Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

văd acolo. Perdeaua dușului nostru este în mare
parte opacă, dar cu siguranță poți vedea puțin
prin ea. Vreau să zic, conturul.
El reacționează firesc: intră în panică și dă la o
parte perdeaua să vadă cine e acolo. Ne uităm fix
unul la celălalt. Apa continuă să curgă.
Leon își revine mai repede decât mine și trage
din nou perdeaua.
— Ahhh, face el, mai mult un sunet gâlgâit
decât un cuvânt.
Sunt în lenjeria mea minusculă, din dantelă, de
ieșit în oraș. Nici măcar nu mi-am înfășurat
prosopul în jurul meu – îl țin pe braț. Într-un fel,
asta pare mult mai rău decât să n-am niciun fel
de mijloace de a mă acoperi – am fost atât de
aproape de a nu mă expune și totuși atât de
departe.
— Vai, Doamne! țip în secunda următoare.
Îmi pare atât… îmi pare atât de rău!
El închide dușul. Probabil nu mă poate auzi
din cauza zgomotului, îmi întoarce spatele, fapt
care-mi dă de înțeles că ar trebui să încetez să
mă mai uit la conturul de după perdea. Îi întorc și