Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

roz și maro pe fundalul multicolor al prosoapelor
și al ochelarilor de soare. Închid ochii – mi-e mai
rău dacă-i țin deschiși.
Leon înjură în șoaptă.
— Unde sunt scările?
— Pe aici, zice Johnny White, undeva la
stânga mea.
Aud scârțâitul frânelor și zgomotul traficului
aglomerat în timp ce traversăm drumul. Leon
respiră greu, pieptul i se ridică și cade pe obrazul
meu. Prin contrast, respirația mea devine mai
ușoară – nodul din gât și ciudata greutate din
plămâni par să se fi diminuat puțin.
— Babs! Babs! strigă Johnny White al
șaselea.
Suntem înăuntru, și căldura bruscă mă face sămi
dau seama cât de mult tremur.
— Mulțumesc, zice Leon.
E agitație peste tot în jurul meu. Pentru o clipă
mă simt jenată și încerc să mă dau jos din brațele
lui Leon să merg, dar apoi capul mi se clatină și
mă agăț din nou de tricoul lui, făcându-l să se
împiedice.