Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

cu senzația acelui sărut încă fierbinte pe buzele
mele, vreau să fug departe. Nu mă gândesc la
ceva anume – creierul meu produce doar această
notă extrem de inutilă de panică, ca un sunet
lung și tare, uuuhhhh, zăngănind încoace și
încolo de la o ureche la alta.
Cineva mă strigă pe nume. Recunosc vocea,
dar nu pun lucrurile cap la cap decât atunci când
mă întorc și-l văd pe Justin.
Stă în ușa dintre grădină și local, îmbrăcat
într-o cămașă cu gulerul desfăcut, cu vechea lui
geantă de piele agățată pe umăr. Arată dureros de
familiar, dar sunt și lucruri schimbate: părul lui e
mai lung decât l-a purtat vreodată când eram
împreună și poartă pantofi eleganți noi. Am
impresia că l-am invocat doar gândindu-mă la el
– altfel cum ar putea fi aici?
Ochii lui se duc brusc spre Ken pentru o clipă,
iar apoi se întorc spre mine. Traversează iarba
dintre noi. Sunt țintuită locului, cu umerii
tensionați, ghemuită pe bancă, cu Ken lângă
mine.
— Arăți minunat.