Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XIII‐a 879
283. Fil. 4:15–16.
284. Fil. 4:17.
285. Amplă parafrază după Mat. 11:41–42.
286. Cf. 1 Regi, 17:6. Acest pasaj biblic este citat de Augustin şi supra, X, xxxi, 46.
Vezi şi nota corespunzătoare.
287. Cf. 1 Cor. 14:23. Termenul idiota din Vulgata este un împrumut din ori ginalul
grecesc al Noului Testament. Grecescul „dièthj a circulat în literatura creştină
de limbă greacă având valori semantice diverse. Iniţial, în terminologia etică
stoică, gr. „dièthj desemna calitatea unei persoane lipsite de educaţie, ca antonim
al adjectivului pepaideumšnoj, ‘instruit, educat’. După Th. Zahn, Neue
kirk liche Zeitschrift, 1899, citat de Labriolle, p. 400, în unele grupuri creştine
din primele veacuri termenul „dièthj îi desemna frecvent pe păgânii
ne‐creştini. La Origenes, termenul îşi recapătă semnificaţia originară tradiţională,
fiind folosit ca antonim pentru ∙»twr sau filÒsofoj. În sfârşit, în textele
lui Tertullianus, ter me nul a căpătat o conotaţie puternic peiorativă.
288. Semnificaţia acestei fraze, în prelungirea primei propoziţii din paragraful 39 de
mai sus, este următoarea: darurile făcute oamenilor Bisericii au valoarea simbolică
necesară doar când sunt făcute în cunoştinţă de cauză şi cu toată inima.
289. Cf. Fac. 1:31.
290. Mai pe larg în legătură cu aceste consideraţii estetice, vezi supra, VII, xii, 18 şi
notele corespunzătoare.
291. Cf. supra, XI, vi, 8 şi urm., XI, xiii, 16 şi urm.
292. Ioan 14:6.
293. Pentru întregul complex ontologic şi gnoseologic al interiorităţii, cf. supra,
notele 4 la Cartea a IV‐a, 32 la Cartea a V‐a, 61 la Cartea a VI‐a, 3 la Cartea a VII,
67 şi 87 la Cartea a IX‐a.
294. Sunt vizaţi maniheii, a căror doctrină Augustin a împărtăşit‐o multă vreme.
Într‐adevăr, după cum relatează Augustin însuşi (supra, V, x, 20, dar şi în alte
locuri, precum In Iohannis Evangelium, XLII, 10, sau De vera religione, IX, 16),
adepţii acestei secte concepeau materia ca pe o entitate distinctă de Dumnezeu.
În războiul pe care l‐a purtat împotriva tenebrelor, Dumnezeu ar fi fost constrâns
să trimită în luptă „sufletul cel bun, o părticică din substanţa sa“ care,
unindu‐se cu materia, a dat naştere lumii.
295. Aserţiunea maniheilor este, din punctul de vedere al lui Augustin, un non sens,
întrucât „nici o fiinţă nu este contrară lui Dumnezeu“ – Deo … nulla essentia
contraria est (De civitate Dei, XII, 2).
296. 1 Cor. 2:11–12.
297. Cf. 1 Cor. 2:11.
298. Mat. 10:20.
299. Rom. 5:5.
300. Rom. 5:5.