Sfantul-Augustin_Confesiuni

856 note
auto rului un alt înţeles, care să nu aibă nimic contrar purităţii credinţei şi care
să poată fi sprijinit pe o altă mărturie din Scriptură. Este posibil ca însuşi autorul
să fi voit ca în exprimările sale să fie căutate tocmai aceste noi înţelesuri
care le sunt atribuite. Este oricum sigur faptul că Duhul lui Dumnezeu, pentru
care autorul textului nu este decât un simplu instrument, a prevăzut ca acest
înţeles să apară în gândirea celui care va citi sau va auzi citindu‐se acel pasaj.
Mai mult încă, aş spune că Providenţa a inspirat acel înţeles, deoarece el se
întemeiază pe adevăr. Putea oare Providenţa divină să se arate în Sfintele
Scripturi mai minunată şi mai rodnică decât închizând în una şi aceeaşi exprimare
mai multe înţelesuri diferite al căror adevăr este dovedit de alte pagini,
cu o autoritate la fel de divină?“
92. Cf. supra, nota 73.
93. Termenul inchoatio este unul din numeroasele creaţii lexicale ale Sfântului
Augus tin. De la verbul latinesc inchoo, ‘a începe’, a derivat adjectivul inchoativus,
utilizat în terminologia gramaticală pentru a califica o anumită categorie
de verbe. Deşi forma inchoatio, cu sensul ‘început’, este atestată şi la alţi autori,
precum Boetius, Augustin îi dă sensul special actualizat aici, şi anume ‘alcătuire
embrionară în cadrul materiei primare’. Cu acelaşi sens, termenul se mai
găseşte în De Genesi contra Manichaeos, XIV şi în Epistola CCXXII. Cf. şi alte
echivalări ale întregii sintagme: l’ébauche encore informe des choses (Labriolle),
il germe ancora informe delle cose (Orsa), die noch formleere Anlegung der Dinge
(Bernhart), a rudimentary begining of things (Pine‐Coffin).
94. Cf. 2 Tim. 2:14.
95. Cf. Efes. 4:29 şi 1 Tim. 1:8.
96. Efes. 1:5.
97. Isus Hristos.
98. Trimitere la Mat. 22:37–40: „El îi răspunse: Să iubeşti pe Domnul Dumne zeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea
şi cea dintâi poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca
pe tine însuţi. În aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii“ (Radu–Gal.).
99. Despre pluralitatea interpretărilor posibile ale Sfintei Scripturi, vezi supra, nota 91.
100. Cf. Ps. 104:24. Despre sensurile termenului principium, cf. supra, notele 42,
45, 51 la Cartea a XI‐a.
101. este cazul îngerilor, care aderă prin iubire la imutabilitatea lui Dumnezeu. Vezi
şi supra, nota 64.
102. Cf. 1 Cor. 8:6 şi Rom. 11:36.
103. În original, o expresivă figură etimologică: creatum/creabile – formatum/formabile.
104. Cf. Ioan 14:17.
105. Supra, în capitolul al xix‐lea al acestei cărţi.
106. Cf. supra, nota 4.