Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

inspiră brusc, privirea lui e înapoi pe fața mea, în
momentul în care-i deschei jeanșii.
— Puțin ajutor? spun cu o sprânceană ridicată,
în timp ce mânui stângaci nasturii.
— Îți las ție partea asta. Nu te grăbi.
Zâmbesc. Își trage jos jeanșii, apoi mă trage și
pe mine să mă întind lângă el pe canapea.
Suntem o grămadă de membre și perne și piele.
Categoric nu încăpem. Nu e deloc spațiu. Râdem
acum, dar numai printre săruturi; în toate locurile
unde corpul lui îl atinge pe al meu am impresia
că cineva mi-a reprogramat nervii să simtă de
cinci ori mai multe decât de obicei.
— A cui idee a fost canapeaua? întreabă Leon.
Capul lui e la nivelul pieptului meu; mă sărută
de-a lungul marginii de jos a sutienului acum,
făcându-mă să gem. Mă simt incredibil de
inconfortabil, dar disconfortul e un preț pe care
n-am nici cea mai mică problemă să-l plătesc.
De-abia când mă lovește cu cotul în abdomen,
în încercarea de a se așeza în așa fel încât să aibă
suficient spațiu să mă sărute, îl întrerup.
— Pat, zic cu hotărâre.