Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

să recunoască – mi-a expus un plan elaborat,
implicând nevoia de a cumpăra niște frișcă,
pentru a mă convinge să vin la cafenea și s-o
conduc acasă. Cu cât mai devreme o rezolvăm cu
acel ordin de restricție, cu atât mai bine. Cât timp
a fost plecată am reparat lanțul de la intrare și
ușa de la balcon, doar ca să fac ceva.
Am lunea liberă, deci o conduc pe Tiffy la
metrou și apoi îmi gătesc un mic dejun copios cu
sângerete prăjit și spanac.
Nu-mi place să stau singur fără să fac nimic.
Ciudat – în mod normal, sunt adeptul izolării.
Dar când Tiffy e plecată, îi simt absența ca pe un
dinte lipsă.
În cele din urmă, după ce-am tot măsurat
camera la pas evitând să mă uit la telefon, o sun
pe mama.
Mama:
— Leon? Scumpule? Ești bine?
Eu:
— Bună, mamă. Sunt bine. Scuze că am plecat
așa vineri.
Mama: