Preț de aproximativ trei secunde iau în
considerare posibilitatea să o sun și să pun
piciorul în prag, înainte să ajung la concluzia
inevitabilă că ar fi jenant. Oricum, în câteva zile
n-o să-mi mai pese. Probabil că nici n-o să mai
observ. Totuși. În momentul ăsta, părerea mea
despre femeia din Essex a atins un nou minim.