Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

sunt în pantaloni de pijama de molton, ciorapi de
lână și trei pulovere pe care nici în ruptul capului
nu le dau jos. Prin urmare, aplic niște luciu de
buze, îmi aranjez părul cu mâna și deschid ușor
ușa.
Scârțâie atât de tare încât e aproape un clișeu,
dar Hana nu se trezește. Mă strecor pe ușa
întredeschisă și o închid după mine, tresărind la
auzul scârțâitului care mi se pare foarte puternic.
Urmează să ne întâlnim la bucătărie, pentru
că, în caz că am fi surprinși, avem o scuză bună
(luând în considerare cantitatea de biscuiți pe
care o mănânc la muncă, nimănui nu-i va veni
greu să creadă că aveam nevoie de o gustare la
miezul nopții). Merg repede pe culoarul acoperit
cu covor, atentă la ușile înșirate pe ambele laturi.
Nu e nimeni. Mersul rapid mă încălzește
puțin; cobor și scările în grabă, iar până când
ajung la bucătărie rămân aproape fără suflu.
Bucătăria e singura parte a castelului care
arată îngrijită. A fost refăcută recent și, spre
încântarea mea totală, are în capăt o sobă imensă
Aga. Îmi lipesc corpul de ea, ca o fetiță care a