Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

obișnuiți să împărțim patul.
— În regulă, zice chelnerul, privindu-ne mai
nedumerit ca oricând. Păi… asta-i bine, nu?
— Nu în același timp, precizează Leon.
Împărțim patul la ore diferite.
— În regulă, repetă chelnerul. Ei bine, eh,
să…? Aveți nevoie de ceva?
Leon dă din mână cu bunăvoință.
— Nu, mergeți acasă. Pur și simplu o să dorm
pe podea.
— E un pat mare, îi zic. E în regulă, putem săl
împărțim.
Scot un scâncet – am fost mult prea
ambițioasă încercând să pun greutate pe glezna
mea luxată când mă ridicam de la masă. Leon e
lângă mine într-o clipă. Are reacții foarte rapide
pentru un bărbat care a consumat destul de mult
whisky.
— Sunt bine, îi spun, dar îl las să-și pună
brațul în jurul meu ca să mă sprijine în timp ce
mă deplasez prin sărituri.
Când ajungem la scară el zice: „La naiba!” și
mă ridică din nou să mă ducă în brațe.