Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

dispusă să fiu conciliantă, încât mă las dusă de
val. Nici măcar nu mă prefac surprinsă.
— Bună!
— Bună ziua, îmi spune femeia de la ușă.
E minionă, cu pielea măslinie și o tunsoare
băiețească de genul celor care te fac să arăți ca o
franțuzoaică, dacă ai un cap suficient de mic. Mă
simt instantaneu enormă.
Tipa nu face nimic pentru a-mi alunga acest
sentiment. În timp ce trec pe lângă ea, o pot simți
examinându-mă. Încerc să studiez decorul – ooh,
tapet verde-închis, pare veritabil, din anii
șaptezeci –, dar după o vreme senzația ochilor ei
îndreptați asupra mea începe să mă sâcâie. Mă
întorc să-i întâlnesc privirea direct.
Oh. E iubita. Iar expresia ei n-ar putea să fie
mai clară de atât: Eram îngrijorată că ai putea fi
sexy și ai putea încerca să-mi furi iubitul în timp
ce te instalezi comod în patul lui, dar acum că
te-am văzut îmi dau seama că el n-ar fi niciodată
atras de tine, deci da! Intră!
E toată numai zâmbete acum. În regulă, nu
contează – dacă asta e ceea ce trebuie să fac ca