Sfantul-Augustin_Confesiuni

876 note
230. Cf. 1 Cor. 2:14.
231. Cf. Ps. 49:21.
232. Cf. 1 Cor. 3:10.
233. Efes. 2:10.
234. Pasajul exprimă o idee scumpă Sfântului Augustin: în Biserica lui Isus Hristos
toţi membrii ei, conducători spirituali şi conduşi, sunt egal de îndreptăţiţi faţă
de Harul divin, căci, după cum spune Augustin în Sermones, XXIII, 2, „toţi
suntem deopotrivă învăţăceii aceluiaşi Învăţător“.
235. Fac. 1:27.
236. Gal. 3:28.
237. În interpretarea alegorică a Sfântului Augustin (vezi supra, XIII, xv, 16), firmamentum
este echivalat cu Sfânta Scriptură. Făpturile de pe firmament sunt îngerii.
238. Col. 3:10.
239. Cf. Iac. 4:11: si autem iudicas legem, non es factor legis, sed iudex – „Dacă judeci
legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător“ (Radu–Gal.).
240. Cf. Mat. 7:20. Din pasaj transpare o poziţie polemică faţă de diferitele şcoli
gnostice care au parazitat creştinismul în primele secole, determinând îndârjite
campanii apologetice ale multor părinţi şi scriitori bisericeşti. Pornind de la
unele elemente ale antropologiei pauline (pentru interpretarea acestei antropologii
şi spirit autentic creştin, vezi supra, XII, xxvii, 37), un gnostic precum
Valentinus îm părţea oamenii în trei „specii“: specia terestră (păgânii), specia
„sufletească“ (yuciko…), care ar fi creştinii obişnuiţi, şi specia superioară, „spiritualii“
(pneumatiko…), care i-ar include doar pe gnosticii adevăraţi. Fiecăreia
dintre aceste categorii îi era destinat, în prelungirea doctrinei stoice, un traiect
precis, atât în viaţă, cât şi după moarte.
241. Cf. 1 Cor. 2:15.
242. Cf. 1 Cor. 5:12.
243. Acesta este locul din Confesiuni unde Augustin exprimă cu cea mai mare claritate
concepţia sa (încă) atât de controversată despre predestinare. Acestei teme
grave, Augustin îi va dedica, spre bătrâneţe, două dintre lucrările sale, De praedestinatione
sanctorum şi De dono perseverantiae.
244. Fac. 1:26.
245. Imagine metaforică a botezului; cf. şi supra, XIII, xx, 28 şi nota 188.
246. taina Euharistiei. Despre simbolistica peştelui, vezi şi supra, XIII, xi, 29 şi nota
198.
247. Încă un pasaj cu conotaţii semiologice. Vezi şi supra, notele 27, 29, 41, 62 la
Cartea I, 50, 53 la Cartea a IV‐a, 144 la Cartea a VII‐a, 128 la Cartea a IX‐a,
49 la Cartea a X‐a, 114 la Cartea a XII‐a.
248. Cf. Fac. 1:21.
249. În interpretarea alegorică a lui Augustin (vezi capitolele anterioare), apele reprezintă
nivelul inferior al Creaţiei.