Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XII‐a 851
15. În spirit neoplatonician, Augustin consideră că gândirea unei materii drept
informă se prezintă totuşi spiritului, în mod natural, drept gândire a unei
materii formate.
16. După cum reiese limpede din formularea acestei fraze, Augustin face dis tincţie
între entitatea gândirii (mens) şi spiritul propriu‐zis (spiritus). Această distinc ţie
apare şi în De Trinitate, XIV, xvi, 22, unde spiritul este definit ca locul în care
se produc şi se păstrează imaginile şi reprezentările corpurilor.
17. Prin această subtilă formă de captare a bunăvoinţei cititorului, Augustin atrage
atenţia că toate consideraţiile pe care le face cu privire la materia informă, oricât
de complicate şi abstracte ar părea, îi sunt inspirate de Adevărul divin.
18. Prin forma sa de derivat nominal abstract, termenul mutabilitas desemnează în
genere ‘faptul‐de‐a‐fi‐schimbător’ sau ‘ceea‐ce‐determină‐prin‐sine‐schimbarea’;
con ceptul acesta are ceva în comun cu ideea platoniciană, cu esenţa thomistă
sau cu lucrul în sine kantian.
19. În exactitatea sa aforistică, această frază conţine principiul teoretic pe care
Augustin îşi întemeiază în continuare consideraţiile pe marginea dogmei creaţiei
ex nihilo.
20. Cf. supra, I, xviii, 28.
21. În acest punct, firul discursului confesiv revine la problematica din capitolul al
ii‐lea al acestei cărţi.
22. Repetiţia intensificatoare din original creează un subtil efect retoric, în con sonanţă
cu figura biblică tipică din citatul imediat următor.
23. Apoc. 4:8.
24. Pentru semnificaţiile termenului principium, vezi supra, notele 42, 45 şi 51 la
Cartea a XI‐a.
25. Vezi supra, ii, 2 şi nota 4.
26. Cf. Fac, 1:2.
27. Cf. Înţel. 11:18.
28. Pasajul este o parafrază după Fac. 1:6 şi urm.
29. Vezi supra, ii, 2 şi nota 4.
30. Cf. Fac. 1:1.
31. Cf. Fac. 1:2.
32. Vezi supra, XI, xi, 13.
33. Este vorba de Moise, autorul primelor cărţi ale Scripturii.
34. Cf. supra, nota 4.
35. Expresia creatura intellectualis întrebuinţată aici de Sf. Augustin lasă să transpară
destul de limpede imaginea neoplatoniciană a conceptului augustinian de ‘fiinţă
intelectuală’; dorinţa de identificare cu tradiţia iudeo‐creştină îl conduce pe
Augustin să identifice fiinţa intelectuală, cunoscută ca atare din neoplatonism,
unde era văzută ca entitate intelectuală pură, intermediară între Dumnezeu şi
oameni, cu îngerii. Iată cum nuanţează Augustin statutul îngerilor în De Genesi