Sfantul-Augustin_Confesiuni

858 note
faţă de filozofii păgâni. Îndemnuri spre prudenţă şi moderaţie în abordarea
interpretativă a Sfintei Scripturi regăsim şi în alte scrieri ale Sfântului Augustin,
precum în Enchiridion, LIX, sau în De Genesi ad litteram, I, xxxvii.
118. Ideea că adevărul este un bun comun al tuturor oamenilor, care nu depinde în
nici un fel de condiţiile în care ar fi formulat, este dezvoltată mai pe larg în De
libero arbitrio, II, 37 şi urm.
119. În original, o expresivă figură retorică, bazată pe utilizarea simetrică a adjec tivului
privatus, ‘particular, personal’, şi a verbului privare, ‘a lipsi; a deposeda’: ut nolimus
eam habere privatam, ne privemur eam, literal „să nu voim să îl [= adevărul]
stăpânim ca pe ceva personal, ca să nu fim lipsiţi de el“.
120. Semnificaţia frazei este următoarea: adevărul, chiar şi când este rostit de oameni,
vine din partea lui Dumnezeu, pe când minciuna vine întotdeauna de la oameni.
Ultima propoziţie este un fragment, uşor modificat, dintr‐o importantă
peri copă evanghelică (Ioan 8:44–45): Vos ex patre diabolo estis, et desideria patris
vestri vultis facere. Ille homicida erat ab initio et in veritate non stetit, quia non
est veritas in eo; cum loquitur mendacium, ex propriis loquitur, quia mendax est
et pater eius. Ego autem si veritatem dico, non creditis mihi – „Voi aveţi pe diavol
de tată şi ţineţi să faceţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost omorâtor
de oameni şi cu ade vărul nu stă laolaltă, pentru că nu este adevăr într‐însul.
Când spune minciuna, gră ieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi părintele
minciunii. Dar pe mine, fiindcă spun adevărul, nu mă credeţi“ (Radu–Gal.).
Socotite importante de Sf. Augustin, aceste cuvinte ale Mântuitorului apar din
nou citate mai jos, XIII, xxv, 38, ca şi în alte lucrări ale sale, de exemplu în
Enarrationes in Psalmos, XCI, 6, şi Sermones, CLXVI, 3.
121. Cf. 1 Tim. 1:8.
122. Cu toate că se află în deplină consonanţă cu spiritul celei mai curate doctrine
evanghelice, prin formularea ei, această aserţiune trimite totuşi cu gândul la
principiul fundamental al gnoseologiei platonice: certitudinea subiectivă a
adevă ru lui formulărilor noastre se întemeiază pe contemplarea certitudinii absolute
a adevărului transcendent.
123. Pasajul pune încă o dată în lumină buna-credinţă şi loialitatea Sfântului
Augustin: chiar în înfruntarea polemică cu adversari lipsiţi de bun-simţ, el îşi
păstrează calmul, seninătatea şi caritatea creştină (cf. Paul Monceaux, Histoire
littéraire de l’Afrique chrétienne depuis les origines jusqu’à l’invasion arabe, vol. VII,
1911, pp. 231 şi urm.).
124. Cf. 1 Cor. 4:6.
125. Cf. Mat. 22:37–39.
126. Cf. 1 Ioan 5:10.
127. Cf. Rom. 9:21.
128. Cf. Ps. 8:4.