Sfantul-Augustin_Confesiuni

864 note
substanţă? Căci păcatele nu au substanţă“. Despre definiţia răului ca privatio
boni, cf. supra, VII, xii, 18 şi notele 20, 21, 22, 25 la Cartea a VII‐a.
39. Lucifer, îngerul decăzut al Răului.
40. Cf. Fac. 1:3.
41. Despre „cerul cerului“, vezi supra, nota 4 la Cartea a XII‐a.
42. Efes. 5:8.
43. Cf. Ps. 18:28.
44. Cf. Is. 58:10.
45. Cf. Ps. 31:21.
46. Fapte, 8:20. Justificarea calificării Sfântului Duh drept „dar“ (donum) al
Divinităţii o dezvoltă Augustin în De Trinitate, XV, xix, 33 şi urm.
47. În opoziţie cu verbul uti, ‘a se folosi’, întrebuinţat de Augustin cu referire la
lucrurile cu care avem relaţii materiale concrete, verbul frui, ‘a se bucura’, se
referă întotdeauna la relaţia gratuită cu lucruri pe care le iubim pentru ele însele:
frui enim est amore alicui rei inhaerere propter seipsam – „a te bucura de ceva
înseamnă ca, din iubirea pentru un lucru, să te uneşti cu acesta pentru el însuşi“
(De doctrina Chris tiana, I, iv).
48. Cf. Ps. 9:14.
49. Distincţia dintre bona voluntas şi mala voluntas reprezintă un punct central al
doctrinei morale a Sfântului Augustin.
50. Despre pondus corporis, vezi supra, nota 33.
51. Sfântul Duh.
52. Cf. Ps. 84:5.
53. Despre înţelesul istoric al acestei expresii, vezi supra, IX, ii, 2 şi nota 13 la această
carte. O interpretare alegorică a expresiei ne oferă Augustin în Enarrationes in
Psalmos, la discuţia despre Ps. 119:1: „Treptele urcă sau coboară; în stilul Psalmilor
însă, treptele semnifică întotdeauna o ascensiune. De unde trebuia să ne
ridi căm? Din valea lacrimilor. Cât priveşte însă locul spre care trebuie să ne
înălţăm, vorbirea omenească nu ne ajunge pentru a spune.“
54. Cf. Ps. 122:1 şi urm.
55. Cf. Ps. 61:8.
56. este vorba despre îngeri, treapta inteligibilă a universului, aflată în imediata apropiere
a lui Dumnezeu. Spre deosebire de celelalte creaturi, care, după ce au pri mit
viaţă de la Dumnezeu, se îndreaptă spre el spre a primi lumină, prin bunăvoinţa
divină îngerii, deşi fiinţe create şi ei, transcend curgerea timpului, aflându‐se deci
într‐o stare identică cu sine. Vezi şi supra, nota 35 la Cartea a XII‐a.
57. Fac. 1:3.
58. Cf. Efes. 5:8: Eratis enim aliquando tenebrae, nunc autem lux in Domino. Ut
filii lucis ambulate! – „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru
Dom nul; umblaţi ca fii ai luminii!“ (Radu–Gal.).