Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— De ce întotdeauna te furișezi prin preajma
mea? întreb, închizând fereastra și ștergând
cafeaua cu un șervețel.
— Ești tu prea nervoasă. Deci cine era tipul?
— Prietenul meu Leon.
— Prieten?
Îmi dau ochii peste cap.
— De când ești tu măcar puțin interesat de
viața mea, Martin?
El îmi aruncă o privire curios de îngâmfată, de
parcă ar ști ceva ce eu nu știu, sau poate că doar
are niște probleme intestinale.
— De ce ai nevoie? îl întreb printre dinți.
— Oh, de nimic, Tiffy. Nu vreau să te
întrerup.
Și se îndepărtează.
Mă las pe scaun și inspir adânc. Rachel își
ițește capul de după computer și-mi spune în
șoaptă: „Încă nu pot să cred! Erecție!”, apoi își
ridică ambele degete mari în sus. Mă las mai jos
în scaun, simțind cum îmi revine mahmureala, și
decid în mod absolut și categoric că nu voi mai
bea din nou niciodată.