Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

care locuim aici. Doar ar însemna că mi-aș
recunoaște colegul de apartament în viața de zi
cu zi, dacă l-aș vedea mergând pe stradă.
Sună telefonul, ceea ce e ciudat, deoarece nu
știam că avem telefon. Mai întâi vreau să-mi iau
mobilul, dar soneria mea e o melodie veselă cu
clinchete, chiar din josul listei disponibile de la
Samsung, nu acel țâr-țâr retro care sună acum
dintr-un loc invizibil din camera de zi.
În cele din urmă găsesc telefonul fix pe blatul
de bucătărie, sub unul dintre fularele domnului
Prior și sub un șir de bilete având ca temă
întrebarea dacă Leon a consumat sau nu tot untul
(în mod clar a făcut-o).
Un telefon fix! Cine ar fi zis? Credeam că
telefoanele sunt doar relicve pentru care plătești
ca să obții conexiunea internet.
— Alo? încerc timid.
— Oh, bună, zice tipul de la celălalt capăt.
Pare surprins (presupun că nu se aștepta să
răspundă o femeie) și are un accent ciudat – pe
jumătate irlandez, pe jumătate londonez.
— Sunt Tiffy, mă prezint. Colega de