Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

rău, dar sunt mult mai interesate de ce spune
Katherin decât oricine altcineva. Și sunt și trei
copii. Unul dintre ei e o fetiță, al cărei păr deabia
a reînceput să crească după chimioterapie,
bănuiesc. Ochii ei sunt enormi, îi observ pentru
că ea nu se uită fix la Katherin ca toți ceilalți, ci
la mine, în timp ce zâmbește larg.
Îi fac ușor cu mâna. Katherin mă pocnește
peste ea.
— Ești un manechin îngrozitor astăzi!
Mă aflu iarăși pe vasul de croazieră din
februarie, ultima oară când Katherin mă brusca
să stau în diverse poziții inconfortabile în numele
croșetatului. Pentru o clipă, îmi pot reaminti cu
precizie expresia lui Justin atunci când privirile
ni s-au încrucișat – nu în felul în care aceasta
arată în amintirea mea, estompată și schimbată
de trecerea timpului, ci așa cum era de fapt. Mă
străbate un fior.
Katherin îmi aruncă o privire curioasă și, cu
un oarecare efort, revin în prezent, reușind să
zâmbesc liniștitor. Când îmi ridic privirea văd un
tip înalt, brunet, în uniformă intrând pe ușă, și-mi