Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

la margini.
— Recunosc, sună mult mai rău cu voce tare
decât a sunat în capul meu, adaugă el.
Mă uit înapoi la mulțime.
— Știu ce vreți să spuneți. Toți arată atât de…
ocupați. Și ghidați de un scop.
— Cu excepția lui, zice bărbatul, înclinându-și
capul către un tip din colțul opus care tocmai a
fost abandonat de tânăra cu care vorbea.
— El e o furnică pierdută, sunt de acord. Ce
credeți – el e pustnicul nostru norvegian?
— Oh, nu știu, spune bărbatul aruncându-i o
privire evaluatoare. Nu e suficient de arătos,
cred.
— Dar ați văzut fotografia autorului? întreb.
— Da. E un tip arătos. Chipeș, ar putea spune
unii.
Îmi mijesc ochii spre el.
— Sunteți dumneavoastră, nu-i așa? Sunteți
autorul.
El zâmbește, iar cutele din colțurile ochilor se
alungesc în minuscule riduri de laba gâștei.
— Vinovat.