Beth_O'Leary_-_Dragoste_in_contratimp_(v.1.0)

seară, cana asta se află ori lângă chiuvetă, pe
jumătate băută, ceea ce înseamnă probabil că era
presat de timp, ori pe uscătorul de vase, dândumi
de înțeles că a reușit să se trezească atunci
când i-a sunat ceasul.
Apartamentul e destul de primitor acum. A
trebuit să-l las pe Leon să recupereze o parte din
spațiul din camera de zi – la un moment dat, luna
trecută, el a strâns jumătate din pernele mele
decorative și le-a pus într-o grămadă pe hol cu o
etichetă pe care scria: „În Sfârșit Pun Piciorul în
Prag (scuze)” –, dar s-ar putea să fi avut dreptate
că erau ceva cam multe. Devenise destul de greu
să te așezi pe canapea.
Patul rămâne cea mai ciudată parte a acestui
aranjament de subînchiriere. În prima lună și
ceva mi-am pus propriile așternuturi pe pat și leam
dat jos din nou în fiecare dimineață;
dormeam în capătul cel mai îndepărtat al părții
stângi, perna mea trasă departe de a lui. Dar
acum nu mă mai obosesc să alternez
așternuturile – doar oricum mă culc pe partea
mea. Asta e destul de normal. Desigur, încă nu