Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

tare.
Martin are doar suficient bun-simț încât să
pară rușinat.
— Bună ziua, spune el pompos. Sunt Martin.
Holly ridică din umeri.
— În regulă, Martin. Mama nu ți-a dat
permisiunea să mă fotografiezi. Eu nu vreau să
mă fotografiezi. Oamenilor întotdeauna le pare
rău pentru mine, pentru că nu am prea mult păr și
arăt bolnavă.
Pot să-l văd pe Martin gândind că, în mare,
asta era ideea. Sunt cuprinsă de nevoia bruscă,
dar nu inedită de a-l lovi cu pumnul, sau cel
puțin de a-i trage una în fluierul piciorului. Ar
putea să pară un accident dacă m-aș preface că
mă împiedic de scaunul cu rotile al lui Holly.
— Bine, murmură Martin.
Se îndepărtează deja în direcția lui Katherin,
fără îndoială sperând că ea a găsit un pacient la
fel de drăguț, cu mai puține scrupule în legătură
cu răspândirea imaginii sale în tot internetul, ca
să poată el să avanseze în carieră.
— E o ființă oribilă, zice Holly ca fapt divers.