Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

lucru la care mă pot gândi e durerea care-mi
mistuie glezna.
Scot un țipăt și înghit o gură de apă de mare,
atât de sărată, că-mi arde gâtul; mâinile mi se
agită necontrolat și pentru o clipă piciorul
zdravăn atinge fundul, însă apoi celălalt picior al
meu încearcă și el să-și găsească un punct de
sprijin, iar durerea mă face să cad din nou. Sunt
răsucită, mă învârt; totul e doar crâmpeie de apă
și cer. Probabil am făcut o entorsă, își dă seama
un colț îndepărtat al creierului meu. „Nu te
panica”, încearcă să-mi spună, dar e prea târziu,
tușesc, scuip apă și ochii și gâtul îmi ard, nu mă
pot întoarce, nu pot să-mi găsesc un sprijin,
glezna mea urlă de durere de fiecare dată când o
mișc, în timp ce încerc să înot…
Cineva încearcă să mă apuce. Pot simți două
mâini puternice încercând să mă prindă; cineva
îmi lovește glezna rănită și încerc să țip, dar e de
parcă gâtul mi s-ar fi blocat. E Leon, care mă
ridică la suprafață; mă agăț de el și aproape
cădem împreună, dar reușește să împingă
puternic din picioare și să înoate, cu brațele