Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— Atunci ne culcăm. Se întinde după pătura
din Brixton, trăgând-o peste noi și apoi se
apleacă să stingă lampa. Trezește-mă dacă ai
nevoie de mine.
∵
Nu știu cum, dar dorm toată noaptea, trezindumă
abia când tipul de la etaj începe să facă orice
face el de obicei la șapte dimineața (se aude ca
un soi de aerobic energic ce implică o mulțime
de sărituri. Aș fi furioasă, dar e cu mult mai bine
decât alarma care mă trezește ca să mă duc la
muncă).
Leon e plecat. Mă așez, cu ochii împăienjeniți
de la faptul că am adormit după ce am plâns, și
încerc să înțeleg realitatea. În timp ce-mi derulez
prin minte evenimentele de ieri – din păcate
terminând cu partea bună cu canapeaua și
amintindu-mi de sosirea lui Justin – Leon își
ițește capul în dormitor.
— Ceai?
— L-ai făcut tu?
— Nu, l-am pus pe spiridușul de casă să-l
facă.