Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

∵
Ies de la muncă la timp ca să văd ultimele
urme ale unui răsărit cu adevărat splendid în
spatele zgârie-norilor; reflectate în griul de oțel
al Tamisei, culorile cerului se transformă în
nuanțe de albastru și roz. Pare că am atât de mult
timp de când m-am despărțit de Kay! Dar, dacă
i-am oferit atât de puțin timp pe cât pretinde ea,
de unde au apărut toate aceste ore?
Decid să mă opresc undeva pentru un ceai,
apoi să merg pe jos acasă – îmi ia doar o oră și
jumătate, iar acesta este genul de dimineață când
vrei să fii afară. Oamenii se agită în toate
direcțiile în drumul lor spre muncă, cu cafelele
ținute strâns în mâini. Îi las să treacă în valuri pe
lângă mine. Merg pe străduțele lăturalnice cât de
mult pot; sunt puțin mai adormite decât străzile
principale.
Mă trezesc pe Clapham Road aproape fără sămi
dau seama. Devin tensionat când văd
magazinul de băuturi alcoolice, dar mă oblig să
mă opresc. Pare un gest respectuos, ca scosul
pălăriei când trece dricul.