Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

de a-l menționa pe Richie, ceea ce scade
temperatura între noi și mai mult. Vina mea,
probabil. Doar că nu-i pot vorbi despre el fără să
aud despre Ceartă, de parcă ar apăsa pe butonul
de reluare de fiecare dată când aude numele lui
Richie. În timp ce ea e ocupată cu gătitul unui
brinner {3} (o combinație dintre micul dejun și
cină, potrivită atât pentru cei ce sunt activi ziua,
cât și pentru cei activi noaptea), îmi spun iar și
iar că ar trebui să-mi amintesc cum s-a sfârșit
Cearta. Că ea și-a cerut scuze.
Kay:
— Deci o să mă întrebi în legătură cu
weekendurile?
Mă uit fix la ea, întârzii cu răspunsul. Uneori
îmi vine greu să vorbesc după o noapte lungă.
Doar să-mi deschid gura pentru a forma gânduri
inteligibile e ca și când aș ridica ceva extrem de
greu sau de parcă aș fi într-unul din acele vise
unde trebuie să alergi, dar picioarele ți se mișcă
anevoie, ca prin melasă.
Eu: