Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – II 97
când sceptrul stăpânirii îl dobândise, într-o deplină supunere din partea
mea, acea sminteală a neruşinatei pofte trupeşti, îngăduită de ticăloşia
omenească, dar osândită de legile tale? Când eu mă prăbuşeam în acest
vârtej, părinţii mei nu au avut grija de a mă scoate la limanul căsătoriei;
dimpotrivă, marea lor grijă era să mă facă să învăţ să vorbesc cât mai bine
şi să-i conving pe oameni printr-un discurs elegant.
capitolul al iii-lea
Plecarea la Cartagina în vederea continuării
studiilor. Planurile părinţilor în această privinţă.
Sfaturile Monicăi
5
În acel an, mi-am întrerupt studiile întrucât, după ce am revenit de la
Madaura 12 , un orăşel vecin cu locul meu de baştină, unde fusesem trimis
mai întâi ca să-mi încep studiile de literatură 13 şi de retorică, am aşteptat
să se strângă banii necesari pentru o călătorie mai îndelungată la Cartagina;
tatăl meu dorea acest lucru mai degrabă din ambiţie decât dintr-un
prisos de avere, căci nu era decât un neînsemnat cetăţean al municipiului
Thagaste 14 .
Dar cui povestesc eu toate aceste fapte? Oricum, nu ţie, Dumnezeul meu,
ci, adresându-mă ţie, le povestesc neamului meu, neamului omenesc,
oricât de mic ar fi numărul celor cărora ar putea să le cadă în mână aceste
pagini ale mele. Şi în ce scop o fac? Desigur, pentru ca atât eu, cât şi
oricine va citi aceste rânduri să înţelegem cât de adânc este hăul din fundul
căruia trebuie să înălţăm spre tine strigătele noastre. Şi-ntr-adevăr, ce
se află mai aproape de urechile tale decât o inimă mărturisindu-şi rătăcirile
şi o viaţă trăită în credinţă?
Toată lumea îl ridica în slăvi atunci pe tatăl meu pentru faptul că, depăşind
mijloacele băneşti ale familiei sale, se străduia să strângă tot ce era
necesar fiului său ca să-şi continue studiile într-o călătorie atât de îndelungată;
căci mulţi dintre cetăţenii de departe mai bogaţi decât el nu
arătau asemenea preocupare pentru copiii lor. Şi totuşi, acelaşi tată al meu
nu se frământa deloc în legătură cu ce devenisem eu înaintea ta odată
cu vârsta, nici cât de cast mai eram, atâta vreme cât arătam a fi iscusit la
vorbă – ar trebui să spun mai degrabă pustiit şi lipsit de îngrijirile tale, o,