Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

Îngheț și strâng din pleoape.
— Sunt închiși! Sunt închiși!
Îl simt luându-mi prosopul din mână.
— Bine. Îi poți deschide din nou.
El iese din duș. Adică, e decent acum, dar tot
nu poartă prea multe. Pot să-i văd tot pieptul, de
exemplu. Și destul de mult din abdomen.
E cu câțiva centimetri buni mai înalt decât
mine. Ud, părul lui des și creț tot nu stă drept; e
întins în spate după urechi și-i picură pe umeri.
Fața lui are trăsături delicate, iar ochii sunt de un
căprui profund, cu câteva nuanțe mai închiși la
culoare decât tenul; are riduri de expresie, iar
urechile îi ies puțin în afară, de parcă ar fi învățat
obiceiul de la faptul că el întotdeauna își ține
părul dat în spate.
Se întoarce să treacă de mine. Face tot ce
poate, dar chiar nu e loc pentru amândoi, și în
timp ce se strecoară pe lângă mine pielea caldă
de pe spatele lui îmi atinge pieptul. Inspir, uitând
brusc de mahmureală. În ciuda sutienului de
dantelă și a prosopului dintre noi, pielea mea s-a
înfiorat și ceva a început să-mi fiarbă aprig la