Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

Unite.
— Scrisoarea, zice ea, întinzându-mi mâna
liberă.
Gerty trece direct la subiect. Răscolesc prin
poșetă și i-o întind, iar ea se apucă imediat s-o
citească, luându-și ochelarii de pe măsuța aflată
lângă ușa de la intrare, unde, incredibil, nu pare
să uite să-i pună niciodată.
Mă fâțâi. Măsor camera cu pasul. Deranjez
ordinea grămezii de cărți de la capătul mesei,
doar pentru plăcerea de a o face.
— Pleacă, mârâie ea, fără ca măcar să ridice
vocea. Îmi distragi atenția. Mo e la cafeneaua de
la colț, aia unde se face cafea proastă. O să-ți
țină de urât.
— În regulă. Bine. Deci… o citești totuși? Ce
crezi?
Ea nu răspunde. Îmi dau ochii peste cap, apoi
o rup la fugă, în caz că a observat.
Nici măcar nu am ajuns până la cafenea când
îmi sună telefonul. E Gerty.
— Ai putea la fel de bine să te întorci.
— Oh?