Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

partea asta a Londrei totul e mizerabil, coborât
parcă din romanele lui Dickens. Pietre de pavaj
și cărămizi pătate de poluare, fâșii subțiri de cer
deasupra capului, printre geamuri murdare.
Totuși, nu trebuie să mergi mult ca să ajungi în
lumea strălucitoare, albastru-deschis din City.
Dau un colț și mă trezesc față în față cu mine
însumi, oglindit în sediul de sticlă al unei firme
de contabilitate.
Arăt groaznic. Epuizat și șifonat în acest
costum – costumele niciodată nu mi-au venit
bine. Ar fi trebuit să încerc mai mult să mă
aranjez; s-ar putea ca asta să se fi reflectat
negativ asupra lui Richie. Deja a trebuit s-o
înfrunt pe mama, a cărei idee de eleganță e să
poarte cizme până la genunchi cu un toc nițel
mai înalt.
Mă opresc, surprins de răutatea acestui gând.
Crud și critic. Nu-mi place că a putut să-mi apară
în minte. Am străbătut cale lungă până s-o iert pe
mama – sau până să cred că am făcut-o. Dar
chiar acum până și gândul la ea mă înfurie.
Sunt doar un bărbat furios astăzi. Furios că m-