Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

∵
Noapte liniștită. Holly nu putea să doarmă; am
jucat dame. Ea își ridică degetele și le plimbă pe
deasupra tablei de parcă ar țese o vrajă înainte de
a muta. Se pare că e un joc psihologic – îl faci pe
adversar să se uite încotro te îndrepți în loc să-și
planifice următoarea mișcare. Unde a învățat un
copil de șapte ani să joace jocuri psihologice?
Pun întrebarea.
Holly:
— Ești cam naiv, Leon, nu-i așa?
Pronunță „neiv”. Probabil n-a rostit cuvântul
niciodată cu voce tare, doar l-a citit în vreuna
dintre cărțile ei.
Eu:
— Am foarte multă experiență de viață,
mulțumesc, Holly!
Îmi aruncă o privire superioară.
Holly:
— E în regulă, Leon. Ești doar prea
cumsecade. Pun pariu că oamenii te calcă în
picioare ca pe un preș.
Pe asta, cu certitudine, a luat-o de undeva.