Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— Ușurel, îmi spune.
Țip. Mi-a lovit glezna de balustradă. El înjură
și mă trage mai aproape, astfel încât capul meu
se sprijină din nou pe pieptul lui.
— Scuze, scuze, îmi șoptește în timp ce urcă
pe scară. Pot vedea pereții roz-pal, acoperiți cu
picturi cu rame ostentative, toate numai poleială
și torsade și înflorituri, apoi o ușă, apoi Leon mă
culcă pe un pat minunat de moale. Fețe
necunoscute intră și ies din raza mea vizuală. E o
persoană în echipament de salvamar; cu privirea
încețoșată mă întreb dacă ea a fost aici tot
timpul.
Leon ridică pernele în spatele meu,
susținându-mi greutatea cu un braț.
— Poți să stai în capul oaselor? mă întreabă
încetișor.
— Eu…
Mă îneacă tusea, așa că mă rostogolesc pe o
parte.
— Cu grijă. El îmi mută părul ud înapoi după
umeri. Mai e vreo pătură pe aici?
Cineva întinde pe mine niște pături groase,