Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

Deja nu mai pot să gândesc limpede.
— Lut în mâinile tale?
— Voiam să spun „extraordinar de ușor de
distras”.
— O să mă las greu de data asta.
Își folosește mâna așa cum n-a mai făcut-o
nimeni până acum. Nu am nici cea mai vagă idee
ce se întâmplă, dar pare să implice degetul lui
mare, sfârcul meu și vreo cinci mii de senzații
înțepătoare și excitante.
— O să-ți reamintesc despre asta peste zece
minute, mă anunță el sărutându-mă pe gât în jos.
— Ești îngâmfat.
— Sunt fericit.
Mă retrag să mă uit la el. Îmi dau seama că
obrajii încep să mă doară de la atâta zâmbit.
Când o să-i povestesc lui Rachel, știu exact ce-o
să facă: o să-și bage degetul în gură și-o icnească
a vomă. Dar e adevărat – în ciuda a tot ce s-a
întâmplat astăzi, sunt dezgustător, amețitor de
fericită.
El își ridică sprâncenele la mine.
— Nicio replică spirituală?