Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XII‐a 855
79. Cf. Ps. 26:7.
80. Cf. Ps. 21:1. Întregul context biblic citat de Augustin este, în traducerea Radu–
Galaction, următorul: „Ridic glasul meu: nu fii mut faţă de mine, ca nu cumva
din tăcerea ta să ajung asemenea acelora care se pogoară în mormânt“.
81. Termenul original cubile este una din imaginile prin care Augustin suge rează
spaţiul lăuntric al spiritului unde locuieşte Învăţătorul lăuntric (vezi supra,
notele 61 la Cartea a VI‐a, 3 şi 93 la Cartea a VII‐a, 67 la Cartea a IX‐a).
82. Cf. supra, nota 75.
83. În limba latină, Ierusalim este un substantiv de genul feminin, aşa încât întreaga
frază are conotaţii maritale.
84. Cf. Ps. 59:18.
85. Cf. Rom. 8:23. Vechiul termen bisericesc românesc pârgă, de origine sla vonă,
redă încă înţelesul biblic ‘primele roade ale unei culturi, aduse ca ofrandă lui
Dumnezeu’ al lat. primitiae, cf. les prémices de mon esprit (Labriolle), my
spiritual harvest (Pine‐Coffin), le primizie del mio spirito (Orsa), die Erstlinge
meines Geistes (Bernhart). Vezi şi supra, nota 127 la Cartea a IX‐a.
86. Vezi supra, paragrafele 11 şi 15.
87. Încheierea acestui capitol exprimă clar ideea că Augustin a decis la un mo ment
dat să nu mai polemizeze cu cei care nu recunosc autoritatea Sfintei Scripturi.
88. Vezi supra, paragrafele 12 şi 13.
89. Fac. 1:1.
90. adică, în interpretarea lui Augustin, orizontul intelectual al îngerilor şi ma teria
informă.
91. Expresia interogativă quid? marchează începutul expunerii principalelor ipo teze
explicative pe care Augustin le socoteşte demne de atenţie. Pentru cursivitatea
discursului am transformat enunţurile interogative din original în enunţuri
afirma tive. Într‐o notă referitoare la acest pasaj, Labriolle, p. 346, ne atrage
atenţia că „Augustin pregăteşte aici teoria sa cu privire la pluralitatea sensurilor
legitime în interpretarea Bibliei, care a dat prilejul atâtor dezbateri printre teologi“.
Expresia sintetică a acestui „principiu al complementarităţii“ diferitelor
interpretări ale Scrip turii o găsim în scrierea special dedicată de Sf. Augustin
problematicii interpretării textelor sacre, şi anume De doctrina Christiana, III,
xxvii, 38: „Dacă unul şi acelaşi loc din Scriptură admite nu doar un singur
înţeles, ci două sau mai multe înţelesuri, fără a se putea dovedi care este cu
adevărat înţelesul avut în vedere de autor, nu trebuie să ne temem de nici o
primejdie dacă, prin comparaţie cu alte locuri din Sfânta Scriptură, putem
dovedi că aceste înţelesuri diferite nu au nimic contrar ade vărului. Totuşi, cel
care doreşte să pătrundă în adâncimea acestor taine dumnezeieşti trebuie să se
străduiască neîntrerupt să se apropie de gândul originar al autorului cu ajutorul
căruia Sfântul Duh ne‐a dăruit partea respectivă a Sfintelor Scripturi, fie ajungând
să descopere cu adevărat acel gând originar, fie scoţând din cuvintele