Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— Ochelari de soare? întreb.
— Ochelari de soare. Rachel mi-i întinde.
Îmi înșfac geanta și mă îndrept spre ușă.
În timp ce trenul se zgâlțâie în drumul său prin
tunelurile Magistralei de Nord, îmi zăresc
reflexia în geam și mă îndrept puțin. Arăt bine.
Geamul neclar, zgâriat, ajută – ca un soi de filtru
de pe Instagram. Doar asta este una dintre
ținutele mele preferate, părul meu e proaspăt
spălat, arămiu, și deși s-ar putea să-mi fi șters
tușul de ochi de la atâta plâns, rujul meu e încă
intact.
Uite-mă aici. O pot face. Pot să mă descurc
foarte bine de una singură.
Sentimentul durează numai până ajung la
intrarea în stația Stockwell, când un tip dintr-o
mașină îmi strigă: „Scoate-ți păsărica afară!”, iar
șocul e suficient de puternic încât să mă readucă
rapid în starea de Tiffy-ratata, Tiffy postdespărțire.
Sunt atât de supărată, încât nici măcar
nu-mi vine să-i expun dificultățile anatomice pe
care le-aș întâmpina dacă aș încerca să-i
îndeplinesc cererea.