Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

strada acum, venind pe partea aceasta de trotuar.
Pot să-i disting chipul, liniile netede, ascuțite ale
pomeților, curbura delicată a buzelor. Privindumă
de jos, adaugă: Toată lumea îmi tot spunea c-
o să te pierd dacă nu-ți spun ce simt, și apoi a
venit Justin, regele gesturilor romantice…
— Romantice? izbucnesc. Romantice? Și, la
naiba, nu vreau oricum gesturi romantice! De ce
aș vrea? Am avut parte de ele și a fost de rahat!
— Știu, zice Leon. Ai dreptate. Ar fi trebuit să
știu.
— Și mi-a plăcut că nu ai forțat lucrurile –
ideea de a mă implica într-o relație serioasă mă
sperie la culme! Adică, uită-te cât de greu a fost
să ies din ultima!
— Oh. Da. Asta e… da, înțeleg. Mormăie
ceva care sună ca: „Al naibii Richie!”
— Te pot auzi fără telefon acum, să știi, îl
anunț, ridicându-mi suficient vocea ca să se audă
peste zgomotul traficului. În plus, mă bucur că
am scuza de a țipa.
El închide și se îndepărtează puțin.
— Să țipăm, atunci!