Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— E tot ce a putut să-mi ofere Babs. Cum te
simți?
Reflectez asupra întrebării. Glezna îmi
pulsează, gâtul mă doare și am un gust sărat
oribil, dar durerea de cap a dispărut. Simt totuși
că mușchii abdomenului mă vor durea de la atâta
tuse.
— Chiar mult mai bine.
El zâmbește la auzul acestor cuvinte. E foarte
drăguț când zâmbește. Când e serios, chipul îi e
puțin sever – fruntea, pomeții, maxilarul sunt ca
sculptate cu o daltă fină –, dar când zâmbește
emană blândețe, îi observi doar buzele și ochii
întunecați și dinții albi.
Verific ora pe telefon, mai mult ca să întrerup
contactul vizual decât pentru orice altceva –
dintr-odată sunt foarte conștientă de faptul că
sunt întinsă în pat, cu părul ciufulit și picioarele
dezgolite, doar pe jumătate ascunse sub pături.
— Șase și jumătate?
— Ți-a fost somn.
— Ce ai făcut în tot acest timp? îl întreb. El
îmi arată semnul de carte – aproape că a citit