Sfantul-Augustin_Confesiuni

870 note
cu vio lenţa vijeliilor ei; oamenii, purtaţi de patimile lor perverse, sunt asemenea
unor peşti care se devoră unul pe altul […]. Un peşte mare care a înghiţit unul
mai mic este la rândul lui înghiţit de un altul mai mare decât el. Cât ne priveşte
pe noi, ceilalţi [= creştinii], în mijlocul acestei mări noi suntem prinşi în plasa
credinţei şi ne bucurăm că putem înota încă în interiorul acestei plase; căci
marea este răscolită de furtuni, dar plasa în care suntem noi ţinuţi va fi trasă
cândva la ţărm, care înseamnă hotarul mării, iar pentru noi, sfârşitul lumii
acesteia. În aşteptarea acestei clipe, să trăim cât mai curaţi înlăuntrul acestei
plase şi să nu încercăm să o sfâşiem pentru a fugi.“
143. Cf. Fac. 1:9.
144. Cf. Ps. 95:5.
145. Cf. Fac. 1:11 şi urm.
146. Cf. Ps. 66(67):7: Terra dedit fructum suum – „Pământul şi‐a dat rodul său“. În
interpretarea pe care o dă acestui pasaj psalmic în Enarrationes in Psalmos, LXVI,
8, Augustin stabileşte relaţii alegorice similare cu cele de aici: Ibi pluente Domino
per os suum, facta sunt quae legimus in Evangelio; quo pluente per nubes suos,
missis Apostolis et praedicantibus veritatem, terra amplius dedit fructum suum, et
ista seges iam implevit orbem terrarum – „Revărsând Dumnezeu ploaie prin gura
sa asu pra acestor locuri, s‐a întâmplat ceea ce citim în Evanghelie; datorită
acestei ploi a lui Dumnezeu prin norii săi, care sunt Apostolii şi propovăduitorii
adevărului, pămân tul şi‐a dat din belşug roadele lui, iar aceste holde au
umplut deja întregul univers“.
147. Cf. Fac. 1:12.
148. Cf. Ps. 85:12.
149. Cf. Fac. 1:14.
150. Cf. Is. 58:7.
151. Fil. 2:15.
152. Fac. 1:14 şi urm.
153. 2 Cor. 5:17.
154. Rom. 13:11–12.
155. Cf. Ps. 65:12.
156. Cf. Mat. 9:38.
157. Cf. Ioan 4:38.
158. Despre înţelesul alegoric al acestui „seceriş“, vezi infra, XIII, xxv, 38.
159. Evr. 1:12.
160. Cf. 1 Cor. 12:7–12. „Materialul“ luat din aceste două locuri biblice este îmbinat
într‐un subtil joc al analogiilor.
161. Pentru înţelesurile speciale alte termenului sacramentum, vezi supra, notele 44
şi 128 la Cartea a VI‐a. În De civitate Dei, X, 4, definiţia sacramentum id est
signum Dei – „sacrament, adică semn al lui Dumnezeu“ – justifică formularea
pentru care am optat în traducere. Cât priveşte schimbarea în timp a acestor