Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

gura să continui să țip, dar mâna ridicată a lui
Leon mă oprește.
— Pot să spun ceva? Adică, să strig ceva?
Un șofer încetinește, uitându-se cu interes cum
urlăm noi unul la celălalt, la două etaje distanță.
Îmi trece prin minte că Leon probabil n-a mai
strigat niciodată pe stradă. Închid gura, puțin
surprinsă, apoi încuviințez din cap.
— Am dat-o în bară! strigă Leon. Își drege
glasul și încearcă puțin mai tare. M-am speriat.
Știu că nu e o scuză, dar toate astea mă sperie.
Procesul. Tu, noi. Nu mă descurc când lucrurile
se schimbă. Devin…
Se chinuie, de parcă a rămas fără cuvinte, și
ceva cald cedează în pieptul meu.
— Aiurit? îi sugerez.
În lumina stâlpului de pe stradă îi văd buzele
mișcându-se într-un zâmbet asimetric.
— Da. Un cuvânt bun. Își drege din nou
glasul, venind mai aproape de balcon. Uneori mi
se pare mai ușor să fiu cum eram înainte să te
cunosc. Mai sigur. Dar… uită-te ce ai reușit să
faci. Cât de curajoasă ai fost. Și așa vreau să fiu