Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

— Ce faci aici? reușesc să spun în schimb.
— Voiam să beau ceva. Vin aici destul de des.
Adică, e chiar ridicol. Nu pot să cred. Vasul de
croazieră s-ar putea să fi fost o coincidență – una
foarte ciudată, însă aproape plauzibilă –, dar
asta?
— Nu crezi că e ciudat?
E confuz. Își înclină capul, de parcă ar spune:
„Ce mai e și asta?” îmi zvâcnește stomacul – pe
vremuri îmi plăcea la nebunie această ușoară
înclinare a capului.
— Ne-am întâlnit din întâmplare de două ori
în șase lui. O dată, pe un vas de croazieră.
Am nevoie de o explicație care să nu fie
„Justin apare când gândești negativ despre el”,
asta fiind acum tot ce poate concepe creierul
meu pe jumătate înghețat. Mă sperii puțin.
El zâmbește cu indulgență.
— Tiffy. Haide. Ce sugerezi? Că am urcat pe
acel vas de croazieră ca să te văd? Că am venit în
această seară doar ca să te văd? Dacă aș vrea să
fac asta, de ce nu te-aș suna? Sau de ce nu aș
veni la tine la birou?