Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

prietenos când zâmbește.
— Le distilez! Iese un cidru nemaipomenit!
Și cu asta, trântește geamul.
Leon și cu mine ne uităm unul la celălalt și
izbucnim simultan în hohote de râs. În scurt timp
râd atât de tare, încât îmi dau lacrimile; mă țin de
burtă, gâfâind și strâmbându-mă tare.
— Yoga antigravitațională! îl aud pe Leon
șoptind; vocea lui de-abia se aude într-o pauză
din zgomotul traficului. Cidru de banane!
— Nu te pot auzi, zic, dar nu țip de frică să
nu-l supăr iar pe ciudatul din apartamentul cinci,
din nou. Vino mai aproape.
Leon se uită în jur și se retrage câțiva pași.
— Prinde! îmi spune, apoi aruncă buchetul
spre mine. Acesta se ridică strâmb prin aer,
împrăștiind frunze și câte-o crizantemă în timp
ce zboară, dar, cu o alonjă periculoasă către
balustradă și un țipăt ascuțit, reușesc să-l prind.
Până când reușesc să apuc bine florile și le
pun pe masă, Leon a dispărut. Mă aplec confuză
peste marginea balconului.
— Unde ai dispărut? strig.