Sfantul-Augustin_Confesiuni

872 note
170. 1 Petr. 2:9.
171. Expresia este folosită de Sf. Pavel în 1 Cor. 1:27 pentru a‐i numi pe Apostoli.
172. Cf. Is. 52:7: Quam pulchri super montes pedes annuntiantis et praedicantis pacem,
annuntiantis bonum, praedicantis salutem – „Cât de frumoase sunt, pe munţi,
picioarele soldatului care vesteşte pacea, care aduce solia de veste bună şi crăiniceşte
mântuirea“ (Radu–Gal.).
173. Ps. 19:2.
174. Cf. Ps. 19:3. Semnificaţiile alegorice ale acestor parafraze biblice sunt legate de
disocierile din paragraful anterior. O formulare mai explicită a conjecturilor
alegorice de aici o regăsim în Enarrationes in Psalmos: „Ce numim prin cuvântul
ziuă? Pe oamenii spirituali. Iar prin noapte ce înţelegem? Pe oamenii trupeşti.
Fie ca oamenii spirituali să le vorbească despre lucruri spirituale altor
oameni spirituali. […] Oamenii trupeşti încă nu înţeleg Înţelepciunea ta. De
aceea, atunci când oamenii spirituali vorbesc altor oameni spirituali spunem că
ziua revarsă Cuvântul asupra zilei. Când oamenii trupeşti nu trăiesc credinţa
în Hristos cel răstignit, atunci prin aceştia îi înţe legem pe cei asemenea unor
copii şi spunem despre ei că sunt noaptea care vesteşte nopţii cuvântul ştiinţei.“
175. Fac. 1:14.
176. Cf. Fapte 2:2–3.
177. Cf. Ioan 11.
178. Cf. Mat. 5:14 şi urm.
179. Ultima parte a acestui paragraf integrează în interpretarea pe care Augustin o
dă Cărţii Facerii momentul Cincizecimii, relatat în Faptele apostolilor, 2:1–6:
pă trunşi prin miracol de lumina Sfântului Duh, apostolii, oameni simpli şi
neinstruiţi, au început să predice Evanghelia lui Isus Hristos în diverse limbi,
începându‐şi astfel lucrarea de propovăduitori şi martiri ai credinţei creştine.
180. Fac. 1:20.
181. Cf. Ier. 15:19.
182. Fac. 1:20.
183. Pentru înţelesul termenului sacramentum, cf. supra, notele 44 la Cartea a VI‐a
şi 128 la Cartea a X‐a.
184. Cf. Ps. 106:21.
185. Cf. Ps. 19:45.
186. Încă din cărţile anterioare (cf., de exemplu, XI, iii, 4), Augustin a inserat frecvente
formulări teoretice care să justifice ampla interpretare a Cărţii Facerii
propusă de el în aceste ultime trei cărţi ale Confesiunilor. Formularea de aici este
preţioasă pentru înţelegerea ataşamentului Sfântului Augustin faţă de metoda
hermeneutică pe care a moştenit‐o din tradiţia apostolică şi care are în centru
procedura alegorezei. Accesul treptat şi pe multiple căi la adevărurile divine unice
şi eterne este justificat pe de o parte prin insuficienţa constitutivă a oamenilor,
iar pe de altă parte prin principiul analogiei. În linii mari, hermeneutica biblică