Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XII‐a 857
107. augustin întrerupe aici şirul interpretărilor posibile pentru fiecare verset al
Cărţii Facerii. La sfârşitul acestei cărţi a Confesiunilor, el va constata că o interpretare
exhaustivă a tuturor versetelor Sfintei Scripturi este o operaţie imposibil
de realizat.
108. Cf. Fac. 1:31.
109. Secvenţa citată face parte din Epistola către coloseni a Sfântului Apostol Pavel,
1:16: Quoniam in ipso condita sunt universa in caelis et in terra, visibilia et invisibilia,
sive throni, sive dominationes, sive principatus, sive potestates: omnia per
ipsum et in ipso creata sunt – „Pentru că într‐însul au fost făcute toate, în ceruri
şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii,
fie stăpâniri. Toate s‐au făcut prin el şi pentru el“ (Radu–Gal.). Acest loc
neotestamentar invocat de Augustin prezintă cea mai completă ierarhie a lumii
îngerilor. Indicaţii mai sumare pot fi întâlnite de asemenea în Rom. 8:38–39
şi 1 Cor. 15:24. Numele heruvimilor apare în Fac. 3:24, Ieş. 25:22 şi 37:7,
Num. 7:89, iar serafimii sunt menţionaţi în Is. 7:2 şi 6. În pasajul de aici
Augustin pune în practică un principiu exegetic enunţat anterior, şi anume cel
al luminării sensurilor unui loc biblic prin înţele surile altor pasaje.
110. Fac. 1:2.
111. Fac. 1:7 şi urm.
112. Fac. 1:9.
113. Fac. 1:13.
114. O lectură atentă a întregii opere a Sfântului Augustin poate pune în evidenţă o
veritabilă doctrină hermeneutică uimitor de actuală prin fundamentele ei semiologice.
Observaţia enunţată aici trebuie pusă în legătură cu tipurile de abordare
a textului sacru, propuse, definite şi exemplificate de Augustin în De doctrina
Christiana, în special în Cartea a III‐a. Definind cu amănunţime o veritabilă
tipologie a semnelor lingvistice şi a implicaţiilor lor în procesul interpretării
Sfintei Scripturi, Augustin atrage atenţia în De doctrina Christiana, III, xxiv, 25,
asupra necesităţii de a deosebi între o interpretare literală şi una figurativă a unui
enunţ biblic. În cazul unei interpretări figurative, subliniază Augustin, interpretul
trebuie să evite absolutizarea unui singur sens din cele mai multe posibile.
Despre alte aspecte ale doctrinei semnelor, vezi supra, notele 27, 29, 41, 62 la
Cartea I, 50, 53 la Cartea a IV‐a, 144 la Cartea a VII‐a, 128 la Cartea a IX‐a, 49
la Cartea a X‐a.
115. Augustin subliniază încă o dată, cum a făcut‐o şi mai sus (XII, xvi, 23), refu zul
său de a discuta cu cei care nu acceptă postulatul câtorva adevăruri fundamentale.
116. Cf. Ps. 22:25.
117. Poziţia senină şi lipsită de spirit polemic caracterizează de regulă atitudinea lui
Augustin atunci când este vorba despre eventuale controverse privitoare la
Sfânta Scriptură, fapt care ilustrează marea capacitate de stăpânire de care putea
face dovadă, cunoscute fiind patima şi verva polemică pe care le manifestă