Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— Ai ajuns cu bine la duș? mă întreabă în cele
din urmă, arătând din cap spre părul meu ud. Cu
piciorul tău, adică?
— Mi-am făcut duș în stil flamingo, îi spun
ridicând un genunchi spre el, ceea ce-l face să
zâmbească. Atunci când obțin un zâmbet din
acela asimetric din partea lui am impresia că am
câștigat la un joc pe care nici măcar nu eram
conștientă că-l jucam. Ușa nu se încuie, totuși,
adaug peste câteva clipe. Am crezut c-o să intri
peste mine, dar, din cât se pare, karma era
ocupată în altă parte în această dimineață.
El scoate un sunet gâtuit în genul unui
mmhmm și continuă să-și mănânce cornul. Îmi
stăpânesc un zâmbet. Un efect advers al faptului
că fâțâiala lui neliniștită mi se pare adorabilă e
acela că nu mă pot abține să spun lucruri despre
care știu că-l vor face să se fâțâie jenat.
— Oricum, în principiu m-ai văzut goală,
continui. De două ori. Deja. Deci n-ai fi avut
nicio surpriză majoră.
Se uită la mine de data asta.
— „În principiu”, subliniază el, nu e același