Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

lângă debarcader. Vei recunoaște locul când îl
vezi.
Este cea mai chinuitoare călătorie cu trenul pe
care am făcut-o vreodată. Ard de curiozitate. Deabia
pot să stau locului. Când ajung la Brighton e
întuneric deja, dar e ușor să găsesc drumul către
malul mării; merg atât de repede către
debarcader, încât aproape că alerg, ceea ce fac
doar în circumstanțe extreme, deci chiar trebuie
să fiu entuziasmată.
Văd la ce se referă Leon de îndată ce ajung
acolo. Nu aș putea rata locul.
Pe pietriș, la vreo treizeci de metri de mare, se
află un fotoliu acoperit în pături multicolore. În
jurul lui sunt împrăștiate o duzină de lumânări.
Îmi acopăr gura. Inima îmi bate cu viteză
triplă. În timp ce mă îndrept într-acolo,
împiedicându-mă de pietre, mă uit în jur după
Leon, dar nu e niciun semn de el – întreaga plajă
este pustie.
Biletul de pe fotoliu este fixat sub greutatea
unei scoici mari.