Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

Totuși, e ceva normal pentru Lucie. Ea doar
încuviințează din cap. Sau își înclină capul. Sau
uneori – în cazuri extreme, când am spus un
lucru a cărui exprimare aproape că-mi provoacă
durere fizică – ea zice un „da” încurajator.
De data asta, la finalul ședinței mă întreabă
cum cred că mă descurc. Încep cu chestiile
obișnuite – „Oh, a fost grozav, sincer, mulțumesc
foarte mult”, ca atunci când coafeza te întreabă
dacă îți place cum te-a tuns. Dar Lucie se uită
lung la mine, făcându-mă să mă întreb: „Chiar
așa, cum mă descurc?” Acum vreo două luni nu-i
puteam face față lui Justin când a vrut să mă
scoată la un pahar. Consumam atât de multă
energie mintală să țin amintirile sub control. Nu
eram dispusă să admit că m-a maltratat. Iar
acum, uite-mă, vorbind cu Cineva Care nu este
Mo despre faptul că ceea ce s-a întâmplat cu
Justin nu a fost vina mea.
În metrou, pe drumul spre casă, ascult muzica
lui Kelly Clarkson. Cu fața spre reflexia mea din
geam, îmi trag umerii în spate și-mi întâlnesc
privirea, ca în prima călătorie cu trenul de la