Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

recunoscătoare. Dintr-odată nu vreau să fiu lângă
nicio persoană goală.
— Sigur a plecat? îl întreb.
— Am așteptat până am auzit și ușa clădirii
închizându-se, îmi spune Leon. A plecat.
— Se va întoarce, totuși. Și nu pot face față
ideii că-l voi revedea. Nu pot… îl urăsc.
Inspir iarăși adânc, tremurat, simțind cum îmi
izvorăsc din nou lacrimile. De ce era atât de
furios? Oare a fost întotdeauna așa și eu doar am
uitat?
Întind o mână către Leon; vreau să fiu ținută
în brațe. Se mută din capătul opus al patului și
mă trage către el, culcându-mă; acum e în spatele
meu, corpul meu e înconjurat de al lui.
— Poate că simte că-și pierde controlul asupra
ta, îmi șoptește. E speriat.
— Ei bine, eu nu mă întorc de data asta.
Leon îmi sărută umărul.
— Vrei să-l sun pe Mo? Sau pe Gerty?
— O să stai cu mine?
— Desigur.
— Nu vreau decât să mă culc.