Sfantul-Augustin_Confesiuni

852 note
ad litteram, II, xiii, 17: „Din clipa în care au fost creaţi, îngerii contemplă
Cuvântul şi sfinţenia lui veşnică într‐un extaz de nedescris; ei privesc lumea de
la o mare înălţime şi, în lumina ideilor pe care le găsesc în inteligenţa lor, aprobă
binele şi condamnă răul.“
36. Vezi supra, nota 6.
37. Semnificaţia completă a acestei invocaţii, dincolo de concentrarea tipică a stilului
Sfântului Augustin, este formulată explicit de Pine‐Coffin: Let me
listen in Truth, the Light of my heart, and not to the voices which I heard in the
days of my darkness.
38. Cf. Ps. 119:176 şi Iona 2:8.
39. Cf. Iez. 3:12.
40. Interpreţii oferă soluţii diferite de traducere a subst. impacatus. După LabrIolle
ar fi vorba despre pasiunile nepotolite ale tinereţii (tumulte de mes passions
inapaisées), după alţii, despre oamenii aflaţi în conflict cu Dumnezeu: the
uproar raised by men who would not live at peace with you (Pine‐Coffin); vor
all dem Getöse der Ruhelosen. În sfârşit, Orsa propune echivalarea le gazzare di
uomini insoddisfatti, explicată în note prin „care interpretează şi comentează
rău Scriptura“.
41. Cf. supra, XI, xiii, 15 şi urm.
42. Cf. 1 Tim. 6:16.
43. Cf. supra, XII, vii, 7–viii, 8.
44. Cf. supra, XII, ix, 9.
45. Cf. Ps. 115–116.
46. În original, mens pura înseamnă literal ‘minte pură’; cf. şi cette pure intelli gence
(Labriolle), a pure mind (Pine‐Coffin), mente pura (Orsa), dies lautere
Sein im Geiste (Bernhart).
47. Din imaginea acestei civitas caelestis Augustin va face un pilon al teologiei istoriei.
Elemente ale topografiei sacre, descrise pe larg în De civitate Dei, provin,
spun exegeţii, din tradiţia păgână greco‐romană, şi anume din filozofia stoică
şi din cea neoplatonică, dar şi din cea ebraic‐creştină. Despre „casa cerească“ a
lui Dumnezeu vorbesc mereu profeţi precum Isaia, Ieremia sau Mihea. Aceeaşi
concepţie o putea găsi Augustin şi în Noul Testament, de exemplu în Gal. 4:26,
Evr. 12:26 sau Apoc. 2:12 şi 21:2. Labriolle, p. 337, şi Bernhart, p. 906,
amin tesc şi de faptul că aproximativ între anii 160 î.Hr. şi 129 d.Hr. în spaţiul
iudaic se înregistrează o mare abundenţă de texte cu caracter apocaliptic, în
care imaginea cetăţii cereşti este centrală. Cf. şi supra, nota 21 la Cartea a XI‐a.
48. Cf. Ps. 42:2–4.
49. Cf. Ps. 27:4.
50. Cf. Ps. 102:28.
51. În acest paragraf se reiau consideraţiile de la sfârşitul capitolului 9 al acestei cărţi.